Stânga, dreapta și iluzia politică (I)

Timp de lectură 5 min.

Provenită dintr-un moment precis al Revoluției franceze, distincția stânga-dreapta a devenit una universală. Totuși încercarea de a defini acești termeni e imposibilă fără a face apel la circumstanțe istorice, la o anumită cultură politică. Există unele constante, spre exemplu atașamentul stângii pentru idealul egalității, însă nu putem avea o definiție universal valabilă a stângii și a dreptei.  Sursa universalizării nu este deci existența unei esențe absolute a fiecăruia dintre acești termeni. Ei sunt produsul tipului de raport între cei care guvernează și cei guvernați…

citește în continuare

La noi, o parte din dreapta e cu Trump, stânga abia există

Timp de lectură 15 min.

Starea în care a ajuns România după trei decenii de democrație oligarhică și capitalism de jaf ar fi trebuit să țină mulțimile în stradă pînă cînd erau alungați guvernanții din Palatele Victoria și Cotroceni. Dar stînga românească este lipsită de potențial revoluționar. Este o stîngă apatică, leneșă (în latină, acedia este unul din cele șapte păcate capitale), ceea ce contrazice clișeul privind dinamismul stîngii, și care se complace cu un substitut de viață politică pe social media și obscure websites. Există un divorț între…

citește în continuare

Memoria europeană ca sursă de inspirație

Timp de lectură 4 min.

Alexandru Gussi: Slăbiciunile UE de care am vorbit pot deveni și o forță: dacă supraviețuiește fără să utilizeze, sau aparent să nu utilizeze, uriașa resursă civilizațională pe care o are la dispoziție, ne putem aștepta ca în momente de cumpănă această resursă de identitate și mobilizare colectivă să fie un ultim recurs. Credeți că există riscul uitării rădăcinilor neinvocate formal, sau există o memorie a fiecărei națiuni în parte, dar și a Europei în general, care rămân elemente constante și de stabilitate? Sigur că…

citește în continuare

De ce cuvintele contează în comunism

Timp de lectură 3 min.

Comunismul s-a dorit a fi întruchiparea unei ordini întemeiate pe puterea cuvintelor. Asemeni lui Prometeu, eroul pe care l-au evocat ca pe un înaintemergător, comuniştii au sperat că vor dărui umanităţii focul prin care să o elibereze, definitiv, din cătuşele trecutului. Fascinaţi de viitor, comuniştii au privit mereu înainte: trecutul a fost doar cărămida pe care se ridica majestuosul edificiu destinat generaţiilor care vin. De aceea comunismul a fost, înainte de toate, o încercare şi o bătălie a cuvintelor, o extraordinară tentativă de a…

citește în continuare