Să ne imaginăm următorul scenariu:
O țară din Uniunea Europeană este pe punctul de a-și alege un nou președinte. Peisajul său politic este dominat de mult timp de două partide considerate pe scară largă profund corupte. În primul tur al alegerilor, surpriză: doi outsideri ies în fruntea voturilor. Unul din ei, o femeie de 52 de ani, este o primăriță pro-europeană dintr-un mic oraș de provincie. Celălalt, un bărbat de 62 de ani, este o personalitate mediatică de extremă dreaptă, cu evidente simpatii pentru Kremlin. Partidele tradiționale sunt furioase, iar ideea a ceea ce ar putea face candidatul de extremă dreaptă dacă ar ajunge la putere naște îngrijorări legitime. Dar, având în vedere diferența clară dintre cei doi candidați rămași în cursă, în al doilea tur alegătorii au de făcut o alegere autentică privind viitoarea direcție a țării lor.
Și iată că, în timp ce unii alegători din străinătate au început deja să voteze și mai sunt doar două zile până la încheierea celui de-al doilea tur de scrutin, Curtea Constituțională anulează rezultatele primului tur. Judecătorii săi nu pretind că numărarea voturilor a fost afectată de nereguli. De asemenea, nu spun că alegătorii au fost intimidați sau că candidații au fost împiedicați să facă liber campanie. Ei sugerează pur și simplu că această ascensiune, atât de bruscă, cât și spectaculoasă, se explică, conform unor dezvăluiri recente ale serviciilor de securitate, prin intervenția unor agenți ruși care s-au angajat în atacuri cibernetice și au finanțat ilegal reclame pe TikTok în favoarea candidatului de extremă dreaptă.
Judecătorii anunță că alegerile vor trebui reluate de la început. Și, deoarece acest lucru va necesita timp, președintele în funcție va rămâne în post dincolo de termenul prevăzut pentru încheierea mandatului său.
Credeți că această situație ar face primele pagini ale ziarelor? Și cum credeți că ar reacționa cei care se pretind a fi gardienii democrației?
O anulare controversată în centrul procesului electoral românesc
Ați înțeles, acest scenariu nu este deloc imaginar. Este remarcabilul lanț de evenimente, în mare parte ignorat de restul lumii, care s-a desfășurat în România, un stat membru al Uniunii Europene cu 19 milioane de locuitori. Mai mult, aceste evenimente nu au reușit să atragă prea mult atenția comunității internaționale; și mai grav, instituțiile și organizațiile care pretind că susțin democrația au salutat, în mare parte, decizia Curții Constituționale.
„Procedând astfel, susține Financial Times într-un editorial, Curtea Constituțională a făcut să fie respectat statul de drept în materie de proces electoral.” Departamentul de Stat al Statelor Unite, deși a folosit un limbaj mai alambicat, nu a spus altceva. „Statele Unite sunt alături de poporul român, confruntat cu o situație fără precedent în ceea ce privește integritatea alegerilor sale […] Statele Unite își reafirmă încrederea în instituțiile și procedurile democratice ale României, inclusiv în anchetele privind o influență străină malițioasă.”
Însă această decizie a Curții Constituționale a României, la fel ca acceptarea naivă a celor care pretind că luptă pentru protejarea democrației, reprezintă o gravă eroare. Dacă vrei să ții sub control candidații extremiști, nu există altă cale decât să convingi alegătorii că există o alternativă mai bună, mai moderată. Când cei care pretind că apără valorile democrației invocă pretexte înșelătoare pentru a anula alegeri al căror rezultat îi șochează, atunci ei nu mai sunt apărătorii democrației, ci groparii ei.
Justificarea invocată de Curtea Constituțională pentru anularea primului tur al alegerilor este ridicol de fragilă. Se susține că „procesul electoral […] a fost afectat pe toată durata sa de multiple nereguli și încălcări ale legii electorale.” Însă, în loc să detalieze aceste nereguli, decizia rămâne surprinzător de vagă. „Dreptul alegătorilor de a-și forma o opinie include și dreptul de a fi corect informați înainte de a lua o decizie”, se arată în hotărâre; însă acest drept ar fi fost „încălcat, deoarece alegătorii au fost dezinformați în timpul unei campanii electorale care a favorizat un candidat.” Este aceasta o justificare suficient de solidă pentru a anula o alegere după ce toate buletinele au fost deja introduse în urne și numărate?
Un precedent periculos pentru democrația din Europa
Să luăm puțin recul.
Încercările de a influența rezultatul alegerilor democratice în alte țări fac parte dintr-o lungă tradiție a puterilor autoritare. Uniunea Sovietică a făcut acest lucru pe tot parcursul Războiului Rece, finanțând în secret puternice partide comuniste în diverse țări, de la Grecia la Spania și Italia. În ultimii ani, Rusia a reactivat această tradiție, manifestând însă o mai mare flexibilitate ideologică. Astăzi, partidele extremiste, atât de extremă dreaptă, cât și de extremă stângă, pot spera la o infuzie de fonduri din partea Kremlinului, cu condiția să fie aliați suficient de solizi ai intereselor rusești.
Nu lipsesc nici dovezile că Rusia și-a modernizat metodele de influență, utilizând tehnologii mai avansate. Cele mai riguroase studii asupra alegerilor prezidențiale americane din 2016 arată că tweet-urile și alte postări de pe rețelele sociale promovate de boți ruși au reprezentat doar o fracțiune infimă din conținutul vizualizat de alegătorii americani. Este extrem de puțin probabil ca ele să fi influențat rezultatul alegerilor. Dar acest lucru nu înseamnă că nu s-a încercat. Avem motive întemeiate să credem că Kremlinul a dorit cu adevărat să influențeze acel scrutin – și că, de atunci, și-a rafinat tehnicile de manipulare prin rețelele sociale.
În cazul României, unele rapoarte declasificate ale serviciilor de informații și declarații publice ale reprezentanților TikTok oferă suficiente indicii privind existența unor operațiuni de influență străină. De exemplu, în urma alegerilor, platforma chineză de social media a închis un grup de conturi care, potrivit conducerii sale, desfășuraseră campanii publicitare politice mascate în favoarea lui Călin Georgescu, candidatul de extremă dreaptă. Chiar și cei mai fervenți apărători ai libertății de exprimare – categorie în care mă includ – trebuie să recunoască faptul că nu putem permite ca puteri străine să impună candidați favorabili intereselor lor, încălcând legile locale privind finanțarea campaniilor.
Cazul României este, așadar, un memento oportun că democrațiile occidentale trebuie să trateze cu seriozitate combaterea operațiunilor de influență străină. Dictatorii nu trebuie să poată finanța partidele politice ale unei democrații. În țările care reglementează cheltuielile electorale, platformele de social media trebuie să asigure un tratament echitabil. Și da, cei care au încălcat legile în vigoare trebuie să fie trași la răspundere.
Umbra persistentă a ingerinței străine
Dacă este necesar să luăm măsuri ferme pentru a combate influențele externe, niciunul dintre aceste argumente nu poate justifica ignorarea voinței, exprimată în mod deschis, a milioanelor de cetățeni care s-au prezentat la urne. Într-o democrație, alegătorii merită un minim de respect. Desigur, autoritățile judiciare pot interveni pentru a se asigura că legile naționale sunt respectate pe parcursul unei campanii electorale. În circumstanțe extraordinare, cum ar fi atunci când există nereguli dovedite în procesul de numărare a voturilor, ele trebuie chiar să păstreze dreptul de a organiza noi alegeri. Dar a concluziona că alegătorii nu au fost capabili să își formeze o opinie informată doar pentru că susținătorii unui candidat au desfășurat campanii de dezinformare pe TikTok este culmea aroganței. Acest lucru implică nu doar că această curte se consideră arbitrul suprem în determinarea adevărului și falsului în materie de opinie politică, dar, și mai grav, că doar un alegător indus în eroare în mod irațional ar fi putut alege să voteze în acel fel.
În era rețelelor sociale, fiecare scrutin aduce cu sine conturi care răspândesc zvonuri nefondate și agenți străini care încearcă să influențeze opinia alegătorilor. Dacă normalizăm ideea că judecători nealeși pot anula rezultatul unor alegeri libere bazându-se pe motive atât de slabe, atunci elitele politice vor fi tentate să mențină statu quo-ul de fiecare dată când un scrutin va produce un rezultat neașteptat.
Cele mai importante motive pentru a contesta decizia curții sunt (așa cum am argumentat până acum) de natură morală. Dar chiar și dintr-o simplă perspectivă pragmatică, această abordare este mult mai riscantă decât pare la prima vedere. Ipoteza conform căreia tipul de manevră utilizat de Curtea Constituțională a României ar putea împiedica extremiștii să ajungă la putere este extrem de discutabilă.
Până acum, majoritatea românilor considerau că afirmațiile lui Călin Georgescu, conform cărora un complot infam ar încerca să-l împiedice să preia puterea, erau puternic exagerate. Cu doar 23% din voturi în primul tur, victoria sa în turul al doilea, într-o confruntare directă, era departe de a fi garantată. Însă, odată cu decizia Curții Constituționale, poziția sa de „martir politic” – un outsider pe care establishmentul ar fi gata să-l elimine prin orice mijloace și cu orice preț – pare mult mai plauzibilă. În cele din urmă, hotărârea Curții ar putea să nu fi făcut decât să întârzie, și nu să împiedice, victoria sa, oferindu-i, atunci când va veni momentul, un mandat chiar mai zdrobitor.
Echilibrul fragil între lupta împotriva extremismelor și respectarea votului
De altfel, acest tip de strategie ar putea fi adevărata explicație a calificării lui Călin Georgescu în turul întâi. Acoperirea mediatică internațională, modestă, a ascensiunii sale bruște a atribuit-o în mare parte „algoritmilor TikTok”. Însă o parte a explicației este mult mai prozaică: o altă candidată de extremă dreaptă stătea foarte bine în sondaje până când a fost descalificată de Curtea Constituțională. Odată ce aceasta nu a mai fost în cursă, mulți dintre susținătorii săi au căutat o alternativă și s-au regrupat în jurul lui Călin Georgescu.
Se întâmplă uneori ca rezultatul unei alegeri să fie într-adevăr ilegitim. În cadrul alegerilor prezidențiale din iulie în Venezuela și al alegerilor parlamentare din octombrie în Georgia, dovezile de fraudă au fost flagrante. Când voturile cetățenilor nu sunt numărate corect, nu există niciun motiv să fie respectate așa-zisele rezultate.
În ambele țări, curajoase mișcări de opoziție au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva furtului dreptului lor electoral. Astăzi, confruntați cu atacuri violente, cetățenii din Georgia continuă o luptă legitimă. Vocile cinice care se ridică în Statele Unite și care nu au întâlnit niciodată un dictator pe care să nu-l placă greșesc profund atunci când își imaginează că America trage sforile revoluțiilor de fiecare dată când, în Europa de Est, cetățeni obișnuiți ies în stradă pentru a-și apăra drepturile.
Dar este esențial ca pragul de la care se poate decide ignorarea rezultatelor unei alegeri să fie stabilit foarte sus și să îndeplinească două criterii fundamentale. În primul rând, neregula invocată pentru a invalida o alegere trebuie să fie intrinsecă procesului electoral. Dacă numărarea voturilor nu a respectat regulile, atunci este un aspect de luat în considerare; dacă un candidat a fost favorizat de algoritmul unei rețele sociale oarecare, acest lucru pur și simplu nu este suficient.
Provocarea democratică: înfrângerea extremelor fără a renunța la principii
În al doilea rând, dovezile privind presupusa neregularitate trebuie să fie solide. Zvonurile sau acuzațiile vagi nu sunt suficiente; la fel cum, în majoritatea cazurilor, nici documentele declasificate ale serviciilor de informații, ale căror surse nu pot fi identificate cu ușurință, nu sunt concludente. Mai ales atunci când tribunalele intervin pentru a răsturna votul popular după încheierea scrutinului, nu trebuie să existe niciun loc pentru îndoială.
Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în România. Iar acest lucru transformă decizia Curții Constituționale, precum și sprijinul internațional de care se bucură, într-un precedent înspăimântător. Într-o perioadă în care extremiștii câștigă tot mai multă influență, cei care se consideră apărători ai instituțiilor existente vor fi din ce în ce mai tentați să recurgă la metode antidemocratice. Deja, în Germania, politicienii dezbat posibilitatea interzicerii partidului Alternativa pentru Germania, iar în Franța, Parchetul a cerut declararea lui Marine Le Pen ca neeligibilă pentru alegerile prezidențiale din 2027, în cazul în care va fi găsită vinovată de deturnare de fonduri europene.
Sursa: www.persuasion.community/
