În bazilica romană San Paolo fuori le mura, se înșiră deasupra coloanelor din nava centrală 265 de portrete în medalion ale tuturor Papilor, de la Sf. Apostol Petru până azi. Inițial pictate, apoi refăcute în mai durabilul mozaic, acestea au fost amplasate acolo pe timpul Renașterii italiene, când Papalitatea își reafirma prestigiul apostolic, pregătindu-se să reamenajeze Roma barocului ca pe un mare teatru al Contra-Reformei (protestante). Prea puțin conta că portretele papale erau în majoritate fanteziste (nu prea avem date fizionomice verificabile până la…
citește în continuareNoul Suveran Pontif își propune să călăuzească o Biserică aflată în peregrinare
Nu există sarcină mai apăsătoare în această viață decât chemarea de a fi ales Vicarul lui Hristos. Cu toate acestea, Papa Leon al XIV-lea a întâmpinat lumea care îl privea cu o bucurie neprefăcută, de parcă ar fi îmbrățișat cu ardoare misiunea aproape imposibilă de a păstori 1,4 miliarde de catolici și de a fi un model de evanghelizare și jertfă creștină pentru întreaga omenire. Noul Suveran Pontif nu este doar primul american ales pe Scaunul lui Petru, ci și-a luat și un nume…
citește în continuareChantal Delsol: Biserica în fața modernității
« Misiunea unui papă poate părea foarte ciudată. El trebuie să conducă o comunitate care se află între două țări separate, sau mai degrabă care locuiește în ambele țări în întregime, într-o contradicție de nerezolvat – lumea imanentă și lumea transcendentă, cea a timpului prezent și cea a eternității. Papa Francisc și-a îndeplinit sarcina cu ardoare și convingere, potrivit propriului său temperament, chiar dacă unii sau alții pot critica anumite decizii. Sarcina este dificilă. Asta pentru că cele două lumi se ciocnesc neîncetat și în…
citește în continuareFrancisc a păstrat sfințenia bisericii într-o lume complicată
Se repetă adesea că papa Francisc a stârnit respingeri și neînțelegeri chiar în interiorul Bisericii. Și lumea se miră de asta. Dar un papă bun, un papă mare se recunoaște tocmai prin faptul că surprinde, pentru că ne ia prin surprindere în așteptările noastre: nici Pius al XII-lea, nici Ioan al XXIII-lea, nici Paul al VI-lea, nici măcar Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea nu au fost scutiți de așa ceva – să ne amintim. Papa nu face altceva decât să-și îndeplinească…
citește în continuareDe ce dezbinarea creștinilor e un eșec spiritual opus Evangheliei
« În anul de grație 2025 iată că sărbătorim evenimentul fondator al religiei noastre alături de creștinii catolici și protestanți. O asemenea coincidență se produce sporadic, atunci când luna plină pascală (prima după echinocțiul de primăvară) are loc la aceeași dată în ambele calendare, adică în cel iulian și cel gregorian. Ne-am mai bucurat de o comuniune sincronizată în 2010 și 2017. Vor mai fi asemenea ani în 2028 și 2031. Nu despre chestiunea pascaliei mi-am propus să scriu astăzi, deși merită să mai amintesc…
citește în continuareIeșurum în Europa
Avem a introduce serviciul militar obligatoriu? E cazul să ne sperie schimbarea de macaz de la Washington și, mai ales, agresivitatea Rusiei, care vrea să ne cotropească, distrugându-ne democrațiile? Sau ar fi o tâmpenie, cum susțin mulți și în România, și în Germania, pentru că ar încălca drepturi individuale? De pildă ale ”obiectorilor de conștiință”? Problema democrației? Individualismul. Când oamenilor le merge bine (cum e cazul în Europa și Statele Unite) iar drepturile lor individuale nu sunt doar asigurate și garantate, ci în permanentă…
citește în continuareMeditație
Creștinul trebuie să se definească prin stăpânire de sine și generozitate, căci numai astfel stăpânești și vindeci o lume care este împânzită de minciună. Pericolul, ispita, mai ales în aceste vremuri tulburi, este ca viața sufletească, viața de har, să fie ucisă prin păcat, iar cea publică prin fariseism, bârfeală sau intrigă. Realismul creștin presupune cunoaștere, prin informare și aprofundare, o asumare a valorilor. Un creștin adevărat, pentru care creștinismul nu este o trambulină, impostură sau mijloc, trebuie să-i alăture dragostea, dorința, speranța și…
citește în continuare„Despre scindarea primei generații politice postcomuniste”
« Istoria politică a Europei Centrale și de Est a cunoscut după comunism un zigzag paradoxal. Pe 29 februarie 1992, Franța – țară a drepturilor omului și a cetățeniei care „bate” etnia – a organizat la Paris un colocviu intitulat provocator „Europa și triburile”. Francois Mitterrand (cel care, ca lider socialist, n-a ezitat să viziteze oficial Bucureștiul, pentru a-l sprijini pe Ion Iliescu, socotit un Gorbaciov român) a ținut în cadrul acelui eveniment un discurs în care amintea că democrația implică respectul față de minorități,…
citește în continuare„Războiul economic al tarifelor și cauza lui profundă în secolul XXI”
Ordinea economică mondială suferă unele modificări vizibile și, în același timp, neașteptate. În primul rând, este vorba despre intensificarea naționalismului economic, operaționalizat, printre altele, prin războiul tarifelor. În general, dată fiind mentalitatea predominantă din societate, majoritatea oamenilor obișnuiți, indiferent de educația lor, tind să asocieze aceast război cu decizii mai mult sau mai puțin arbitrare, ale unor lideri politici puternici la nivel global. În prezent, președintele Donald Trump este văzut ca un lider puternic ce dorește, din varii motive, pe care cei mai mulți…
citește în continuareChantal Delsol: „Politica înseamnă în primul rând forță”
« Bătrâna Europă, în plină suferință, se întreabă ce i se întâmplă. Iată că, pe neașteptate, fără avertisment și fără pregătire, ar trebui să ne reducem brusc multiplele cheltuieli pentru bunăstare ca să producem armament. Panică la constatarea că nu mai suntem guvernați de dreptul internațional, ci de forță. Cât de mândri eram să ne numim țări „kantiene”, în timp ce Statele Unite erau un stat „hobbesian”! Cu alte cuvinte, țări atașate doar de drept și morală, care respingeau forța din principiu și așteptau pacea…
citește în continuare