“Vreți să înțelegeți intr-un mod care să vă dea încredere în propria judecată de ce simțiți că lucrurile se deteriorează în societatea occidentală și să vă dimensionați corect, fără a subestima, dar și fără a exagera, temerea că tot mai mulți ar putea renunța să mai sprijine cursul occidental în România?
Vă recomand să faceți efortul să citiți împreună două cărți: „Omul recent”, scrisă de Horia Roman Patapievici și cartea mea intitulată „Scrisoare către Augustin: capcana intervențiilor în ordinea pieței”. Sunt două cărți foare actuale. Veti avea mecanismele pentru a înțelege bine multe dintre evoluțiile pe care le trăiți chiar în aceste zile, unele dintre evoluțiile asupra cărora nu ați căpătat claritate încă, precum și multe evoluții ce vor urma.
Horia Roman Patapievici dă în „Omul recent” un diagnostic lucid: deteriorarea pe care o simțim nu este o impresie subiectivă. Este consecința unui proces real și identificabil — ruptura omului contemporan de verticală, de transcendență, de valorile absolute care dădeau sens sacrificiului, disciplinei și responsabilității. Prin această ruptură, care intenționează să elimine verticala, omul nu câștigă libertate, ci doar pierde rezistența față de ceea ce-l îndepărtează de ceea ce l-a ajutat să progreseze. Fără o ancoră față de care să măsoare distorsiunea, omul nu mai poate recunoaște propaganda, nu mai poate respinge populismul, nu mai poate evalua promisiunile demagogice. Asta se întâmplă în întregul Occident. La noi, în particular, românii care par tentați să abandoneze cursul occidental nu o fac neapărat din convingere ideologică — o fac pentru că resursele interioare care ar face acest curs de apărat s-au erodat, iar elita constructivistă a contribuit la asta în mod masiv.
Cartea mea încearcă să explice mecanismul concret prin care se produce această eroziune. Același om pe care Patapievici îl numește „om recent” trăiește o disonanță cognitivă : încă de dimineață, când începe să acționeze pentru a-și atinge scopurile individuale respectă regulile ce alcătuiesc tradiția noastră liberal occidental, care dă naștere ordinii pieței; participarea la această ordine îi este necesară și îi aduce beneficii reale. Cu toate acestea, seara, omul care gândește că poate transforma societatea prin proiect contemplă și aprobă în mintea sa politici care subminează ordinea care îl face prosper, convins că astfel contribuie la o lume mai dreaptă și mai sigură. Această disonanță nu este o slăbiciune individuală — este o vulnerabilitate structurală a oricărei societăți liberale prin cei ce cred că rațiune lor la purtător este mai bună decât rațiunea abstractă pe care ne-o pun la dispoziție regulile tradiției, achiziționate de-a lungul timpului, pentru a ne ajuta să respectăm principiile ce acționează independent de voința noastră în societate. Aceste ideologii de stânga întrețin disonanța și introduc tensiuni în societatea occidentală. În prezent suntem într-un punct în care acești oameni care gândesc astfel, constructiviștii, sunt în majoritate. Eroziunea nu vine din exterior. Vine din interior, produsă de cetățeni care subminează fundamentele ordinii prin chiar instrumentele democratice pe care Occidentul le-a construit.
Dar există un motiv puternic pentru care nu trebuie să fim defetiști. Toți oamenii, indiferent de modul lor de gândire (constructivist sau nu) acționează în ordinea spontană a pieței ghidați de regulile abstracte și credințele morale ale tradiției liberale. Fără să respecte acele reguli nu reușesc să-și atingă obiectivele. Acesta este unul dintre motivele solide pentru care ordinea pieței este covârșitor preponderentă și rezistentă — chiar și atunci când cei mai mulți gândesc că pot transforma societatea prin unele reguli despre care ei cred că ar face societatea mai bună. Omul care acționează în cadrul acestei ordini o susține cu necesitate, chiar atunci când, meditând, o contestă. Vulnerabilitatea este reală, dar probabilitatea să fie fatală este redusă.
Mesajul pe care cele două cărți îl transmit împreună este, în fond, acesta: lucrurile nu se deteriorează pentru că Occidentul a fost atacat din afară. Se deteriorează pentru că a produs în interior un tip de om care nu mai înțelege de ce ordinea în care trăiește merită apărată — și care votează împotriva ei, crezând sincer că o îmbunătățește. Dar înțelegând acest mecanism, putem acționa asupra lui.
România este într-o poziție mai fragilă decât societățile cu secole de practică liberală consolidată — tradiția noastră liberală este mai tânără, iar tentația de a abandona cursul occidental costă psihologic mai puțin. Dar fragilitatea nu înseamnă catastrofă. Este o condiție care poate fi schimbată prin educație, prin cultură și prin claritatea cu care cei care înțeleg aceste mecanisme reușesc să le explice celor din jur.
Citite împreună, „Omul recent „și „Scrisoare către Augustin” nu oferă doar o explicație a ceea ce simțim. Oferă ceva mai valoros: încrederea că judecata noastră este întemeiată, că deteriorarea pe care o percepem are o cauză reală și un mecanism precis — și că, înțelegând acest mecanism, avem și mijloacele intelectuale de a-l contracara.”
Sursa: https://www.facebook.com/lucian.croitoru.71
