« Speranța se regăsește prin șoapte. Cu fruntea lipită de icoana Fecioarei, Vasyl Veliura repetă necontenit aceleași rugăciuni, în liniștea mănăstirii grecești Iviron. „Ajută-ne să fim eliberați, ocrotește-ne”, șoptește bărbatul prostrat sub privirea senină a apostolilor. La 2 000 de kilometri de linia frontului ucrainean, acest soldat de 42 de ani caută, departe de zgomotul războiului, o ieșire din chinurile necurmate care îl bântuie.
Această nevoie l-a condus pe Muntele Athos, peninsulă monastică din nordul Greciei și centru spiritual al religiei ortodoxe. Considerat de credincioși drept „grădina Fecioarei”, acest teritoriu de 330 de kilometri pătrați, interzis femeilor, adăpostește 20 de mănăstiri, zeci de schituri și 2 000 de călugări. De un an încoace, el servește și drept refugiu pentru soldații ucraineni aflați în căutarea păcii interioare. Pe durata unei retrageri spirituale de patru zile, organizate de centrul religios Arhanghelul din Liov, Vasyl Veliura a lăsat deoparte uniforma militară pentru a îmbrăca haina unui pelerin aparte. „Totul se prăbușea în mine și aveam o durere cumplită în suflet, mărturisește el. Voiam ca această durere să se domolească puțin.”
Tulburări psihice
Însoțit de patru preoți ucraineni, el a trecut, împreună cu alți 24 de frați de arme selectați după criterii medicale și psihologice, granițele care duceau către „muntele sfânt”, unde s-a dedicat rugăciunii și reculegerii. Programul este finanțat din donații private și organizat de centrele ortodoxe din Ucraina pentru a veni în ajutorul unei populații epuizate de război. Potrivit autorităților de la Kiev, 60% dintre soldații ucraineni ar putea suferi de tulburări psihice. „Când a început invazia rusă, am luat imediat armele, povestește cu mândrie cel care mai luptase deja în 2015 și 2016. Și am plecat imediat să-mi apăr țara.”
Dar în primăvara anului 2022, Vasyl Veliura este capturat la Popasna, un mic oraș din Donbas. Urmează luni întregi de închisoare în Rusia. „Rușii ne torturau”, mărturisește el. „Ne spuneau că trebuie să ne supunem lor, să-i slujim și să-i ascultăm. În mintea lor, vor să ia totul, întreaga Ucraină.” Cuvintele lui vorbesc despre cruzime; tăcerile sale spun suferința care încă nu s-a stins.
Ca și el, numeroși soldați suferă de stres posttraumatic, consecință a experienței luptelor sau a captivitații. Alții sunt mutilați, schilodiți. Așa cum este Lubomir Robich, care a trebuit să fie amputat de piciorul drept. Trimis la Kupiansk, la est de Harkov, acest șofer de camion s-a trezit în mijlocul tirurilor. „Vehiculul a explodat, am fost cu toții aruncați în aer, povestește mecanic bărbatul de 39 de ani. Unul dintre băieți a murit. Totul a zburat: vesta antiglonț, casca mea. Piciorul mi-a fost smuls.” A fost transportat la spital. „Existau 99% șanse să nu supraviețuiesc nopții, spune el. Dar, slavă Domnului, mulți s-au rugat pentru mine. Și am supraviețuit.”
Pentru toți acești militari istoviți, credința acționează ca un remediu. În rugăciunile lor individuale, dar și în momentele de reculegere colectivă, în spovedanii, în venerarea moaștelor și în evlavia față de icoane, ei își liniștesc sufletele. „Ei vin să caute mângâierea”, asigură preotul grec Theophilos, care îi primește. „Există lucruri pe care mintea noastră are dificultăți să le înțeleagă, să le digere. Acolo se deschide un alt drum – cel al inimii – și omul încearcă să conceapă de neconceputul într-un alt fel.”
Înainte de primele licăriri ale zorilor, preotul îi binecuvântează pe fiecare dintre soldați, care defilează unul câte unul, în ordine militară, luminați doar de flacăra unei lumânări. Grupul urmează apoi ritmul imuabil și străvechi al liturghiilor, care încep la răsărit și se termină la apus.
„Aici, te vindeci”
Pelerinajul religios le oferă acestor oameni și prilejul de a se impregna de natură și de a-și regăsi simțurile. Petrec momente îndelungate contemplând muntele care se cufundă în mare, mănăstirile săpate în versanți. „Calmul și seninătatea predomină pe Muntele Athos, explică Vassili Prous, teolog ucrainean stabilit la Salonic. Este, totodată, o natură minunată și o arhitectură unică, și oameni care le permit ucrainenilor să iasă, măcar pentru o clipă, din realitatea lor și să se odihnească fizic și spiritual.”
Lubomir Robich, soldatul amputat, confirmă: „E adevărat ce se spune: aici te vindeci. Este o adevărată vindecare psihologică și spirituală. Simți pacea în tine.”
Oricât de liniștitoare ar fi această paranteză spirituală, ea nu rezistă mult în fața realității războiului. Kievul mobilizează pe scară largă efectivele sale militare. Mai mulți dintre soldații de pe Muntele Athos ar putea fi rapid chemați înapoi pe front. Potrivit Center for Strategic and International Studies, aproape 100 000 de soldați ucraineni au murit în luptă. »
Sursa: La Tribune du Dimanche
