“Eu unul nu am avut și nici acum nu am o idee clară ce e cu domnul Ilie Bolojan în politica mare, de stat.
E drept că în această politică mare, de stat, s-au aciuat tot felul de primari de târguri mai mari sau mai mici, ba chiar și vreo doi primari generali ai Capitalei (amândoi ajunși președinți ai României), dar aciuirea asta s-a datorat mai degrabă fenomenului baronilor locali decât vreunei culturi a administrației locale, ce ar putut fi apoi translatată la nivel național.
Nu am habar cât de baron local a fost domnul Bolojan la Oradea sau în Județul Bihor, așa cum nu am habar dacă domnia sa este doar fațada baronismului local bihorean, dar pot bănui fără prea mare greutate că nu calitățile de om de stat, de anvergură națională sau internațională, l-au promovat pe domnul Bolojan în politica mare, de stat.
Cu toate astea, domnia sa a ajuns în fruntea Partidului Național Liberal ca soluție de avarie, după ce generalul Ciucă a dispărut foarte decis și foarte repede, în urma campaniei electorale prezisențiale, din 2024, cand a fost nevoie ca Curtea Constituțională să facă nefăcuta cu anularea întregului proces electoral prezidențial, fără temei constituțional, legal ori faptic, doar pentru a acoperi ca pisica stupizeniile strategice făcute de leaderii celor două partide guvernamentale de la acea dată, dintre care unul era chiar generalul.
Așa că domnul Ilie Bolojan a ocupat cele mai înalte funcții în statul România (președinte – e drept că doar interimar, președinte al Senatului, premier al României) nu pentru că ar fi fost cel mai potrivit pentru acele funcții, nici pentru că ar fi fost în vârful vreunui edificiu politic construit pe piloni multipli și articulați, ci pentru că altul nu s-a găsit, la momentul de criză maximă, criză priciunită, cum ziceam, de nefăcuta cu anularea întregului proces electoral prezidențial, la 6 decembrie, 2024.
Ai fi zis că un asemenea șef poate fi oricând înlăturat cu ușurință, la cea mai mică schimbare de orientare politică sau la apariția unor condiții care să îi favorizeze pe alții, care să îi ia locul domnului Bolojan, doar pentru a deține ei puterea ce îi fusese dată în disperare domniei sale, la un anumit moment critic.
Dar se pare că nu e așa.
Se pare că domnul Ilie Bolojan e ceva mai mult decât ceea ce se vede de la mine, de acasă.
Acum un an, proaspătul ales președinte al României, domnul Dan, a trăit câteva zile cu impresia că Ilie Bolojan va fi omul său în Guvernul României, guvern care va fi ca o primărie, unde primarul ordonă și toți șefii de sub el execută fără cârtire, că altfel îi ia Mama Dracului.
După care domnul Dan s-a lămurit că domnul Bolojan are o minte a lui și o voință tot numai a lui, ceea ce a dus la dispariția cu lunie din viața politică a țării a președintelui în funcție.
Apoi s-au lămurit și pesediștii că premierul agreat de ei nu e un simplu provincial, care face ce i se cere, fără să pună prea multe întrebări. Ba, din contră, el, premierul, era cel care putea întrebări, de multe ori incomode.
Așa că, președintele și pesediștii au pus de înlăturarea domnului Bolojan, de la Guvernul României.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o operație extrem de simplă, în doar câțiva pași: (1) ultimatum că, dacă Bolo nu își bagă mințile în cap, e dat afară din Guvern, (2) moțiunea de cenzură, (3) refacerea alianței împotriva naturii dar funcțională de vreo 12 – 14 ani încoace, adică USL-ul, dar fără Bolojan, (4) inventarea unui nou premier, de carton și mânuit cu mai multă ușurință decât Bolojan, (5) și gata.
Doar că nu a fost așa.
În lunile cât a fost șef la Penele, se pare că Bolojan și-a făcut o facțiune a sa, în partid. Facțiune care îl susține și, mai grav, îi susține poziția politică de a distruge frumoasa uniune social-liberală, aia ce a făcut până acum atât de mult bine locuitorilor ei.
De unde și soluția alternativă Veștea!
Să mai reținem, în subsidiar, că vorbim doar despre aranjamentele de deținere a puterii executive în stat și despre nimic altceva.
Niciunul dintre jucătorii implicați în aceste aranjamente, de orice parte ar fi ei, nu au nicio treabă nici cu problemele României, nici cu problemele românilor, nici cu contracararea amenințărilor și cu soluționarea vulnerabilităților de securitate națională, nici cu locul României în NATO și în UE, nici cu macro-economia, nici cu managementul domeniului public, nici cu bunurile publice, nici cu democrația constituțională, adică cu nimic din ceea ce ar trebui să fie materia de lucru a guvernanților noștri, la nivel de stat.”
Sursa: https://www.facebook.com/hari.bucurmarcu
