Ce s-ales oare
de ultimul miel al acestui pământ,
Corneliu din Bobota,
cel ursit din robie să scoată
un popor de mioare
Irozii locali îl pândiră o viață
să ni-l omoare
În floarea juneții l-au prins cu arcanul,
l-au aruncat în temnițe grele
E-ntuneric in Zarca
veșnica noapte
Gardianul împarte
felia de moarte
Podeaua de gheață te ține treaz
e greu de ucis un munte viteaz
E greu de- njungheat
ultimul miel al pământului dac
Cel ce visează cu fruntea la cer
e greu de ucis
el rezistă la drugul de fier
pe care-i întins
Doar plaga din inima începe să sângere
Soarta oprită din blânda ei curgere
Domnișorul din Bobota, fostul atlet
iese din ocnă palid si drept
ca lumânarea viața furată
mai pâlpaie-n piept
Chiar umbra de ar fi
torționarii se tem de Domnișorul
ca de blestem
Ei știu că o singură candelă poate
de Înviere aprinde
lumanârile toate!
Doina Alexandru
Link către volum: aici
