“Ralf Kiesewetter consideră ciudat faptul că atât de mulți refugiați ucraineni îl urăsc pe Vladimir Putin. Ba chiar, spune el cu un cinism sumbru, ar trebui să-i fie recunoscători președintelui rus „Toți cetățenii ucraineni ar trebui să le mulțumească rușilor pentru că au declanșat războiul în 2022”, declară pentru The Telegraph Kiesewetter, în vârstă de 61 de ani. „Cei din vestul Ucrainei încearcă de ani întregi să intre în Uniunea Europeană. Acum au această șansă.”
Este genul de afirmație pe care te-ai aștepta să o auzi târziu în noapte într-un bar din Moscova sau, poate, pe un post al televiziunii de stat ruse. Numai că Kiesewetter nu este rus. Este german și mândru de asta și speră că, votând partidul de dreapta radicală Alternativa pentru Germania (AfD), țara sa va reuși să refacă relațiile bune de odinioară cu foștii săi stăpâni sovietici.
Duminică, alegătorii din fostul est comunist al Germaniei vor decide cine va conduce Saxonia-Anhalt, unul dintre cele 16 landuri federale ale țării. Creditat în sondaje cu aproximativ 40%, AfD, un partid populist apropiat de Kremlin, este favorit pentru o victorie categorică, rezultat care ar putea declanșa o criză de încredere în fragilul guvern al cancelarului Friedrich Merz. CDU, partidul cancelarului, se află la numai aproximativ 23% în acest land.
Alegerile regionale poate că nu produc cutremure politice în Marea Britanie, însă în Germania acesta este cel mai important scrutin regional din ultimele decenii. AfD, considerat de serviciile germane de informații drept o formațiune suspectată de extremism de dreapta, este foarte aproape de a obține majoritatea absolută a mandatelor în parlamentul Saxoniei-Anhalt și de a forma primul său guvern regional.
Scrutinul de duminică ar putea marca prima situație după 1945 în care un partid al dreptei radicale ajunge să controleze un land german. Un guvern AfD în Saxonia-Anhalt ar avea autoritate asupra educației, serviciilor de informații ale landului, politicii privind azilul și poliției, într-o regiune care a fost cândva un mare centru industrial, dominat de mine de cărbune, baze militare din epoca sovietică și castele medievale.
Dacă va ajunge la putere, partidul promite deportări în masă, interzicerea simbolurilor LGBT, separarea copiilor germani de copiii refugiați în școli și relații mai apropiate cu Moscova. Chiar dacă nu va obține majoritatea în Saxonia-Anhalt, AfD privește această campanie ca pe o etapă către adevăratul său obiectiv: victoria deplină la următoarele alegeri federale.
Atacurile vehemente împotriva imigranților și a culturii „woke” au fost dintotdeauna teme electorale profitabile pentru AfD, care s-a clasat pe locul al doilea la alegerile federale de anul trecut și a devenit, de facto, principalul partid de opoziție. Dar ceea ce pare să atingă în mod deosebit o coardă sensibilă în rândul alegătorilor din Saxonia-Anhalt este nostalgia după Republica Democrată Germană, statul-satelit sovietic care a existat în Germania de Est între 1949 și 1990.
Ulrich Siegmund, candidatul AfD la conducerea landului, și-a petrecut campania străbătând regiunea pe un moped Simson de culoare albastru-deschis, un simbol al epocii RDG, comparabil ca încărcătură sentimentală cu vechiul Morris Minor britanic. Fost vânzător de parfumuri, în vârstă de 35 de ani, Siegmund obișnuiește și să cânte la mitinguri imnul RDG, „Ridicați din ruine”, o baladă despre teroarea fascistă înlocuită de gloria comunistă.
Pentru alegătorii din estul Germaniei, asemenea simboluri au încă o puternică rezonanță, într-o regiune în care multe localități păstrează și astăzi câte o Stradă Lenin, unde se mai găsește cel puțin o bază militară degradată din perioada Războiului Rece și unde persistă sentimentul că Rusia a fost, în fond, binevoitoare cu ei. Kiesewetter, care este șomer, rezumă această stare de spirit astfel: „Rușii ne-au adus pacea în 1945. Ei nu au început [al Doilea Război Mondial], ci l-au încheiat, lucru pe care mulți nu îl înțeleg sau nu vor să îl înțeleagă. Nu pot pur și simplu să-i văd ca pe un inamic… Ar fi în avantajul nostru să avem din nou relații apropiate cu Rusia.”
„Ucrainenii sunt niște profitori”
Opinia lui Kiesewetter este larg împărtășită la „Grillfest”, un eveniment electoral al AfD organizat în localitatea Jerichow, aproape de fluviul Elba, unde cârnații la grătar se combină cu discursurile politice. „Sunt un copil al RDG”, spune Kristina Riegler, 49 de ani, educatoare, care ține o pancartă în formă de inimă cu chipul lui Siegmund. „În RDG nu aveam prea multe. Dacă voiam portocale sau banane, trebuia să stăm la coadă.” „Dar ne era bine”, adaugă ea hotărât. „Primeam sprijin din partea statului, aveam mai multă siguranță și aproape toată lumea avea un loc de muncă.”
În contrast puternic cu acea viață austeră, dar sigură, din perioada dominației sovietice, Riegler consideră că Germania de astăzi este copleșită de imigranți care beneficiază de un tratament preferențial în raport cu cetățenii germani.
„Pot să vorbesc deschis? Noi, germanii, trebuie să luptăm pentru orice, în timp ce cei care nu sunt germani primesc totul pe tavă”, spune ea. „S-ar putea spune că am ajuns depășiți numeric, iar ca femeie poți ajunge să te temi să ieși noaptea.”
Bernd Pfeffer, un brutar în vârstă de 68 de ani, este deosebit de iritat de refugiații ucraineni veniți în estul Germaniei. „Toți acești tineri ucraineni care sunt aici pentru că nu au vrut să meargă la război sunt niște profitori”, spune el. „Noi plătim totul din taxele noastre și, în același timp, avem pensionari care trebuie să mai muncească pentru că pensia nu le ajunge. Mulți s-au săturat.”
Liderul AfD: mai multă rusă, mai puțin sprijin pentru Ucraina
Când Siegmund ajunge la Grillfest pentru a-și ține discursul, admiratorii se așază la coadă pentru a primi autografe pe tricourile cu „Ulrich” și pe pancartele în formă de inimă. „Welcome to Germany!”, exclamă el în engleză către reporterul The Telegraph, strângându-i energic mâna, după ce interviul fusese aranjat prin intermediul tatălui său. „Oamenii s-au săturat, nu mai vor să fie tratați de sus și, mai ales, nu mai vor să fie mințiți de politicieni”, spune el, trecând în germană când este întrebat de ce alegătorii abandonează partidele tradiționale.
„Migrația necontrolată nu a funcționat deloc. Avem foarte mulți migranți care trăiesc din ajutoare și prestații sociale, ceea ce ne costă enorm, iar mulți dintre ei nu respectă regulile, legile și cultura noastră”, afirmă Siegmund. „Trebuie să facem distincția între cei care vor să participe la societate și cei care vor să profite de noi.”
În privința livrărilor de arme către Ucraina, poziția sa este fără echivoc: acestea trebuie să înceteze. „Am cheltuit miliarde, deși avem deja probleme în această țară. Oamenii de aici nu au vrut asta și nu am salvat nici măcar o singură viață”, spune el. „Dimpotrivă, războiul continuă și nu se obține nimic.”
Tânărul lider regional degajă o energie aproape febrilă și are replici rapide. Cu puțin timp înainte, intrase într-un duel verbal cu un contestatar care îl acuza că nu este suficient de de dreapta. Siegmund se bucură și de notorietatea dobândită recent în presa germană, după ce revista Spiegel l-a numit pe copertă „cel mai periculos om din Germania”. Gestul s-a întors însă împotriva revistei: exemplarele semnate de Siegmund au devenit obiecte de colecție la mitingurile AfD.
La finalul Grillfest-ului, Siegmund mai face un stop: o contramanifestație organizată de cealaltă parte a străzii, unde activiștii anti-AfD afișează pancarte care descriu partidul drept o mișcare neonazistă. În mod neobișnuit pentru un lider important al AfD — mulți dintre colegii săi manifestă o mentalitate de cetate asediată față de adversari — Siegmund petrece 40 de minute dezbătând cu protestatarii despre copiii transgender și despre starea democrației germane.
La final, unul dintre manifestanții anti-AfD, Flo Heinz, îi strânge mâna, deși este limpede că fiecare consideră opiniile celuilalt profund respingătoare.„Ceea ce nu reușesc deloc să înțeleg”, spune Heinz, 35 de ani, pentru The Telegraph, „este faptul că ei văd Rusia ca pe acest mare aliat al nostru. „E adevărat că în trecut lucrurile au stat așa, dar cum poți susține pe cineva precum Putin care pornește pur și simplu un război din nimic, pentru propriul său ego de Cezar?” Ideea că AfD ar putea forma un guvern regional în Saxonia-Anhalt îl neliniștește profund, mai ales pentru că partidul ar ajunge astfel să controleze programa școlară și poliția landului. „Ținând cont de istoria noastră, este destul de problematic”, spune el, făcând aluzie la doctrina nazistă *Kinder, Küche, Kirche* — copii, bucătărie, biserică — și la poliția secretă Gestapo.
„Au trecut aproape 100 de ani de atunci și totuși oamenii urmează orbește orice spun acești indivizi. Ar putea să le spună că cerul este verde și ei tot nu i-ar contrazice. Consider că AfD este foarte periculos pentru democrația germană, iar dacă ar ajunge la putere aici, acest lucru s-ar putea extinde ulterior la nivel federal. Trebuie împiedicat”, spune și Annalena Ficker, o studentă la drept de 25 de ani, intervievată în orașul Halle.
De cealaltă parte a baricadei se află CDU-ul cancelarului Merz, care se prezintă drept apărător al democrației. Numai că, în Saxonia-Anhalt, CDU se află cu aproape 20 de puncte procentuale în urma AfD. Sven Schulze, liderul CDU din Saxonia-Anhalt, a avertizat că AfD visează la „o întoarcere la vremurile RDG”. Partidul său prezintă scrutinul în termenii cei mai simpli: „Sven Schulze sau AfD”. Deputații CDU din land contactați de The Telegraph nu au fost disponibili pentru interviuri.
Germania pare împărțită în două în jurul unei întrebări foarte simple: ești pentru AfD sau împotriva lui?
Pentru criticii săi, AfD nu este doar încă un partid populist. Este un amestec toxic de extremism de dreapta și orientare pro-rusă în politica externă, susceptibil să arunce din nou țara în abis. În ultimii ani, partidul a fost afectat de o serie de scandaluri legate de extremism, inclusiv participarea unor membri ai săi la o reuniune secretă cu caracter neonazist, organizată la Potsdam, unde s-ar fi discutat despre deportarea forțată a străinilor. Siegmund s-a numărat printre participanții la reuniunea de la Potsdam, dezvăluire care nu pare să-i fi afectat în niciun fel cariera politică.
Serviciul federal german de informații interne, BfV, a clasificat recent întregul AfD drept formațiune extremistă de dreapta, invocând pozițiile sale față de imigranți și orientarea favorabilă Kremlinului. Agenția, cunoscută și sub numele de Verfassungsschutz, a afirmat în mod explicit că AfD nu îi consideră pe cetățenii „cu origine migratorie, proveniți în special din țări predominant musulmane” drept membri cu drepturi egale ai poporului german.
AfD respinge vehement acuzațiile de extremism, contestă în instanță clasificarea BfV și subliniază că la reuniunea de la Potsdam au participat și membri ai CDU, partidul lui Merz. Alice Weidel și Tino Chrupalla, copreședinții AfD, au descris decizia drept „în mod evident motivată politic” și „o lovitură gravă pentru democrația germană”.
Pentru a înțelege cum a ajuns AfD una dintre marile forțe ale politicii germane, trebuie să ne întoarcem în 2012, când un grup de universitari s-a reunit în stațiunea Bad Nauheim pentru a protesta față de politica Angelei Merkel. Sub denumirea inițială de „Alternativa Electorală”, grupul a redactat un manifest care respingea ideea cancelarului de atunci că „nu există alternativă” la salvarea financiară a statelor din zona euro. În numai trei ani însă, formațiunea s-a transformat dintr-o mișcare eurosceptică de universitari într-un partid populist agresiv, profund anti-imigrație.
Principalul catalizator a fost criza refugiaților din 2015, când Angela Merkel a deschis granițele Germaniei pentru aproximativ un milion de solicitanți de azil, proveniți în principal din Siria, Afganistan și Irak. După invazia rusă din 2022, li s-a adăugat aproximativ un milion de ucraineni. În vestul liberal al Germaniei, retorica anti-imigrație a partidului nu a produs un impact spectaculos. În fostul est comunist, însă, situația a fost cu totul diferită.
Potrivit politologului Kerstin Völkl, de la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg, AfD a găsit în est un „teren fertil”, pentru că democrația liberală și cultura partidelor politice erau aici realități mult mai puțin înrădăcinate. „În Vest, afilierile politice tradiționale au avut mult timp să se consolideze, fie că vorbim despre muncitorii care votau cu social-democrații, fie despre Uniunea Creștin-Democrată, bine ancorată în mediile religioase”, explică ea.
Völkl amintește, de pildă, de Uniunea Poporului German, un precursor naționalist de dreapta al AfD, care a reușit să obțină 16 mandate în parlamentul Saxoniei-Anhalt în 1998. La alegerile federale din 2025, AfD a înregistrat cel mai bun rezultat din istoria sa: 20% din voturi, de două ori mai mult decât la scrutinul precedent, devenind de facto principala forță de opoziție din Germania.
Pentru moment, partidul este izolat în spatele așa-numitei „Brandmauer”, adică „zidul de protecție” sau cordonul sanitar prin care partidele centriste germane refuză să coopereze cu AfD atât la nivel regional, cât și federal. Dar o majoritate absolută în Saxonia-Anhalt i-ar permite partidului să evite cu totul negocierile de coaliție — și, implicit, să ocolească acest cordon sanitar — formând singur guvernul.
Campania AfD din Saxonia-Anhalt poate fi rezumată la trei idei simple: deportarea refugiaților, refacerea relațiilor cu Rusia și interzicerea „wokeismului”. The Telegraph a stat de vorbă cu arhitectul manifestului, Hans-Thomas Tillschneider, deputat regional născut în România, pentru a înțelege de ce apropierea de Moscova poate aduce voturi chiar în inima Uniunii Europene.
„Nu suntem pro-Rusia. Suntem pentru interesele Germaniei, iar Germania are interesul să importe materii prime ieftine din Rusia”, spune el într-un interviu acordat The Telegraph la Querfurt, un oraș de 10.000 de locuitori construit în jurul unuia dintre cele mai vechi castele medievale ale țării.
„Pentru ca Germania să devină din nou puternică, pentru a se ridica din nou în picioare”, adaugă Tillschneider, „are nevoie de energie ieftină. Rusia o poate oferi… Nu mă interesează cine conduce la Moscova. Au materii prime ieftine, așa că le cumpărăm.”
Politica educațională reprezintă celălalt pilon esențial al manifestului AfD și este concepută de partid ca o contraofensivă împotriva culturii „woke”, despre care afirmă că s-a infiltrat profund în școli. AfD promite să îi separe în clase pe copiii germani de refugiații non-germani, să interzică steagul-curcubeu LGBT și să permită predarea temelor privind persoanele transgender numai în cadrul disciplinelor științifice.
„Nu putem cere copiilor noștri să suporte consecințele negative ale politicii migrației. Copiii refugiaților aduc probleme în sălile noastre de clasă și se află aici doar atât timp cât există război în țările lor de origine”, spune Tillschneider. „Când războiul se va termina, ar trebui să se întoarcă.
Partidul mai dorește separarea elevilor cu dificultăți de învățare sau cu dizabilități mintale de restul colegilor și plasarea lor în clase speciale, astfel încât lecțiile să poată continua într-un ritm normal. În sistemul federal german, fiecare dintre cele 16 landuri își stabilește propria politică educațională, ceea ce înseamnă că AfD ar putea, în principiu, să pună în aplicare asemenea reforme dacă ar ajunge să conducă un guvern regional.
Rieke Trimçev, șefa departamentului de teorie politică de la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg, atrage însă atenția că alte promisiuni din manifest, precum cele privind politica externă, depășesc competențele unui guvern de land. Chiar și măsurile care intră în atribuțiile sale, precum segregarea în școli, s-ar lovi de obstacole juridice serioase, spune ea.
„Ceea ce trebuie subliniat este că, chiar dacă AfD nu reușește să își aplice programul, viața grupurilor slab reprezentate — persoanele cu origine migratorie, persoanele cu dizabilități și persoanele queer — se va schimba”, spune Trimçev. „Rapid și profund.”
La Jerichow, grătarele sunt deja strânse, scena este demontată, iar Siegmund pleacă spre următorul eveniment electoral. Pentru Kiesewetter, bărbatul care spusese pe jumătate în glumă că ucrainenii ar trebui să-i mulțumească lui Putin, a fost o după-amiază animată. Totuși, el mai are unele rezerve față de AfD. Nu este pe deplin convins că Siegmund va reuși să pună în practică promisiunile radicale ale partidului, dar va vota oricum pentru el, pentru că, spune, „ceva trebuie să se schimbe” în Germania.
Se teme, totodată, că ar putea fi deja prea târziu pentru ca Germania să reintre în grațiile Rusiei, așa cum se întâmpla în vremurile bune ale RDG. „Întrebarea este dacă Rusia mai vrea relații economice cu noi”, spune el. „Poate că i-am supărat atât de tare încât nu le mai doresc.””
Sursa: The Telegraph
