Presa publică de stânga, de la ARD (cel mai mare post public din lume) la BBC, alte posturi precum și ziarele private, aliniate narativului progresist, o fac de oaie din ce în ce mai rău, mai frecvent, mai grav, mai sistematic, mai nemernic, mai clar impardonabil.
Toate marile concerne au preluat cât ai clipi minciuna pusă în circulație de palestinieni și amplificată de înrâuririle sugestive ale unor înalți ierarhi creștini din Țara Sfântă. E vorba de cardinalul Pizzaballa, patriarhul latin, și de colegul său grec-ortodox, Teofil al III-lea. Potrivit lor ”coloniști extremiști” ar fi incendiat, chipurile, o veche biserică la Taybeh. Clericii, care tac sistematic din gură când islamiștii din regiune arestează, torturează, violează și asasinează creștini, sau îi extermină pe druzi, chiar și când le adresează un apel disperat arhiepiscopul ortodox din regiunea druză Suweida, au invitat imediat zeci de diplomați să vadă ”incendiul” de lângă biserică. S-au găsit și operatorii necesari să filmeze inexistentul incendiu astfel încât să pară că ar fi ars bazilica, într-un act ”terorist”, cum a fost făcut să creadă și ambasadorul american la Ierusalim, Mike Huckabee. Care a cerut ”pedepse aspre”.
În realitate, nu fusese nici măcar un foc în cimitir, cum greșit relatase blogul de față, influențat de știrile false care circulau intens în mass-media internațională. Între timp s-a aflat că fusese de fapt un foc al pășunii din apropiere, pe care evreii din vecinătate încercaseră să-l stingă, dar fuseseră împiedicați de săteni arabi furioși. Focul nu atinsese bazilica, așa cum acreditaseră marile concerne occidentale, ca să dea vina pe evrei.
Dezmințirile au venit tardiv. Ele vin mereu, desigur. Vin negreșit. Dar care e aria și viteza lor de propagare? Tind ambele spre zero, în comparație cu viteza fulgerătoare cu care se răspândește calomnia antisemită.
Nu e nici prima nici ultima crimă de presă
Descoperă autoritățile americane revoltătoare nefăcute antidemocratice ale serviciilor secrete ale SUA, comise sub administrațiile Obama și Biden? Care s-au dedat persecuțiilor politice, răspândind sistematic minciuni despre rivalii de dreapta? Tăcere totală. Presa de stânga e mută complet. La fel, dacă e vorba de uneltirile puterii din timpul pandemiei și de mașinațiunile unor părți ale serviciilor menite să-l prefacă pe președintele de dreapta al SUA în spion al Rusiei. Ori de afacerile secrete și de laptopul coruptului Hunter Biden și famiglia.
Vrei să faci un banc care să ia peste picior scrobeala extremistă de stânga a corectitudinii politice privindu-i pe ”transgenderi”? Sau pe delincvenți de culoare? Ești cenzurat și trimis în pustiu.
În emisiunile de comedie ale televiziunilor publice sunt permise doar căscăturile grave și plictiseala gigantică generate de bancurile standard despre Trump și MAGA. Când soporificele emisiuni ale anostului Stephen Colbert au început să producă la CBS găuri financiare prea mari, date fiind acele pierderi anuale de 40 de milioane de dolari realizate de diatribele lui anti-Trump, iar concernul l-a demis, s-au adunat în Times Square zeci de protestatari care scandau că searbădul comediant ”trebuie să rămână, iar Trump să plece”!
Încearcă ARD să facă un interviu estival cu șefa dreptei populiste, Weidel? Interviul e atacat cu zgomotele și urletele protestatarilor adunați ilegal, dimpreună cu un sistem de difuzoare, de o organizație de stânga, numită ”Centrul Pentru Frumusețe Politică”. Fuseră mobilizați să intervină împotriva discuției și a capacității lui Weidel de a-și articula punctul de vedere. Și împotriva libertății presei.
Iar această amuțire de adversar politic și de confruntare dialogică și critică, rațională cu el, a avut loc, ca de obicei, în numele apărării ”democrației liberale”. Din care, tot acționându-se așa, n-a mai rămas mare lucru.
ARD n-a găsit resursele intelectuale să se opună acțiunii perturbatoare și ridiculizării programului de interviuri al canalului unu al televiziunii germane. Postul n-a avut fantezia și bunul simț să întrerupă discuția și s-o reia la adăpost de perturbatori. Dar pentru demonizarea altora e doldora la ARD de imaginație și de resurse amorale, intelectuale.
Postul, la fel ca alte televiziuni de stânga occidentale, e perfect edificat cum trebuie să se comporte cu tot ce se găsește politic, în Vest, la dreapta de extrema stângă ideologică. Unde tot ce se detectează nu e doar criticat, ci sistematic demonizat.
Cine se găsește în colimator?
Oricine manifestă scepticism față de dogmele radicalismului progresist. Față de ideea că evreii sunt răi. Că multiculturalismul eșuat sub loviturile terorii islamiste și imigrației scăpate de sub orice control ar fi raiul pe pământ. Oricine se îndoiește că sexul ar fi aleatoriu, nu biologic determinat. Că hetero-normativitatea, patriotismul și statul națiune ar fi, in corpore, câh. Că planeta ar fi pe ducă, ecologic. Că, pentru a enșpea mia oară, evreii-s răi. Că Israelul ar fi rău, agresiv, rasist, colonialist și genocidar; că a-l numi pe teroristul islamic fie ”musulman”, fie ”islamist”, ar fi ”rasism, xenofobie și fascism; și că Trump și republicanii ar fi talpa iadului.
Și, din nou și din nou, sugestiv și cu alte cuvinte, că statul evreu ar fi ”ca evreii”: ”rău”. Că ar fi extremist. Că părerea unei insignifiante minorități de extremă stânga despre politica guvernului de la Ierusalim ar fi opinia majoritară, dacă nu chiar consensuală. Că statul incriminat nu se apără, ci ar fi pasămite ”militarist, agresiv, agresor”.
Despre uriașa construcție a orașelor de tunelurilor construite de teroriști în subsolul fâșiei Gaza? Despre arsenalele de sub paturi de copii, școli, spitale și moschee? Despre furtul sistematic de ajutoare de către islamiști? Despre suferințele israeliencelor răpite? Despre ale celor schingiuite, violate, ucise la festivalul muzical Nova? În tunelurile teroriste din Gaza? Despre istoria asasinării de către teroriști prin sugrumare a bebelușilor Bibas?
Nimic. Sau mai nimic.
În schimb, munți de vorbe incontinente despre presupusa ”nepăsare” a guvernului Netanyahu ”față de ostatici” și prezumtiva lui politică de ”cramponare de putere”. Și lipsa lui de planuri, care ar fi compensată de o imaginară ”inumanitate” și de un ”exces de cruzime”.
Asta-i informație? Jurnalism? Analiză politică?
Să fim serioși.
E cinism, agitprop, manipulare. E instrumentalizarea unui anumit narativ. Cel antisemit.
Pentru unii mumă, pentru alții, ciumă
Iată ce se propagă implicit, de dimineața până seara până la sațietate și înapoi, până la vomă, la televiziunile publice apusene și în mass-media de stânga. Emoționalizare, minciuni ale Hamas date drept informații ale ”ministerului sănătății”, deturnări de termeni, newspeak, revizonism istoric. Fiindcă ce occidental onest își poate imagina că un ”minister al sănătății” e un oficiu terorist care difuzează minciunile războiului psihologic? Mai ales dacă-i sugerezi, zilnic, că oficialitățile isaeliene și armata isaeliană ar ”minți” și nu s-ar putea chipurile verifica declarațiie lor?
Ce vrea publicul nu mai contează, pentru că în Germania, bunăoară, e forțat să finanțeze posturile publice indiferent dacă le consumă sau nu zilnicul produs toxic. Produs, care e plin de empatie pentru victime, desigur. Dar nu pentru oricare.
Nu pentru creștini, druzi, alaviți, tibetani, iranieni sau uiguri.
Ce dacă jihadiștii sirieni au demarat un genocid împotriva druzilor? Pe jurnaliștii de la ARD nu-i interesează decât în măsura în care pot arăta cu degetul acuzator spre Israel, care le vine druzilor în ajutor. Statul evreu ar vrea, chipurile, să-și extindă, prin druzi, puterea în Siria.
Mila s-a redus perceptibil și pentru ucrainenii care și-au epuizat de mult potențialul de a-și vedea suferințele iscând revoltă în Vest. Nici pentru femeile maltratate, schingiuite, arestate, violate și uneori asasinate de islamiștii iranieni pentru că nu și-au purtat regulamentar basmaua islamică obligatorie, compasiunea nu prea ajunge să se manifeste. Ori pentru fetițele afgane înrobite de talibani. Pentru cei care nu se pot folosi spre a-i acuza pe israelieni, rezerva de empatie e atât de redusă încât prigoana persoanelor, etnicilor, credincioșilor și minorităților cu pricina nici nu există pe micile ecrane. În schimb există, de dimineața până seara și de noaptea până dimineața, presupusele ”victime” ale Israelului. Nu ale Hamas. Nuuuu. Ale Israelului.
Care orice ar face, e criticabil. Și e criticabil la modul feroce.
Dezumanizarea evreilor (mai ales prin statul lor) în presa de stânga
Indiferent dacă se apără de terorismul masacrului de la 7 octombrie 2023, ale cărui crime au dispărut de ani de zile din comentarii, că încearcă să-și recupereze ostaticii captivi încă în Gaza (menționați numai ca argument în favoarea opririi războiului antiterorist) ori că a scăpat lumea de coșmarul nuclear iranian, Israelul e perpetuu țintuit la stâlpul infamiei. Niciun prezumtiv stat paria n-a acumulat mai multe critici ”subtile”, cică ”neantisemite”, ridicări de sprânceană progresiste, dar și blesteme, anateme, etichetări de regim de extremă dreapta ”criminal” și ”violator” cert al ”dreptului internațional”, de țară ”inumană”, care și-ar înfometa inamicii, i-ar trata ca ființe inferioare, le-ar lua și țara, și viața.
Iată ce vor și fac antisemiții (de stânga, de centru, cică ”obiectivi”, care nu-și asumă ura viscerală pe evrei ce-i mutilează și îi determină, ascunzând-o, să promoveze un nou Holocaust): să creeze o imagine indelebilă care să-i sluțească pe evrei în așa un hal, încât să relegitimize exterminarea lor, disculpând, totodată, tentativele precedente de genocid. Mai ales cea nazistă și fascistă,
În genere, evreii sunt înlocuiți de ”sioniști”, ”israelieni”, ocupanți”, ”coloniști”, ”agresori” și ”ucigași de copii”, sau ”noii naziști” care ar practica ”apartheid” și ”genocid”, dar terminologia antisemită nu e un scop în sine, ci un instrument. Presa se străduiește zilnic să-i zugrăvească pe evrei, în speță statul evreu, ca pe susținătorii unui regim crud, inuman, care i-ar împiedica programatic pe civilii palestinieni să se aprovizioneze și să se alimenteze, împingându-i chipurile chiar să se sacrifice pentru un pachet de mâncare. Pentru care, adevărați ”demoni”pasămite, israelienii i-ar atrage pe arabi să se confrunte, stând la coadă, cu riscul de a fi uciși de ocupanții care le promit mâncarea.
În New York Times, după cum a numărat fosta comentatoare a ziarului american, Bari Weiss, numărul articolelor iresponsabile asociind Israelul de un imaginar ”genocid”, comis cică ”în Gaza”, a ajuns să fie de 9 ori mai mare decât în cele scrise pe marginea celor 100 de zile ale genocidului (real) din Ruanda.
De aici la reeditarea narativelor antisemite medievale despre otrăvitorii de fântâni și ucigașii de copii întru recoltarea ”sângelui” chipurile necesar preparării de pască nu mai e decât un pas. Sau nici măcar atât.
Ce nu ni se spune e, între altele, că teroriștii islamiști ai Hamas îi atacă și îi maltratează sau îi ucid pe civilii palestinieni îndărătul cărora se ascund de la începutul războiului, dacă palestinienii de rând îndrăznesc să încerce să-și procure de mâncare de la centrele de distribuire de alimente ale Fundației Umanitare pentru Gaza.
Subiectul acestor atacuri islamiste și teroriste asupra civililor musulmani e la fel de tabu ca tema altor crime sistematic comise, inclusiv în Vest, în contra albilor băștinași europeni, a femeilor lor indigene, a creștinilor aborigeni. De pildă violurile sistematice comise împotriva adolescentelor englezoaice, ani la rând, de către rețele pakistaneze de bărbați concupiscenți. Sau cele suferite de fetele din Germania la ștranduri.
Subiectele tabuizate ori marginalizate?
Toate cele care nu aduc profit ideologic. Și, mai ales, profit antisemit. Tot ce nu tinde să-i dezumanizeze mai ales pe evrei (dar și pe creștini, pe albi sau pe heterosexuali. Pe femeile care nu vor să concureze cu bărbații în sportul feminin. Sau pe adversarii de dreapta ai elitelor politice de stânga. Pe musulmanii moderați, care nu agreează islamismul sau protestează în contra Hamas).
Toate aceste subiecte și teme sunt tabuizate sistematic în Germania și în toate celelalte țări și puteri occidentale. Ai zice că, în aceste condiții, o presă care s-a transformat în propagandă totalitară și periclitează grav democrația, ar trebuie să iște griji majore în cancelariile statelor apusene. Care tot invocă democrația. Ți-ai găsit! 28 de guverne consideră necesar în schimb să ceară democrației liberale israeliene să conceadă, practic, teroriștilor Hamas victoria și să renunțe – tot practic – la eliberarea ostaticilor, prin oprirea războiului antiterorist din Gaza.
Ce e nebunia asta? O patologie morală care ne-a distrus tradițiile, credințele, societatea și mintea, lăsându-ne fără apărare și la cheremul celor mai imbecile propagande și agresiuni totalitare. Că 65% din români cred că-l pot iubi pe ucigașul multor compatrioți omorâți în masă de Nicolae Ceaușescu prin frică, foame, frig, felul făcut de securiști sau de felceri profitori ai interdicției avorturilor ține și de funambuleștile falsuri puse în circulație în presa securistă.
Or, în loc să învețe Estul de la Vest să informeze corect, a ajuns Occidentul să deprindă de la Răsărit cum se minte îngrozitor în slujba unui nou totalitarism. Care păstrează de la Marx, naziști, staliniști și național-comuniști vechea obsesie antisemită, dimpreună cu obiceiul dezumanizării programatice a poporului Cărții, a poporului Bibliei și poruncilor Divine. Pe scurt, nu sunt prostiți sistematic doar românii, să-l iubească pe ticălosul dictator Ceaușescu. Boala e mai rea și mai grea și i-a atins și pe occidentali. Pin intermediul unei prese tot mai crapuloase. Care minte zilnic de nu mai îngheață nici apele. Prea s-au obișnuit toată lumea, inclusiv apele, cu doza cotidiană de fals.
Text publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
