Ioan STANOMIR

Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece cu adevărat niciodată. El este gravat în memoria pe care o istoria şi politica o convoacă, spre a uni,mobiliza şi defini. Cartea monumentală a lui Eric Storm plasează această conversaţie despre naţionalism în contextul unei dezvoltări globale. Ceea ce pare limitat la o arie…

Ana Bladiana este întruchiparea acestei voinţe a spiritului şi a libertăţii de a triumfa. În contra cenzurii, a interdicţiei, a tiraniei arta sa a ilustrat , cu vitalitate vizionară, un model al demnităţii creatoare: nepătată de zgura compromisului imund, literatura sa este dominată de un sens al inovaţiei, dar şi de înrădăcinarea în tradiţie. În anii de postcomunism, Ana Blandiana este, ȋnainte de toate, un custode al memoriei colective. Edificarea “Memorialului de la Sighet”, alături de Romulus Rusan, este gestul pe care statul român…

“Autoapărarea unui om politic”, tradusă acum magistral de Smaranda Bratu Elian şi prezentată in ediţie bilingvă ȋn “ Biblioteca Italiană”, este oglinda în care se poate zări ceva din chipul celui care a fost Francesco Guicciardini. Exerciţiul retoric din aceste pagini este mai mult decât justificarea unei direcţii de politică externă : el este încercarea de a explica şi lumina un destin plasat pe fundalul unei istorii italiene tragice şi imprevizibile. Scriind despre sine, scriind despre erorile sale, Guicciardini scrie, magistral, despre condiţia dramatică…

Există destine în care se înscriu destinele unei  întregi naţiuni, ca şi cum viaţa oamenilor trecători ar deveni imaginea speranţei şi a tragediilor comunităţii pe care ajung să o întruchipeze. Iar un asemenea destin al curajului şi al tragismului exemplar este şi cel al lui Ilie Lazăr: drumul său duce de la promisiunea aurorală a Romăniei  Mari la teroarea comunistă. Tenacitatea  patriotismului este virtutea pe care Ilie Lazăr a ilustrat-o,  cu acea modestie pe care doar fruntaşii luptei naţionale de  peste Carpaţi au întruchipat-o.  Refuzul…

1 decembrie 1918 este imaginea, memorabilă şi vizionară, a primăverii unei naţiuni: mai mult decât oricare altă clipă din istoria României, ziua de atunci închide în ea promisiunea viitorului pe care trebuie să îl păstrăm în sufletele noastre. Dincolo de delirul demagogic, dincolo de stângăcia hagiografică 1 decembrie 1918 este manifestul ce trimite la linia politicii umane şi la imperativul demnităţii unui popor. Cuvintele şi  gesturile de atunci ajung până la cei de astăzi, spre a ne aminti de energia libertăţii şi de clarviziunea patriotică. Umbrele acelui timp sunt convocate de…