Biografia cenzurii din România prin intermediul a trei cercetători: Adrian Marino, Liviu Malița, Liliana Corobca (I)

Timp de lectură 10 min.

Studiul prezent are în vizor trei autori care s-au preocupat în mod ritualic de cercetarea cenzurii în România: Adrian Marino, Liviu Malița, Liliana Corobca. Fără a face abstracție de alte cărți și alți cercetători în domeniu, pe tema cenzurii, cei trei menționați anterior au avut preocupări constante, în secvențe foarte ample, ambiționând și izbutind (fiecare, în felul său) un fel de istorie și biografie a cenzurii în România. Am apelat la aceste trei nume și dintr-un motiv multigeneraționist, căci Marino, Malița și Corobca fac…

citește în continuare

Credință, mistică și misionarism în Gulagul românesc (II)

Timp de lectură 14 min.

Soluția credinței (cu toate nuanțele ei) a fost practicată adesea, deși memorialiștii detenției comuniste nu insistă asupra ei decât minoritar, în general; ea este, însă, înfățișată în detaliu, în cazurile prelaților, preoților, călugărilor (indiferent de orientarea lor creștin-religioasă), precum și în cazul celor care (inițial profani sau chiar atei) au revelația (iluminarea) credinței în interiorul Gulagului, devenind ulterior niște actanți ai harului și niște misionari. Iuliu Hossu Însemnările memorialistice ale episcopului greco-catolic și mai apoi cardinalului Iuliu Hossu (Credința noastră este viața noastră)  au…

citește în continuare

Credință, mistică și misionarism în Gulagul românesc (I)

Timp de lectură 8 min.

Pentru a rezista înăuntrul Gulagului, deţinutul politic descoperă şi creează o filozofie a detenţiei aptă să înlocuiască universul din afară, pierdut pentru multă vreme, dacă nu pentru totdeauna. Dar ea nu este doar o filozofie-substitut, ci şi una de sine stătătoare şi polivalentă. În cele ce urmează voi prezenta câteva mici studii de caz care analizează chestiunea rezistenței prin credință în închisorile și lagărele din România comunistă. N. Steinhardt Există diferite nuanţe ale suferinţei în Gulag: pe de o parte, suferinţa tranşantă, dar înălţătoare,…

citește în continuare

Între memorie și uitare. Doamna Ghițescu

Timp de lectură 9 min.

Micaela Ghițescu a fost o doamnă minunată care a purtat bătălie cu indiferența (ca un văl care acoperă totul, cum numea dânsa indiferența), nu doar prin revista Memoria al cărei lider a fost în ultimii ani, ci prin statornicia sa discretă de a nu se lăsa înfrântă (de istorie, destin și altele). Mărunțică, distinsă, sobră (deși nu i-a lipsit niciodată o formă de joacă gingașă), rasată, o remarca oricine pe doamna Ghițescu mai ales prin felul în care nu voia să iasă în evidență.…

citește în continuare

Troienele (ucrainence)

Timp de lectură 1 min.

Poate că în curând nu vor mai fi cuvinte  ca să vorbim și să scriem despre acest război,  așa încât iată rostirile care prind viață acum, la răsărit și la apus totodată: nimeni nu știe dacă mai există lucrări ale zeilor, dacă mai poate cineva înălța ori prăbuși destine când ceea ce se zărește și se miroase este doar pustiirea. Hecuba, Casandra, Andromaca, troiene fugărite din Ucraina, părul vostru e înnegrit de la amurg ori mieriu de la explozii, nu mai aveți torțe de…

citește în continuare

Gânduri despre Putin

Timp de lectură 4 min.

Putin. Am observat că foarte mulți (chiar dacă nu toți) dintre politicienii occidentali și din jurnaliști nu îl mai numesc pe președintele rus cu numele întreg. Nu mai auzim neapărat referințe la Vladimir Putin, președintele rus, președintele Putin, ci mult mai laconic : doar la PUTIN. Nu este vorba despre vreo chestiune de impolitețe, ci de cu totul altceva (cred). Scurtimea numelui președintelui rus, rostită laconic, aduce limpede aminte de numele lui Stalin și chiar de acela al lui Hitler. Desigur, legătura ombilicală (inclusiv sonor)…

citește în continuare

Gânduri în vremuri de război

Timp de lectură 8 min.

În timp de război este esențial rolul scriitorului ca actant civic. Nu cred că scriitorul trebuie să își vadă de ale lui (scris-citit) în vreme de război, întrucât ar fi amoral așa ceva. Scriitorul trebuie să se implice uman și etic. Trebuie să făptuiască, nu doar să vorbească ori să scrie literatură. Literatura va fi să fie mai încolo, după ce se încheie războiul. X Sentimentul cel mai acut al celor care asistă la războiul din Ucraina este neputința. Nici voluntariatul (în varii locuri…

citește în continuare

13 iunie: Diversiune și dezinformare în masă. Din presa vremii

Timp de lectură 5 min.

România liberă descrie filmul dimineţii de 13 iunie, punctînd momentele-cheie: evacuarea brutală a Pieţei Universităţii – lovirea greviştilor foamei cu bocanci şi bastoane, percheziţionarea Institutul de Arhitectură, blocarea zonei cu scutieri, percheziţionarea studenţilor pentru a fi verificaţi dacă au manifeste (!), arestarea a sute de persoane şi încărcarea lor în dube spre a fi transportate în lagărul de la Măgurele. Este remarcat momentul în care detaşamente muncitoreşti sînt aduse pentru a sprijini forţele de ordine. Spre prînz începe un fel de „intifadă”: avansări şi…

citește în continuare

14-15 iunie, cronici despre ireparabil. Din presa vremii

Timp de lectură 6 min.

Cum România liberă nu va fi tipărită din 14 iunie pînă în 19 iunie, din pricina boicotării ei de către tipografi şi din cauza venirii minerilor care asediază redacţia, articolele despre mineriadă vor apărea de-abia din 19 iunie. Editorialul din prima zi de reapariţie se intitulează „De la epoca de aur la epoca de piatră. O gravă criză morală” şi el pare să fie scris de mai mulţi gazetari (fiind nesemnat).  Figura minerilor este radiografiată tardiv şi cu oarecare inhibiţie, dat fiind că România…

citește în continuare

Fenomenul Piaţa Universităţii 1990

Timp de lectură 13 min.

Duminică, 22 aprilie 1990, are loc mitingul electoral al PNŢCD, unde se scandează cîteva din lozincile care vor face carieră în Piaţa Universităţii: „Iliescu nu dezbina ţara”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „16-22, cine-a tras în noi”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Treziţi-vă români, aveţi din nou stăpîni”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, „Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist”, „Iliescu nu uita, te votăm la Moscova”, „Adevărata emanaţie a Revoluţiei – Proclamaţia…

citește în continuare