Ioan STANOMIR

Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri media nu pot ascunde realitatea continuităţii istorice cu secolul XX : duşmanul este acelaşi, ordinea întemeiată pe autonomie individuală şi pe demnitate umană. Iar cartea lui Gideon Rachman, publicist şi comentator britanic, apărută în traducerea lui Dan Bălănescu la editura “ Polirom”, este o piesă…

O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe facebook sau instagram: expusă, deschisă, golită de orice garanţie a intimităţii. Omul digital este suspendat în acest prezent hrănit de scandal, de vuiet şi de vrajbă. Inima sa este pusă în mişcare de promisiunea dimineţilor în care poate invada existenţele celor care îi sunt…

Cu un veac în urmă, declinul conservatorismului era consemnat, deja, simbolic şi electoral. Momentul de glorie al lui Take Ionescu, parte a guvernului prezidat de Alexandru Averescu, nu era decât epilogul unei istorii care se apropia de capătul ei. În numai câţiva ani, cei doi rivali disputându-şi moştenirea conservatoare, Alexandru Marghiloman şi Take Ionescu, mureau, iar o dată cu ei murea şi vehicolul de care se lega experienţa conservatoare românească. Conservatorismul devenea, după 1925, un splendid şi rece parc populat de statui vetuste. Pentru…

Vocea lui Anne Applebaum este una în care se poate recunoaşte moştenirea luminoasă a umanismului occidental. Credinţa în capacitatea omenescului de a înfrânge barbaria este parte din această structură intelectuală ce mizează pe demnitatea libertăţii şi pe datoria de memorie. Sfidând modele academice “ revizioniste” şi refuzând relativismul etic, Anne Applebaum apără amintirea victimelor, opunându-se uitării şi evitând acrobaţiile retorice privite, de atâţia dintre contemporanii noştri, ca forme legitime de exprimare publică. După “Gulag”, monumentul închinat suferinţei sub comunismul sovietic, Anne Applebaum propune o…

Ceremonia încoronării  lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie  şi simbolismul ei constituţional,  imaginea însăşi a  tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua încoronării a reafirmat acel fapt elementar pe care atâţia dintre  maeştrii de gândire ai erei digitale îl denunţă ca reacţionar,  pernicios şi retrograd: naţiunile depind, spre a  dura, de această unică forţă de coeziune a tradiţiei. Ataşamentul  patriotic  este de neimaginat în absenţa solidarităţii care se construieşte…

Atunci când reapărea în viaţa publică, la finele lui 1989, Corneliu Coposu era unul dintre acei morţi vii pe care regimul comunist sperase să îi elimine din memoria cetăţii. O lungă detenţie, distrugerea familiei sale, supravegherea Securităţii erau vămile prin care Corneliu Coposu fusese obligat să treacă. Ca şi în cazul lui Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, era încărcat de un sens al apostolatului democratic. Fiecare gest pe care îl făcea era raportat, invariabil, la amintirea imensei suferinţe în numele căreia politica libertăţii se…

Vreme de jumătate de secol ziua de 8 mai 1921 a fost nemurită în versuri, proză, dramă sau film. 8 mai 1921 devenea, în această istorie a propagandei şi mistificării, momentul în care toate energiile trecutului se adunau, spre a da naştere partidului ce avea să aducă mântuirea întregului popor . Lupta şi sacrificiile ilegaliştilor, curajul lor legendar, abnegaţia patriotică erau exaltate ca parte a blazonului revoluţionar. Comuniştii români revendicau puterea în numele îndrăznelii cu care înfruntaseră pe cei ce împilaseră naţiunea. Ziua de…