“Mike Pence și-a asumat misiunea de a face America conservatoare din nou. Iar această misiune este animată de un zel care este deopotrivă moral și personal. El privește țara pe care a servit-o ca vicepreședinte neclintit – a cărui fidelitate față de Constituție a îndepărtat America de pe marginea unei crize care ar fi putut deveni ireparabilă – și o vede sfâșiată de războiul dintre stânga progresistă și dreapta populistă. În această confruntare sunt eclipsate principiile după care Mike Pence își conduce viața și pe care încearcă să le readucă în prim-plan prin manifestul său politic intitulat „What Conservatives Believe”.
„Am fost alături de el în toate acele momente”, spune Pence despre colaborarea sa cu Donald Trump în perioada în care au condus împreună administrația. Și, „deși lucrurile nu s-au încheiat bine între noi”, afirmă el, „voi fi întotdeauna mândru de bilanțul administrației Trump-Pence și cred că Barry Goldwater și Ronald Reagan ar fi fost și ei.”
Pe tot parcursul cărții, Pence folosește această formulă compusă – „administrația Trump-Pence” – pentru a desemna primul mandat al lui Donald Trump. Dacă această insistență poate părea deliberată, este pentru că Pence este mândru de faptul că acea perioadă a reprezentat, fără îndoială, o epocă conservatoare în America. El îl citează inspirat chiar pe Barry Goldwater, care scria că „America este, în esență, o națiune conservatoare.”
Cel de-al doilea mandat al lui Trump, în care președintele „nu a guvernat întotdeauna ca un conservator”, este însă cel care îl neliniștește pe Pence. El identifică tarifele vamale impuse de Trump – „echivalând cu cea mai mare majorare fiscală din istoria Americii pe timp de pace” – și izolaționismul asumat fără rezerve (care „a încurajat Rusia să-și continue invazia brutală împotriva unui aliat occidental”, Ucraina) drept unele dintre cele mai grave trădări ale conservatorismului.
Ca urmare, spune el, conservatorismul se află într-o perioadă de stagnare, iar mulți americani sunt „confuzi cu privire la ceea ce înseamnă să fii conservator”, într-un moment în care filosofia dominantă a Partidului Republican este, „în lipsa unui termen mai potrivit”, „populismul de dreapta și republicanismul favorabil unui stat extins.”
Pence este hotărât să riposteze: „Avem nevoie de o nouă formulare a ceea ce cred conservatorii”, scrie el, precum și de „o nouă argumentație despre modul în care generația care vine poate aplica aceste principii provocărilor de astăzi.” Astfel, el oferă ceea ce numește „o versiune pentru secolul XXI a cărții The Conscience of a Conservative”. La redactarea volumului a fost asistat de apreciatul John J. Miller, la fel cum L. Brent Bozell Jr. și-a pus condeiul în slujba lui Barry Goldwater.
Manifestul lui Pence are o calitate aproape lapidară și merită remarcat faptul că el îl invocă pe profetul Isaia: „priviți spre stânca din care ați fost ciopliți și spre cariera din care ați fost scoși.”Pence este un creștin profund credincios și afirmă fără ocolișuri că viziunea sa asupra lumii este una religioasă. „Conservatorii cred că drepturile noastre provin de la Dumnezeu”, spune el, ceea ce îl diferențiază – cel puțin din acest punct de vedere – de Goldwater, care nu își fundamenta conservatorismul pe argumente teologice.
În prezentarea principiilor care alcătuiesc conservatorismul, Pence oferă un adevărat catalog de convingeri. Acesta include angajamentul față de:
-dreptul la viață;
-un guvern limitat, așa cum este definit de Constituție;
-lege și ordine;
-economia de piață liberă;
-impozite reduse;
-cheltuieli publice prudente;
-federalism și drepturile statelor federate;
-drepturile părinților în ceea ce privește educația copiilor;
-familia tradițională;
-principiul „pace prin forță” și solidaritatea cu aliații împotriva adversarilor;
-sprijinul ferm pentru Israel.
Și, nu în ultimul rând, „caracterul, civilitatea și spiritul de om de stat”. Temelia tuturor acestor principii este convingerea sa fundamentală că toți oamenii sunt creați egali.
Pence își afirmă limpede angajamentul față de drepturile civile, inclusiv respectul profund pentru Martin Luther King Jr. și admirația – pe care unii cititori o vor considera surprinzătoare – față de John F. Kennedy.
Legea privind drepturile civile din 1964 a reprezentat, spune el, „cea mai mare realizare legislativă a secolului al XX-lea”, iar el amintește că republicanii au susținut-o într-o măsură mai mare decât democrații. Pence nu evită nici să reamintească faptul că eroul său politic, Barry Goldwater, a votat împotriva acestei legi în 1964. „A greșit procedând astfel”, spune Pence, „deoarece legile Jim Crow din statele sudice reprezentau un abuz sistematic împotriva celor mai înalte principii ale națiunii.” Deși Goldwater avea să mărturisească ulterior că regretă acel vot, progresiștii, scrie Pence, „nu l-au lăsat niciodată pe el sau pe altcineva să uite acest lucru.”
Pence este un om politicos, poate chiar cavaleresc până la exces. Donald Trump s-a purtat urât cu el în ianuarie 2021 (și după aceea), iar un om mai puțin iertător sau mai puțin sigur pe credința sa ar fi insistat mult mai mult asupra suferinței îndurate. În schimb, Pence îi acordă președintelui meritul acolo unde acesta îl merită, iar criticile pe care i le adresează – atunci când consideră că sunt justificate – sunt formulate întotdeauna într-un limbaj civilizat.
„Liberalilor le place să pretindă că Donald Trump a inventat lipsa de civilitate”, scrie el, „dar el este mai degrabă un simptom decât sursa acesteia.” Cel mai apropiat lucru de o lovitură ironică la adresa fostului său șef este această frază savuroasă: „Trump nu a inventat atacul la persoană în politică, deși este posibil să-l fi perfecționat.”
Pence insistă însă că progresiștii de stânga au abandonat civilitatea și compromisul „cu mult înainte de Trump.” Cu toate acestea, el regretă că „stilul abraziv și combativ al lui Trump” a devenit modul de operare al populiștilor de dreapta, ale căror metode de tip „pământ pârjolit” și dispreț față de Constituție ar trebui, în opinia autorului, să fie complet incompatibile cu conservatorismul.
America, spune Pence, trebuie să facă o alegere. Va „îmbrățișa din nou agenda conservatoare tradițională”, care a condus-o spre prosperitate și leadership mondial, sau va „alege calea populismului și a declinului”?
Citând din Cartea profetului Ieremia, el observă că ne aflăm „la răscruce de drumuri.” Și este convins că americanii vor „întreba care este calea cea bună și vor merge pe ea.””
Sursa: WSJ.com
