Ruxandra CESEREANU

Doina Jela a realizat un foarte necesar dicţionar al membrilor aparatului de represiune din România comunistă. Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste inventariază succint sau amplu portretele a cîteva mii de gardieni, ofiţeri politici, anchetatori, torţionari, procurori, medici ai închisorilor, activişti de partid implicaţi în represiune, lideri ai Securităţii şi Ministerului de Interne, membri ai nomenclaturii comuniste. Indiferent de scăpările inerente ale unei asemenea lucrări ambiţioase (este evident că a fost imposibil să fie înregistraţi toţi membrii aparatului de represiune din România, măcar pentru…

Istoricul Marius Oprea a antologat şi comentat cîteva dintre documentele cele mai importante legate de crearea, structura şi funcţionarea organului de represiune în România comunistă, în lucrarea sa Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente (1948-1989). Marius Oprea vorbeşte în primul rînd de „ocupaţia sovieto-comunistă” care a fost determinantă pentru naşterea Securităţii, instituţia de represiune din România fiind concepută ca „instrument al terorismului de stat” (Oprea, 2002, p. 12) în virtutea dogmei dictaturii proletariatului. „Analiza mecanismelor de administrare a actului de poliţie politică…

Un prim moment postrevoluționar legat de memorie și de resurecția ei, ca document al societății civile, a fost Proclamația de la Timișoara (prezentată public în 11 martie 1990) și mai ales urmarea ei, mitingul-maraton din Piața Universității din București, între 22 aprilie și 13 iunie 1990. Atât Proclamația, cât și mitingul au urmărit în principal promovarea unei etici a memoriei cu efect de lege a lustrației care să blocheze ascensiunea comuniștilor de rang doi la noua Putere instaurată după prăbușirea regimului ceaușist (termenul utilizat…

O a treia cercetătoare care se ocupă ritualic de tema cenzurii este Liliana Corobca (născută în 1975). Liliana Corobca consideră că instituția Cenzurii a fost, în România comunistă, a treia ca funcție esențială pentru materializarea represiunii, alături de Partidul comunist și de Securitate. Cercetătoarea a publicat mai întâi două volume (în Instituția cenzurii comuniste în România. 1949-1977, Editura Ratio et Revelatio, 2014) care conțin documente despre structura, atribuțiile și funcționarea instituției cenzurii, precum și documente despre relația cu alte instituții. În Introducerea la cele…

Liviu Malița (născut în 1959) și-a început cercetările pe tema cenzurii, în 2006, cu două volume colective pe care le-a coordonat, în sfera teatrală: Viața teatrală în și după comunism (Editura EFES) și Cenzura în teatru. Documente. 1948-1989 (Editura EFES). Primul volum cuprinde variate dosare de spectacol și patru studii despre tranziția teatrului românesc de la comunism la postcomunism; al doilea volum este o culegere de documente din diverse arhive, organizate tematic și cronologic și investigate prin metodele istoriei orale. Zece ani mai târziu, în 2016, Liviu…

Studiul prezent are în vizor trei autori care s-au preocupat în mod ritualic de cercetarea cenzurii în România: Adrian Marino, Liviu Malița, Liliana Corobca. Fără a face abstracție de alte cărți și alți cercetători în domeniu, pe tema cenzurii, cei trei menționați anterior au avut preocupări constante, în secvențe foarte ample, ambiționând și izbutind (fiecare, în felul său) un fel de istorie și biografie a cenzurii în România. Am apelat la aceste trei nume și dintr-un motiv multigeneraționist, căci Marino, Malița și Corobca fac…