« Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
DELIMITARI,
Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boala,
Nici de nebunie
(N-ati vazut niciodata
O planta
Înnebunita,
Încercând sa intre
Cu mugurii în pamânt?),
Nici de foame,
Nici de frica
(N-ati vazut niciodata
O tulpina galbena
Încolacindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.
TOTUL,
Frunze, cuvinte, lacrimi,
cutii de chibrituri, pisici,
tramvaie citeodata, cozi la faina,
gargarite, sticle goale, discursuri,
imagini lungite de televizor,
gîndaci de Colorado, benzina,
stegulete, portrete cunoscute,
Cupa Campionilor Europeni,
masini cu butelii, mere refuzate la export,
ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,
întîmpinari la aeroport, cico, batoane,
Salam Bucuresti, iaurt dietetic,
tiganci cu kenturi, oua de Crevedia,
zvonuri, serialul de sîmbata seara,
cafea cu înlocuitori,
lupta popoarelor pentru pace, coruri,
productia la hectar, Gerovital, aniversari,
compot bulgaresc, adunarea oamenilor muncii,
vin de regiune superior, adidasi,
bancuri, baietii de pe Calea Victoriei,
peste oceanic, Cîntarea României,
totul
CRUCIADA COPIILOR,
Un întreg popor
Nenascut înca
Dar condamnat la nastere,
Foetus lânga foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu întelege,
Dar înainteaza
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate. »
Sursa: Revista Amfiteatru 12/1984
