articole recente

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (III). Martirul Iuliu Maniu

Timp de lectură 14 min.

Încep cu anumite precizări care ar fi trebuit făcute la finalul acestui comentariu de carte în serial. Sunt luat la întrebări de anumiți amici, cunoștințe, chiar rude, pentru notele de lectură de pe marginea volumului Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis, reproduse în prima parte a comentariului[1]. Cum adică, ”Iuliu Maniu a fost cel mai important politician român din Secolul XX”? Cum adică, nu știi ce impardonabile greșeli a comis Maniu? Se exagerează meritele sale în înfătuirea Marii Uniri de la 1918. Nici cînd…

citește în continuare

Fericitul Vladimir Ghika și ochiul apostolic

Timp de lectură 12 min.

Perspectiva privirii apostolice descinde dintr-un timp care este o ambasadă a Prezentului hristic. Aceasta reiese și din fragmentul de frescă – vezi foto alăturată – găsit la Mănăstirea Vatopedu (Sf. Munte Athos), datat 1170-1180, o temă uzuală, în fond, pentru întregul creștinism: binecunoscuta îmbrățișare a celor doi Apostoli Sf. Petru și Sf. Pavel, deseori reluată în iconografie…  Dacă vom privi cu atenție, un detaliu încărcat de sens se profilează într-atât încât ajunge să devină punctul central al frescei. Capetele unite ale Sf. Apostoli alătură…

citește în continuare

Proiectul european între anglo-saxoni și războiul putinist

Timp de lectură 4 min.

Alexandru Gussi: Deja faptul că vedeți posibile, nu neapărat probabile, o serie de evoluții care să redea un suflet acestei Uniuni ne lasă un spațiu de speranță, viitorul pare încă deschis. Ca cititor de presă anglo-saxonă mă amuz adesea observând faptul că în mod recurent câtă prohodul UE. Raționamentele lor sunt pline de critici corecte, dar concluzia e în general catastrofistă și exagerată. Abia puțin înainte de Brexit, apoi și după, reciproca a devenit și ea valabilă: din presa eropeană aflăm că UK va…

citește în continuare

Cehov şi cealaltă Rusie

Timp de lectură 2 min.

Poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală a lui Cehov nu are nimic din natura stihială a mesianismului rusesc. Nu se află în ea nici căutarea unui sens salvator al vieţii, după cum nu se simte în ea timbrul îndrumătorului cu aspiraţii…

citește în continuare

Putin, ultimul bal. Epuizarea sursei de legitimitate

Timp de lectură 6 min.

O sinteză a analizelor la zi referitoare la războiul din Ucraina ne arată că am intrat într-o nouă fază, una ale cărei caracteristici sunt în așa măsură diferite de cele de la începutul conflictului, chiar și față de începutul verii, încât poate exista tentația de a confunda discursul analitic cu cel emoțional-idealist.  Schimbarea a venit brusc, a venit și ca o surpriză, deși putea fi anticipată, chiar a fost anticipată. Încă din 12 august, într-o intervenție pentru Sens Politic, profesorul Armand Gosu ne anunțase…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul

Timp de lectură 14 min.

Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om.  Un om este mai greu de citit decît o carte.  Cel puțin  la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de…

citește în continuare

UE și necesara concordie între libertate și Tradiție

Timp de lectură 5 min.

Alexandru Gussi: “Pocăința retroactivă” de care ați vorbit este legată de tema de amintită mai devreme, de existența unei memorii involuntare. În acest sens aș spune că memoria nu e democratică, nu e impusă de majoritate și nu se stabilește prin vot, de unde și invocarea unei așa-zise tiranii a minorităților mai ales la dreapta: memoria diverselor minorități nu numai că apare ca discurs public foarte prezent, poate paradoxal dominant, dar logica ei intră în contradicție, pare că dizolvă, memoria națională, asta fără să…

citește în continuare

„De comuniști am fugit, de comuniști am dat.” (Fragment)

Timp de lectură 15 min.

În timpul regimului comunist, orice referire la România Mare și la Basarabia era imediat taxată de cenzură. Și refugiul basarabenilor era un subiect tabu, prin urmare. S-a putut vorbi pe această temă fie în exil, fie după căderea comunismului (valabil și pentru autorii din Republica Moldova, unde, în perioada comunistă, nu se vorbe nici despre Basarabia românească și, cu atât mai puțin despre fuga basarabenilor din calea sovieticilor!). În acest context, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente…

citește în continuare
1 2 3 … 32

Analize & Opinii

Putin, ultimul bal. Epuizarea sursei de legitimitate

Timp de lectură 6 min.

O sinteză a analizelor la zi referitoare la războiul din Ucraina ne arată că am intrat într-o nouă fază, una ale cărei caracteristici sunt în așa măsură diferite de cele de la începutul conflictului, chiar și față de începutul verii, încât poate exista tentația de a confunda discursul analitic cu cel emoțional-idealist.  Schimbarea a venit brusc, a venit și ca o surpriză, deși putea fi anticipată, chiar a fost anticipată. Încă din 12 august, într-o intervenție pentru Sens Politic, profesorul Armand Gosu ne anunțase că “Ucraina e aproape de preluarea inițiativei strategice”. Nu era vorba despre un optimism supra-dimensionat, ci…

citește în continuare

Stânga, dreapta și iluzia politică (I)

Timp de lectură 5 min.

Provenită dintr-un moment precis al Revoluției franceze, distincția stânga-dreapta a devenit una universală. Totuși încercarea de a defini acești termeni e imposibilă fără a face apel la circumstanțe istorice, la o anumită cultură politică. Există unele constante, spre exemplu atașamentul stângii pentru idealul egalității, însă nu putem avea o definiție universal valabilă a stângii și a dreptei.  Sursa universalizării nu este deci existența unei esențe absolute a fiecăruia dintre acești termeni. Ei sunt produsul tipului de raport între cei care guvernează și cei guvernați speficic regimului politic al modernității, raport definit de apariția unei piețe politice libere.  Complexității regimurilor politice…

citește în continuare

De ce nu merge aproape nimic ca lumea (în România)? 

Timp de lectură 11 min.

Am ajuns într-un mod deductiv la titlul de mai sus după ce plecasem de la premise factuale privind incapacitatea autorităților de la București de a găsi soluții în interes public legate de stabilirea prețului la combustibili și energie. În fața noastră se desfășoară uneori live, alteori în spatele ușilor închise, spectacolul unei megaescrocherii a statului, care nu poate fi considerat altfel decît semimafiot. Asistăm la un furt calificat pe scară largă comis de grupuri organizate, “nașul” este însuși statul, iar cei jefuiți sunt cetățenii acestei țări. Avem de-a face cu un tip special de “crimă organizată” (organized crime), crimă este…

citește în continuare

TaiwanLight Zone

Timp de lectură 7 min.

Apocalipsa lui Ioan a generat de-a lungul timpului interpretări atât de teribile, încât au viciat semnificativ percepția publică asupra revelației autorului. Când Mielul a deschis prima pecete, s-a arătat un cavaler pe un cal alb, căruia i s-a dat o cunună. Acesta a fost numit Cavalerul Molimei. Când a deschis a doua pecete, s-a arătat un cavaler pe un cal roșu, căruia „i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se înjunghie între ei”. Acestuia i s-a dat numele Cavalerul Războiului. Sintagma „i s-a dat să ia” este demnă de interpretare, însă de una literară. Când…

citește în continuare

Amurgul neoconservatorismului (II). Reperul Trump

Timp de lectură 7 min.

Întrebarea ”Who governs?” (cine conduce, guvernează, se află la conducere) a primit răspunsuri extrem de diferite în America veacului din urmă. Conspiraționiștii au răspuns ferm – evreii. Apoi, masonii. Pe urmă, armenii. Sau japonezii. Marxiștii au construit teorii complicate privind complexul militar-industrial. Extrema dreaptă nu avea îndoieli că sovieticii erau stăpînii lumii. Și așa mai departe. După 9/11, devenise o certitudine că lumea este condusă de straussieni[1]. O variantă ceva mai generoasă afirma că lumea este condusă de neoconservatori.  Neoconservatorii au avut o influență considerabilă asupra singurei supraputeri mondiale rămase după prăbușirea regimurilor comuniste de tip sovietic – Statele Unite…

citește în continuare

Gânduri în vremuri de război

Timp de lectură 8 min.

În timp de război este esențial rolul scriitorului ca actant civic. Nu cred că scriitorul trebuie să își vadă de ale lui (scris-citit) în vreme de război, întrucât ar fi amoral așa ceva. Scriitorul trebuie să se implice uman și etic. Trebuie să făptuiască, nu doar să vorbească ori să scrie literatură. Literatura va fi să fie mai încolo, după ce se încheie războiul. X Sentimentul cel mai acut al celor care asistă la războiul din Ucraina este neputința. Nici voluntariatul (în varii locuri în care refugiații pot fi ajutați și asistați), nici donațiile în bani nu pot compensa, de…

citește în continuare

Amurgul neoconservatorismului (I). Reperul Orban

Timp de lectură 9 min.

După cum anunța presa internațională, în particular The Guardian, pentru prima dată în istoria sa, Conservative Political Action Conference și-a ținut conferința anuală în afara SUA, taman la Budapesta, pe 19-20 mai 2022[1]. Participau invitați din Europa Occidentală și din întreaga lume, conservatori de calibre amestecate (Vaclav Klaus, Herbert Kickl, Francesco Giubilei, Nigel Farage, Tucker Carlson, Eduardo Bolsonaro și mulți alții). Cum sunt din punct de vedere filosofic verificaționist, iar jurnalismul mi-a fost cînd profesie, cînd hobby, am verificat informațiile și afirmațiile. Anul acesta au fost două conferințe CPAC, ambele in the USA: pe 24-27 februarie, în Orlando, Florida; pe…

citește în continuare
1 2 3 … 6

Memorie & Istorie

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (III). Martirul Iuliu Maniu

Timp de lectură 14 min.

Încep cu anumite precizări care ar fi trebuit făcute la finalul acestui comentariu de carte în serial. Sunt luat la întrebări de anumiți amici, cunoștințe, chiar rude, pentru notele de lectură de pe marginea volumului Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis, reproduse în prima parte a comentariului[1]. Cum adică, ”Iuliu Maniu a fost cel mai important politician român din Secolul XX”? Cum adică, nu știi ce impardonabile greșeli a comis Maniu? Se exagerează meritele sale în înfătuirea Marii Uniri de la 1918. Nici cînd era deputat în parlamentul de la Budapesta nu ar fi făcut ”cît trebuie” (ca și cum…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul

Timp de lectură 14 min.

Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om.  Un om este mai greu de citit decît o carte.  Cel puțin  la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de oameni, – ca să dau doar cîteva exemple, Biblia, Coranul, Principele de Machiavelli ori Critica rațiunii…

citește în continuare

„De comuniști am fugit, de comuniști am dat.” (Fragment)

Timp de lectură 15 min.

În timpul regimului comunist, orice referire la România Mare și la Basarabia era imediat taxată de cenzură. Și refugiul basarabenilor era un subiect tabu, prin urmare. S-a putut vorbi pe această temă fie în exil, fie după căderea comunismului (valabil și pentru autorii din Republica Moldova, unde, în perioada comunistă, nu se vorbe nici despre Basarabia românească și, cu atât mai puțin despre fuga basarabenilor din calea sovieticilor!). În acest context, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente din arhiva fostei Securități. Autorul analizează fenomenul refugiaților, pornind de la un dosar de urmărire făcut…

citește în continuare

De ce cuvintele contează în comunism

Timp de lectură 3 min.

Comunismul s-a dorit a fi întruchiparea unei ordini întemeiate pe puterea cuvintelor. Asemeni lui Prometeu, eroul pe care l-au evocat ca pe un înaintemergător, comuniştii au sperat că vor dărui umanităţii focul prin care să o elibereze, definitiv, din cătuşele trecutului. Fascinaţi de viitor, comuniştii au privit mereu înainte: trecutul a fost doar cărămida pe care se ridica majestuosul edificiu destinat generaţiilor care vin. De aceea comunismul a fost, înainte de toate, o încercare şi o bătălie a cuvintelor, o extraordinară tentativă de a îmbrăca în fraze şi concepte lumea pe cale să fie creată. Cuvintele erau, pentru comunişti, purtătoare…

citește în continuare

Vocabularul politic comunist: o reevaluare

Timp de lectură 3 min.

După decembrie 1937 aproape fiecare regim politic autoritar, cu ambiții dictatoriale sau totalitare (guvernarea antisemită Goga-Cuza, dictaturile regală, legionară, antonesciană și sistemul comunist) au avut propriul vocabular politic violent oscilând de la ura de rasă la ura de clasă. Acest lexic agresiv a fost mai mult sau mai puțin codificat fie prin lucrări propagandistice cu gir oficial, fie în plan mediatic sub diverse formule, inclusiv editoriale. Inamicii acestor regimuri au fost de multe ori comuni: libertatea, spiritul liberal și democratic, gândirea rațională, pluralismul cultural-ideologic etc. Din cauza duratei sale (peste patru decenii), sub dictatura comunistă opera lexicografică oficială (cu implicații…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (I)

Timp de lectură 22 min.

Pe 30 decembrie 2014, am primit un dar din partea doamnelor Flavia Bălescu și Rodica Coposu: cartea lui Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis[1]. Am scris pe pagina de titlu, ca să nu uit niciodată. Vizitele la ”surorile Coposu” erau sărbători ale spiritului, iar în perioada ”celor douăsprezece zile și nopți” ale sărbătorilor Crăciunului i-am luat cu mine pe copiii mei mai mici, Andrei și Sonia. Doream ca și ei să se bucure direct de prezența doamnelor, să învețe să asculte și altceva, adică povești de neuitat, să pună întrebări despre vremuri apuse și oameni cum nu se mai întîlnesc.…

citește în continuare

Începutul cenzurii, arderea cărților. Bibliocidul postbelic

Timp de lectură 7 min.

Am scris de câteva ori despre procesul de epurare al publicațiilor, cel mai recent material fiind publicat în Panorama comunismului în România, Polirom, Iași, 2020. Primele activități de cenzurare a publicațiilor au început chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La doar câteva luni de la 23 august 1944, „Secţiunea Politică” a Comisiei Aliate de Control instaura cenzura preventivă pentru presa românească, în vederea acordării vizelor „pozitive” sau „negative”. Din păcate, această perioadă este mai greu de reconstituit, din cauza lipsei documentelor (fondul arhivistic al acestei Comisii nu se află în România). Totuși, se pare că, pentru unele…

citește în continuare

Idei & Credințe

Fericitul Vladimir Ghika și ochiul apostolic

Timp de lectură 12 min.

Perspectiva privirii apostolice descinde dintr-un timp care este o ambasadă a Prezentului hristic. Aceasta reiese și din fragmentul de frescă – vezi foto alăturată – găsit la Mănăstirea Vatopedu (Sf. Munte Athos), datat 1170-1180, o temă uzuală, în fond, pentru întregul creștinism: binecunoscuta îmbrățișare a celor doi Apostoli Sf. Petru și Sf. Pavel, deseori reluată în iconografie…  Dacă vom privi cu atenție, un detaliu încărcat de sens se profilează într-atât încât ajunge să devină punctul central al frescei. Capetele unite ale Sf. Apostoli alătură un ochi al unuia și un alt ochi al celuilalt într-o intimitate ce pare a fi…

citește în continuare

Proiectul european între anglo-saxoni și războiul putinist

Timp de lectură 4 min.

Alexandru Gussi: Deja faptul că vedeți posibile, nu neapărat probabile, o serie de evoluții care să redea un suflet acestei Uniuni ne lasă un spațiu de speranță, viitorul pare încă deschis. Ca cititor de presă anglo-saxonă mă amuz adesea observând faptul că în mod recurent câtă prohodul UE. Raționamentele lor sunt pline de critici corecte, dar concluzia e în general catastrofistă și exagerată. Abia puțin înainte de Brexit, apoi și după, reciproca a devenit și ea valabilă: din presa eropeană aflăm că UK va sărăci, e condusă de populiști, va fi izolată  etc.  De fapt democrația britanică rămâne solidă, dar…

citește în continuare

Cehov şi cealaltă Rusie

Timp de lectură 2 min.

Poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală a lui Cehov nu are nimic din natura stihială a mesianismului rusesc. Nu se află în ea nici căutarea unui sens salvator al vieţii, după cum nu se simte în ea timbrul îndrumătorului cu aspiraţii de profet. Străin de elanul revoluţionar, ostil autocratismului imperial, solidar cu cei care suferă, Cehov a…

citește în continuare

UE și necesara concordie între libertate și Tradiție

Timp de lectură 5 min.

Alexandru Gussi: “Pocăința retroactivă” de care ați vorbit este legată de tema de amintită mai devreme, de existența unei memorii involuntare. În acest sens aș spune că memoria nu e democratică, nu e impusă de majoritate și nu se stabilește prin vot, de unde și invocarea unei așa-zise tiranii a minorităților mai ales la dreapta: memoria diverselor minorități nu numai că apare ca discurs public foarte prezent, poate paradoxal dominant, dar logica ei intră în contradicție, pare că dizolvă, memoria națională, asta fără să facă mai ușoară re-unirea unei potențiale memorii europene. O viziune optimistă ar spune că aceasta este…

citește în continuare

La noi, o parte din dreapta e cu Trump, stânga abia există

Timp de lectură 15 min.

Starea în care a ajuns România după trei decenii de democrație oligarhică și capitalism de jaf ar fi trebuit să țină mulțimile în stradă pînă cînd erau alungați guvernanții din Palatele Victoria și Cotroceni. Dar stînga românească este lipsită de potențial revoluționar. Este o stîngă apatică, leneșă (în latină, acedia este unul din cele șapte păcate capitale), ceea ce contrazice clișeul privind dinamismul stîngii, și care se complace cu un substitut de viață politică pe social media și obscure websites. Există un divorț între stînga pragmatică, reprezentată de FSN/PDSR/PSD, mai mereu la putere ori gata să intre în coaliție cu…

citește în continuare

Memoria europeană ca sursă de inspirație

Timp de lectură 4 min.

Alexandru Gussi: Slăbiciunile UE de care am vorbit pot deveni și o forță: dacă supraviețuiește fără să utilizeze, sau aparent să nu utilizeze, uriașa resursă civilizațională pe care o are la dispoziție, ne putem aștepta ca în momente de cumpănă această resursă de identitate și mobilizare colectivă să fie un ultim recurs. Credeți că există riscul uitării rădăcinilor neinvocate formal, sau există o memorie a fiecărei națiuni în parte, dar și a Europei în general, care rămân elemente constante și de stabilitate? Sigur că această memorie e și una a conflictelor, dar, pe de o parte, din ele se poate…

citește în continuare

Sfârșitul aroganței, vulnerabilitățile centralității Bruxelles-ului

Timp de lectură 8 min.

Alexandru Gussi: Cum vedeți ca a îmbătrânit teoria lui Huntington despre războiul civilizațiilor? Teodor Baconschi: Oportuna contextualizare istorică pe care o faceți îmi sporește apetitul pentru întrebări, mai ales că am atât de puține, sau de fapt un singur răspuns cert, pe care-l dau în ordinea definitivă a lui Dumnezeu, doar ca mărturisire asimetrică și confuză. Trec așadar la chestiunea pe care o puneți și care ține de inevitabila îmbătrânire a oricărei “teorii”. Intelectualul occidental este moștenitorul platonismului, cu toate declinările sale succesive, așa încât are, mai ales în goana sa după explicarea realității umane prin paradigme ultime, o genă…

citește în continuare
1 2 3 … 7