“Duminica 7 iunie, la Saint-Denis, drapelul palestinian flutura deasupra primului miting prezidențial al lui Mélenchon, iar kefieh-urile (eșarfele palestinene) dominau mulțimea și tribuna: nimic din toate acestea nu este surprinzător. Liderul partidului La France insoumise a făcut din Palestina firul roșu al discursului său, continuând o linie asumată încă din 7 octombrie 2023. În spatele acestui spectacol se ascunde însă o ideologie pe care LFI mizează pentru a cuceri Palatul Élysée, o oportunitate nesperată pentru mass-media Fraților Musulmani, care îi celebraseră deja candidatura cu entuziasm la începutul lunii mai.
Născut în 1916, acest drapel a fost simbolul revoltei împotriva ocupației otomane (1517–1918). El a constituit fundamentul naționalismului arab triumfător. Apoi, începând din 1948, anul în care statele arabe au respins soluția ONU a celor două state, acest drapel a devenit cel al Palestinei. Scopul era de a afirma că această cauză era și avea să rămână arabă și musulmană. Partidul Baas, atât în Siria, cât și în Irak, și l-a însușit în mod firesc: pe birourile lui Hafez al-Assad și Saddam Hussein, în cadrul reuniunilor lor, acesta trona alături de drapelul național. Drept urmare, Palestina a devenit stindardul unei națiuni arabe visate, care nu a existat niciodată. Moscheea al-Aqsa și kefiehul reprezentau pilonii în jurul cărora se adunau acești dictatori, în timp ce își închideau, torturau și înfometau propriile popoare. Astfel, ei își justificau corupția în numele luptei împotriva dușmanului: Israelul. Și nu erau singurii: jihadiștii, precum Hamas, au făcut din acest drapel emblema lor de luptă și continuă să procedeze astfel.
Dacă acești dictatori foloseau Palestina într-un context naționalist, este legitim să ne întrebăm care este legătura dintre o candidatură la președinția Franței și drapelul palestinian, care nu reprezintă nimic din Franța, din istoria sau patrimoniul ei. Însă liderii LFI știu că acest drapel a devenit, în memoria colectivă a militanților lor, simbolul prin excelență al „luptei împotriva imperialismului”. El alimentează o nostalgie revoluționară comparabilă cu cultul lui Che Guevara: fiorul revoltei împotriva Occidentului, beția cauzelor îndepărtate. Diferența este însă crudă: Guevara, fie că este admirat sau condamnat, lupta cu adevărat, riscându-și viața, împotriva unor regimuri pe care le considera opresive. Acești militanți, în schimb, flutură drapele la mitinguri pariziene, în timp ce deschid porțile islamiștilor.
Nu este, așadar, surprinzător că Mélenchon și-a dedicat reuniunea poporului palestinian, „martir al unei invazii și al unui genocid”, privind-o pe Rima Hassan, așezată la stânga sa pe tribună, ca pe o reprezentare vie a acestei alianțe. LFI caută legitimitate în rândul musulmanilor din Franța, transformând această cauză într-o temă prioritară. Chiar cu prețul refuzului de a califica Hamas drept organizație teroristă, chiar cu prețul apărării unor militanți condamnați pentru terorism, precum Salah Hamouri, franco-palestinian condamnat în Israel pentru participarea la un complot care urmărea asasinarea lui Ovadia Yosef, fost mare rabin. Și indiferent de victimele civile israeliene și arabe masacrate de Hamas la 7 octombrie 2023. Pentru că, în opinia Rimei Hassan, acțiunea Hamas este „legitimă din punctul de vedere al dreptului internațional”, ea fiind cea care declara la Al Jazeera, în 2024: „Palestina este o cauză europeană.” Astfel, Occidentul devine, în retorica lor, reprezentantul rasismului, colonialismului și patriarhatului, în timp ce Palestina întruchipează justiția, umanismul și feminismul. Chiar dacă, în Gaza aflată sub controlul Hamas, femeile sunt supuse șariei, obligate să respecte un cod vestimentar islamic și excluse din viața publică.
Entuziasmul mélenchonist pentru Palestina găsește un ecou fidel în mass-media apropiată de Frații Musulmani. „Întoarcerea «rebelului» apărător al Gazei: care sunt șansele lui Mélenchon la alegerile prezidențiale franceze?” – astfel a întâmpinat Al Jazeera candidatura sa. Acest post de televiziune, care susține Hamas fără rezerve, adoptă o linie editorială ce prezintă Franța drept o țară înapoiată, islamofobă și rasistă. Alte instituții media apropiate de Frații Musulmani îl prezintă pe Mélenchon drept salvatorul musulmanilor din Franța și singurul adevărat aliat al Palestinei. Agenția de presă Safa, finanțată de Hamas, a comentat candidatura sa în acești termeni: „Candidat la președinția Franței: este de datoria noastră să fim în prima linie pentru a combate genocidul din Gaza.”
Până în 2027, LFI nu va oferi Franței decât un proiect comunitarist: să-i dezbine pe francezi, să instrumentalizeze musulmanii și să transforme Palestina într-un fond de comerț identitar. Acest proiect clientelar nu are nimic de-a face cu musulmanii, a căror diversitate o disprețuiește reducându-i la o singură cauză, un singur drapel, un singur buletin de vot. Nu are nimic de-a face nici cu Palestina, a cărei suferință reală îi servește drept combustibil electoral.”
Omar Youssef Souleimane
(autorul volumului „Les Complices du mal”, Plon, Paris, 2025)
Sursa: Le Figaro
