Democraţia şi resurecţia autocraţiei

Timp de lectură 3 min.

Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri media nu pot ascunde realitatea continuităţii istorice cu secolul XX : duşmanul este acelaşi, ordinea întemeiată pe autonomie individuală şi pe demnitate umană. Iar cartea lui Gideon Rachman, publicist şi comentator britanic, apărută în traducerea lui Dan Bălănescu la editura “ Polirom”, este o piesă…

citește în continuare

23 august 1944 – o rememorare

Timp de lectură 2 min.

Poate că incă mai importantă decât substanţa zilei de 23 august 1944 este posteritatea ei. Apropriată ca eveniment fondator al regimului de democraţie populară şi mai apoi al comunismului, invocată ca punct de pornire al transformărilor ce urmau să ducă la naşterea celei mai drepte dintre orânduiri, 23 august 1944 suferă o serie de metamorfoze imagologice unice în istoria contemporană. De la elogiul Armatei Roşii la celebrarea insurecţiei antifasciste pregătite şi realizate de PCR, ca forţă conducătoare a întregului popor, august 1944 a fost…

citește în continuare

Despre intimitate în era digitală

Timp de lectură 4 min.

O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a intimităţii. Omul digital este suspendat în acest prezent hrănit de scandal, de vuiet şi de vrajbă. Inima sa este pusă în mişcare de promisiunea dimineţilor în care poate invada existenţele celor care îi sunt…

citește în continuare

Tămădău, 14 iulie 1947: o zi din veacul comunist

Timp de lectură 2 min.

Spectaculoasă şi respectând fidel scenariul sovietic al înscenărilor menite să declanşeze represiunea poliţienească, capcana de la Tămădău reprezenta o trecere a Rubiconului. Odată cu arestarea lui Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr sau Nicolae Carandino, un mecanism implacabil al exterminării se punea în mişcare. În câteva luni, lichidarea pluralismului din România avea să fie completă. Procesul conducătorilor naţional- ţărănişti marca naşterea de facto a Republicii Populare. Pedagogia terorii înfricoşa o întreagă naţiune. Premeditarea comunistă construia imaginea unui complot infernal menit să ameninţe cuceririle poporului…

citește în continuare

Amurgul conservatorilor: o privire în urmă, după un secol

Timp de lectură 4 min.

Cu un veac în urmă, declinul conservatorismului era consemnat, deja, simbolic şi electoral. Momentul de glorie al lui Take Ionescu, parte a guvernului prezidat de Alexandru Averescu, nu era decât epilogul unei istorii care se apropia de capătul ei. În numai câţiva ani, cei doi rivali disputându-şi moştenirea conservatoare, Alexandru Marghiloman şi Take Ionescu, mureau, iar o dată cu ei murea şi vehicolul de care se lega experienţa conservatoare românească. Conservatorismul devenea, după 1925, un splendid şi rece parc populat de statui vetuste. Pentru…

citește în continuare

Anne Applebaum şi tragedia central-europeană

Timp de lectură 5 min.

Vocea lui Anne Applebaum este una în care se poate recunoaşte moştenirea luminoasă a umanismului occidental. Credinţa în capacitatea omenescului de a înfrânge barbaria este parte din această structură intelectuală ce mizează pe demnitatea libertăţii şi pe datoria de memorie. Sfidând modele academice “ revizioniste” şi refuzând relativismul etic, Anne Applebaum apără amintirea victimelor, opunându-se uitării şi evitând acrobaţiile retorice privite, de atâţia dintre contemporanii noştri, ca forme legitime de exprimare publică. După “Gulag”, monumentul închinat suferinţei sub comunismul sovietic, Anne Applebaum propune o…

citește în continuare

După Încoronare: despre sensul tradiţiei

Timp de lectură 3 min.

Ceremonia încoronării  lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie  şi simbolismul ei constituţional,  imaginea însăşi a  tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua încoronării a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre  maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă ca reacţionar,  pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a  dura, de această unică forţă de coeziune a tradiţiei. Ataşamentul  patriotic  este de neimaginat în absenţa solidarităţii care se construieşte…

citește în continuare

Corneliu Coposu și visul libertății

Timp de lectură 2 min.

Atunci când reapărea în viaţa publică, la finele lui 1989, Corneliu Coposu era unul dintre acei morţi vii pe care regimul comunist sperase să îi elimine din memoria cetăţii. O lungă detenţie, distrugerea familiei sale, supravegherea Securităţii erau vămile prin care Corneliu Coposu fusese obligat să treacă. Ca şi în cazul lui Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, era încărcat de un sens al apostolatului democratic. Fiecare gest pe care îl făcea era raportat, invariabil, la amintirea imensei suferinţe în numele căreia politica libertăţii se…

citește în continuare

Carol I – un elogiu

Timp de lectură 1 min.

Înainte de a fi fost ziua naţională a României precomuniste, 10 mai este ocazia întâlnirii, excepţionale, dintre o naţiune şi un suveran: Carol I a întruchipat, robust şi inflexibil, un tipar european de guvernare şi un spirit al ordinii, legalităţii şi demnităţii. Niciodată popular, niciodată înconjurat de efuziunea publică ce înconjoară de alţi conducători , mai vechi sau mai noi, niciodată tentat de vanitatea ce se naşte din adularea mulţimilor, Carol I a domnit, până la capăt, marcat de proiectul edificării patriei pe temeliile…

citește în continuare

8 mai 1921: secolul comunismului românesc

Timp de lectură 3 min.

Vreme de jumătate de secol ziua de 8 mai 1921 a fost nemurită în versuri, proză, dramă sau film. 8 mai 1921 devenea, în această istorie a propagandei şi mistificării, momentul în care toate energiile trecutului se adunau, spre a da naştere partidului ce avea să aducă mântuirea întregului popor . Lupta şi sacrificiile ilegaliştilor, curajul lor legendar, abnegaţia patriotică erau exaltate ca parte a blazonului revoluţionar. Comuniştii români revendicau puterea în numele îndrăznelii cu care înfruntaseră pe cei ce împilaseră naţiunea. Ziua de…

citește în continuare