Scriitorul, complice al tiraniei sau despre educaţia comunistă

Timp de lectură 3 min.

Comunismul este un regim care ia în serios literatura. Indiferenţa faţă de cuvântul scris ar fi o probă de iresponsabilitate ideologică. Totalitarismul, ca edificiu destinat să încadreze întreaga societate, nu îl poate ignora pe scriitor. Iar complicitatea cu tirania este unul dintre rolurile în care acesta poate fi distribuit. Primul stat al muncitorilor şi ţăranilor, îndrumat înţelept de către Stalin, este cel în care relaţia de complicitate cu dictatura este reglementată dialectic, în termenii unui contract cu clauze precise. Rezervaţia pe care Stalin o…

citește în continuare

Alice Voinescu – un elogiu al demnităţii

Timp de lectură 4 min.

Prea adesea suntem tentaţi să credem că destinul intelectualului autohton stă, inevitabil, sub semnul teribil al compromisului, turpitudinii şi indecenţei. Prea adesea ni se spune că Opera, invariabil ortografiată cu majusculă, este alibiul ce scuză cedările morale şi alianţa cu demonii istoriei. Prea adesea ni se explică, pe un ton superior, că în faţa tentaţiilor veacului trecut, cei mai mulţi nu au avut altă cale de a se ralia dreptei sau stângii radicale, motivaţi fiind de impulsuri generoase sau de calcule de supravieţuire meschine.…

citește în continuare

1989, 22 decembrie

Timp de lectură 2 min.

22 Decembrie 1989 este întruchiparea promisiunilor neîmplinite ale unui timp al schimbării. Sacrificiul teribil şi emoţia zilelor de atunci au fost soclul pe care s-a ridicat impostura triumfală a Frontului Salvării Naţionale. Ceea ce urmează, până în acest decembrie 2013, este consolidarea unui stat cleptocrat, arogant şi bovaric. Continuitatea elitelor comuniste, iar cariera prodigioasă a lui Ion Iliescu este semnul acestei vitalităţi maculante a nomenclaturii, a făcut ca momentul de ruptură şi de graţie să fie ratat, cu complicitatea unui electorat anesteziat de populismul…

citește în continuare

Nelson Mandela, 10 ani de la moarte

Timp de lectură 5 min.

În ceea ce a avut mai împortant şi durabil, Nelson Mandela rămâne parte din veacul XX, al cărui actor şi martor privilegiat a fost. Opţiunile sale, de la radicalismul revoluţionar al începuturilor până la maturitatea pragmatică a anilor de guvernare, sunt modelate de amprenta conflictelor şi a utopiilor.În locul mitizării sau demonizării, perspectiva moderaţiei va prefera, invariabil, această politică intelectuală a nuanţelor şi încadrării contextuale. Africa de Sud- o identitate scindată. Africa de Sud, în care Mandela se naşte în 1918, este o naţiune…

citește în continuare

Comunismul şi tentaţia ideologiei: un bilanţ provizoriu

Timp de lectură 4 min.

Reflecţiile despre comunism încheie, simbolic, monumentala istorie mondială a comunismului. Pentru Thierry Wolton, ca şi pentru direcţia intelectuală de la care se revendică, crima de stat şi barbaria nu sunt un accident, ci consecinţa legică a dominaţiei ideologiei. Înainte de a fi o ordine a terorii şi a sărăciei, comunismul a fost o idee, iar intrarea în lume a acestei idei este tema investigaţiei arheologice a lui Wolton. La capătul unui efort titanic de scriere a cronicii comuniste, Wolton revine spre a dezvălui miezul…

citește în continuare

Martin Malia şi orbirea leninistă

Timp de lectură 5 min.

Sunt rare textele în istoria intelectuală şi politică care să posede, simultan, o valoare analitică şi una profetică. Sedus de miturile zilei al cărei prizonier este, intelectualul occidental preferă să rămână fidel utopiei şi modelor, mai cu seamă atunci când “progresul“ şi “egalitatea“ îl ispitesc cu cântecul lor de sirenă. Luciditatea este, în aceste cazuri, o formă de trădare a idealurilor care se cer apărate. Moderat şi iconoclast, tenace şi vizionar, Martin Malia este, odată cu vastul său studiu cu titlul enigmatic şi semnătură…

citește în continuare

Democraţia şi resurecţia autocraţiei

Timp de lectură 3 min.

Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri media nu pot ascunde realitatea continuităţii istorice cu secolul XX : duşmanul este acelaşi, ordinea întemeiată pe autonomie individuală şi pe demnitate umană. Iar cartea lui Gideon Rachman, publicist şi comentator britanic, apărută în traducerea lui Dan Bălănescu la editura “ Polirom”, este o piesă…

citește în continuare

23 august 1944 – o rememorare

Timp de lectură 2 min.

Poate că incă mai importantă decât substanţa zilei de 23 august 1944 este posteritatea ei. Apropriată ca eveniment fondator al regimului de democraţie populară şi mai apoi al comunismului, invocată ca punct de pornire al transformărilor ce urmau să ducă la naşterea celei mai drepte dintre orânduiri, 23 august 1944 suferă o serie de metamorfoze imagologice unice în istoria contemporană. De la elogiul Armatei Roşii la celebrarea insurecţiei antifasciste pregătite şi realizate de PCR, ca forţă conducătoare a întregului popor, august 1944 a fost…

citește în continuare

Despre intimitate în era digitală

Timp de lectură 4 min.

O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a intimităţii. Omul digital este suspendat în acest prezent hrănit de scandal, de vuiet şi de vrajbă. Inima sa este pusă în mişcare de promisiunea dimineţilor în care poate invada existenţele celor care îi sunt…

citește în continuare

Tămădău, 14 iulie 1947: o zi din veacul comunist

Timp de lectură 2 min.

Spectaculoasă şi respectând fidel scenariul sovietic al înscenărilor menite să declanşeze represiunea poliţienească, capcana de la Tămădău reprezenta o trecere a Rubiconului. Odată cu arestarea lui Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr sau Nicolae Carandino, un mecanism implacabil al exterminării se punea în mişcare. În câteva luni, lichidarea pluralismului din România avea să fie completă. Procesul conducătorilor naţional- ţărănişti marca naşterea de facto a Republicii Populare. Pedagogia terorii înfricoşa o întreagă naţiune. Premeditarea comunistă construia imaginea unui complot infernal menit să ameninţe cuceririle poporului…

citește în continuare
1 2 3 5