« Se știe de mult că Bruxelles-ul este un cuib de spioni. De data aceasta, însă, dacă dăm crezare dezvăluirilor presei, „cârtițele” despre care este vorba nu lucrează nici pentru Moscova, nici pentru Beijing. Ele sunt în serviciul unui stat membru al Uniunii Europene (UE) – Ungaria – și al prim-ministrului său, Viktor Orbán, neobositul contestatar al construcției europene.
Pe 9 octombrie, mai multe publicații – între care cotidianul belgian De Tijd, site-ul de investigații maghiar Direkt36 și revista germană Der Spiegel – au dezvăluit că între 2012 și 2018 Budapesta a trimis spioni la Bruxelles. Sub acoperire diplomatică – erau afiliați Reprezentanței Permanente a Ungariei pe lângă UE – aceștia ar fi încercat să se infiltreze în Comisia Europeană.
Jurnaliștii relatează în special cazul lui V., responsabil cu chestiunile economice și financiare în cadrul ambasadei, care, potrivit De Tijd, „era responsabil de operațiunile de informații și de infiltrare ale IH [serviciul de informații maghiar Információs Hivatal] la Bruxelles”. Între 2015 și 2017, V. ar fi lucrat activ la recrutarea de agenți în interiorul executivului comunitar, oferindu-le bani și un contract de muncă în cadrul IH.
Toate statele membre își întrețin rețelele proprii în instituțiile europene, atât pentru a obține informații, cât și pentru a încerca să influențeze activitatea acestora – ceea ce ține de o practică diplomatică obișnuită. Este însă ilegal să se ofere o remunerație pentru astfel de servicii. „Povestea asta maghiară e o glumă de amatori. La Bruxelles nu e nevoie să plătești. Prin rețelele lor, capitalele au acces la o mulțime de informații”, spune, ironic, un diplomat european dintr-un fost stat comunist, căruia „metodele Budapestei îi amintesc de cele ale URSS”. „Este o tentativă de corupție – și e grav”, răspunde omologul său dintr-o țară occidentală, care refuză să minimalizeze cazul.
Potrivit „unui fost agent al serviciilor secrete maghiare”, V. „a fost primul maghiar care a condus, sub acoperire, reprezentanța serviciilor secrete în capitala UE”, scrie Der Spiegel, care relatează că în 2017 V. a fost nevoit să părăsească Bruxelles-ul după mai multe imprudențe. În acea perioadă, ambasadorul Ungariei pe lângă UE nu era altul decât Oliver Várhelyi, apropiat al lui Viktor Orbán, devenit comisar european în 2019 – mai întâi pentru extindere, apoi pentru sănătate. „El era cu siguranță la curent cu activitățile de spionaj desfășurate la ambasada sa” și „era el însuși unul dintre utilizatorii finali ai informațiilor colectate”, afirmă Direkt36.
Într-o convorbire cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, duminică, 12 octombrie, Oliver Várhelyi a declarat că nu era „conștient” de acțiunile lui V. și ale colaboratorilor săi, a precizat Comisia, care așteaptă acum concluziile unui grup de lucru intern.
Budapesta denunță o „campanie de defăimare”, care ar fi „orchestrată de servicii de informații străine”, a declarat pe platforma X purtătorul de cuvânt al guvernului, Zoltán Kovács. „Dacă aceste fapte se confirmă, ar demonstra că Ungaria nu este acționară a proiectului european, ci se comportă ca o țară terță”, consideră Nathalie Loiseau, eurodeputată (Horizons), care intenționează să abordeze subiectul în cadrul comisiei speciale privind scutul european al democrației pe care o prezidează. „Dacă ar fi adevărat, ar fi unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria UE”, a declarat, la 9 octombrie, eurodeputatul socialist belgian Elio Di Rupo.
Instituțiile europene privesc Ungaria cu suspiciune de multă vreme și nici nu au nevoie de certitudinea că Budapesta le spionează pentru a o face. În fața lui Viktor Orbán – care încalcă în mod repetat statul de drept, revendică proximitatea cu Kremlinul sau Beijingul și nu ezită să-și folosească dreptul de veto pentru a bloca procesul decizional, mai ales când este vorba de ajutorarea Ucrainei – instituțiile rămân prudente. „Când vezi că drone trimise în Ucraina au plecat din Ungaria, îți spui că această țară nu se comportă ca parte a familiei europene”, subliniază Nathalie Loiseau.
Europenii sunt vigilenți atunci când schimbă informații sensibile pe care Ungaria le-ar putea folosi în mod abuziv. În materie de informații, de pildă, aceasta explică apetitul scăzut al celor douăzeci și șapte de state pentru cooperare. În cadrul Centrului de Situații și Informații al UE, ele „își împărtășesc doar ceea ce sunt dispuse să vadă scris în Le Monde”, ilustrează Nathalie Loiseau. „Râdem întotdeauna când ambasadorii se adună în săli hiper-securizate, fără telefoane, la subsolul doi al Consiliului, în timp ce Ungaria este acolo și își trimite rapoartele la Kremlin”, ironizează un diplomat european.
O altă manifestare a acestei neîncrederi cronice: atunci când Comisia a dorit, la 27 septembrie, să reunească miniștrii apărării din UE susținători ai unui zid antidronă și omologul lor ucrainean, pentru ca acesta din urmă să-și împărtășească experiența, a trebuit să împartă întâlnirea în două. Polonia, țările baltice, România, Bulgaria, Finlanda și Ucraina au dorit să discute mai întâi liber, fără Ungaria și Slovacia, considerate prea rusofile.
În ceea ce o privește, Belgia a refuzat să colaboreze pe anumite dosare cu Ungaria, care urma să preia președinția Consiliului UE după ea, în al doilea semestru al anului 2024. În mod obișnuit, țara aflată la conducere implică succesorul în toate reuniunile și reflecțiile cu câteva săptămâni înainte de predarea ștafetei. În acest caz, Bruxelles-ul a refuzat să ofere Budapestei „ cel mai mic avantaj intelectual care ar fi putut fi folosit ulterior împotriva Kievului”, a mărturisit un diplomat european. La mai puțin de o săptămână după preluarea președinției, Viktor Orbán se afla la Moscova, apoi la Beijing. »
Sursa: Le Monde
