Ioan STANOMIR

Destinul lui Ronald Reagan s-a implinit, simbolic, în anii în care, ieşite din catastrofa războiului din Vietnam, Statele Unite păreau prizonierele stagnării economice şi eşecului în politica internaţională. Destinul lui Ronald Reagan a fost acela de a reînvăţa, cu entuziasm şi fermitate, o intreagă naţiune să redescopere drumul libertăţii. Destinul lui Ronald Reagan a   însemnat puterea de a înfrunta ceea ce părea de neînfruntat, teribilul imperiu sovietic: nimeni până el şi nu mai avusese îndrăzneala de a imagina un viitor care să scoată naţiunile captive de sub jugul…

Iuliu Maniu nu a fost un salvator mesianic, iar tenacitatea curajului său a fost dublată de politeţea intransigentă a unui gentleman ce refuză  invectiva. În secolul rătăcirilor, Iuliu Maniu a ilustrat, până in clipa sacrificiului său, o idee despre politica la scară umană: demnitatea individului şi libertatea au fost valorile pe care nu le-a abandonat, niciodată. Şi poate că, astăzi, mai mult ca oricând, ne întoarcem la Iuliu Maniu spre a putea învăţa seninătatea ludicităţii patriotice. Drumul pe care Iuliu Maniu il urmează este cel al credinţei în posibilitatea guvernării…

Sunt luni şi ani în viaţa unor naţiuni care le decid destinul, sunt luni şi ani din care se desprinde viitorul însuşi, cu întreg repertoriul său de alegeri şi fobii. Şi poate că ianuarie 1990 este intervalul ce ilustrează în cel mai înalt grad această capacitate de accelerare demonică a istoriei, acest potenţial de cristalizare al unui regim politic ce avea să însemne, pentru cei mai mulţi dintre noi, singura Românie pe care am cunoscut-o. În secvenţele de imagini ale lui ianuarie 1990, prima…

În canonul literaturii dedicate timpului comunist şi suferinţei, cărţile Lenei Constante stau pe acelaşi raft cu “ Jurnalul Fericirii “ a lui Nicolae Steinhardt. Şi aceasta nu doar din raţiuni ce ţin de regimul literar al capodoperei, ci şi din motive care trimit la dimensiunea etică şi formativă a textelor însele. Lena Constante nu este un simplu martor al suferinţei. Ea îşi asumă condiţia de cronicar al umanităţii, atunci când umanitatea este redusă la postura de obiect chinuit, torturat şi încarcerat. Întreaga experienţă pe…

1990 este anul în care apele se despart. An de tranziţie, an sângeros, an turbulent, an al visării şi an al fanatismului, 1990 propune românilor alegerile care nu mai lasă loc de ambiguitate. Mai mult ca oricând în istoria noastră recentă, identităţile se modelează în funcţie de răspunsurile pe care fiecare le dă provocării libertăţii. Seducţia populismului tiranic, cu cortegiul său de fantasme, este alternativa la proiectul modernizării sub semnul democraţiei constituţionale. Zilele de 28 / 29 ianuarie proiectează, pe acest fundal de negură…