“Republica Islamică Iran este criminală încă din primii săi ani. Știu acest lucru deoarece, la abia un an de existență, în mai 1980, a asasinat un prieten de școală de-al meu. Bahram Dehqani-Tafti conducea înapoi spre Teheran de la colegiul unde preda, la marginea nordică a orașului, când doi Gardieni ai Revoluției i-au întins o ambuscadă și l-au împușcat mortal. Avea doar 24 de ani. De ce a fost ucis? Pentru că tatăl său era episcopul anglican al țării. De atunci, Republica a executat…
citește în continuarePot avioanele să schimbe ideile în Iran? Mullahocrația și aliații ei din Vest.
Da, operațiunea americano-israeliană ridică probleme de drept internațional. Pentru că, între altele, așa cum repetă în neștire stânga occidentală antiamericană și antisemită, ”pericolul” emanând de la regimul Khamenei n-ar fi fost, aparent, unul ”iminent”. Această opinie împărtășită, evident, de birocrații de la ONU și de nu puțini europeni, merită o discuție serioasă. Căci nu e clar ce înseamnă ”iminent”. Trebuiau americanii și israelienii să aștepte ca bomba atomică să fie în zbor spre Ierusalim, înainte de a-și începe operațiunile militare preventive? Poate așa cum…
citește în continuareCreștinismul, Occidentul și ce leagă SUA de Europa
“Până acum aproximativ 25 de ani, liberalii educați din Europa și America de Nord abia dacă se gândeau la religie. Erau convinși, așa cum fuseseră Voltaire și H.G. Wells și mulți alții, că creștinismul, și credința religioasă în sine, se aflau în pragul dispariției. Încă o generație sau două și ar fi dispărut. 11 septembrie 2001 a zdruncinat această viziune. Atacurile teroriste au clarificat diferența dintre, pentru a folosi expresia lui Roger Scruton, Occident și restul lumii — „Occidentul” desemnând un ansamblu de națiuni…
citește în continuareRecitindu-l pe Soljenițin. 3. Un Bilanț?
« Rari sunt scriitorii care au reflectat atât de mult asupra istoriei recente a Rusiei. Rari sunt cei care o cunosc la fel de bine. Și totuși… Cunoașterea istorică permite, desigur, să înțelegem – dar nu permite să prevedem; Istoria este imprevizibilă. În momentul în care își pierduse deja credința în puterea mântuitoare a literaturii – „Într-adevăr, îmi pierdusem deja iluziile, încetasem să mai cred că este posibil să conving prin viu grai și să transmit experiența mea prin cuvinte. Discursul meu pentru Premiul Nobel…
citește în continuareCEDO și riscul unui nou iconoclasm
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut Greciei să justifice prezența icoanelor ortodoxe în tribunalele sale. Pentru juristul Nicolas Bauer, statele au încredințat acestei Curți misiunea de a proteja libertățile individuale, și nu de a șterge moștenirea culturală europeană. Expert la Centrul European pentru Drept și Justiție, Nicolas Bauer intervine în această calitate în fața CEDO. Este autorul unei teze de doctorat privind libertatea religiei și predă drept constituțional la Sciences Po Strasbourg. (Le Figaro) « În 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a…
citește în continuareRecitindu-l pe Soljenițin. 2. Țara sau statul? Problema ucraineană
« Evocând evenimentele care au condus la prăbușirea URSS, Soljenițîn se sprijină pe investigațiile istorice care constituie materia Roții roșii. Mai presus de toate, el se teme de repetarea anului 1917: „Pentru a salva țara, o perioadă autoritară de tranziție: aceasta era calea cea bună. Aveam, într-adevăr, foarte viu înaintea ochilor prăbușirea Rusiei din 1917, tentativa nebunească de a o face să treacă dintr-un salt la democrație, haosul care s-a instalat imediat(1).” Prin aceste „lentile” privește el transformările anilor 1990. Ai impresia că scriitorul se…
citește în continuareRecitindu-l pe Soljenițin. 1. Rusia și Occidentul
Pentru a înțelege Rusia de astăzi, este util să ne îndreptăm atenția către Soljenițîn, acest mare scriitor care a făcut cunoscut lumii întregi Gulagul, rămânând în același timp un patriot rus ce idealiza poporul rus, visa la reconstituirea părții slave a URSS și privea critic Occidentul. Măreția lui Soljenițîn, ca și slăbiciunile viziunii sale asupra istoriei ruse, capătă o semnificație reînnoită în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Elena Balzamo recitește Grăuntele căzut între pietrele de moară și Schițe de exil, două volume care acoperă…
citește în continuareRevanșa dreptei în America Latină
Victoria de anul trecut a lui José Antonio Kast în Chile se înscrie într-o mișcare mai amplă de reflux al stângii și de structurare a unei drepte care începe să cucerească America Latină. José Antonio Kast a fost ales președinte al Chile, cu 58,17% din voturi, în fața candidatei comuniste Jeannette Jara. Puțin cunoscut publicului francez, el se află totuși la a treia candidatură la alegerile prezidențiale. În 2017, a fost eliminat în primul tur. În 2021, a obținut 44,14% din voturi în fața…
citește în continuareRadu Crăciun: “Țară mare cu ambiții mici?”
« Sintagma “Romania – putere regionala” a fost probabil unul dintre cele mai des mentionate obiective vehiculate in spatiul public in ultimii zece ani si, cu toate acestea, el continua sa ramana si azi un deziderat. Atingerea lui necesita o strategie complexa si pragmatica de recuperare a decalajelor care ne separa fata de tarile in regiune, printr-o intensificare substantiala a diplomatiei politice si economice, menita sa creasca anvergura regionala si continentala a Romaniei. Ne aflam intr-un contex geopolitic in care flexarea muschilor proprii (si subliniez…
citește în continuare„Cele două Occidente”
După arestarea și răpirea lui Maduro în Venezuela, un „meme” a circulat pe rețelele sociale: apărea fotografia devenită deja iconică a dictatorului mustăcios, încătușat, cu ochii bandajați și în trening, ținând în mână o sticlă de apă minerală, cu următoarea legendă: „După ce a urmărit cu atenție situația din Venezuela în ultimele 24 de ore, UE a constatat că sticla de apă a lui Maduro nu era prevăzută cu capacul omologat de reglementările europene.” Americanilor le place să ironizeze acea mică limbă de plastic…
citește în continuare