Cum ne putem regla propriul timp într-o epocă a vitezei? Este posibil ca ritmul trepidant în care trăim să lase urme vizibile asupra memoriei noastre? Actuala arhitectură educațională este oare în favoarea memoriei sau în defavoarea ei? Ce fel de modificări cognitive a generat, în ultimii ani, aplicarea frecventă a testelor-grilă în școala românească? În ce măsură s-a produs externalizarea memoriei în urma utilizării instrumentelor și a tehnologiilor digitale? De ce este important să facem distincția între ceea ce ne place și ceea ce ne este cu adevărat folositor? Care sunt punctele de inflexiune unde se poate lucra în sprijinul unei memorii mai bune, menite să ne orienteze în această lume tot mai complicată? Se poate spune că educația memoriei este marea bătălie a viitorului? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, convorbirea dintre Mircea Miclea, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și Cristian Pătrășconiu, publicist și eseist, este o captivantă pledoarie pentru educarea memoriei prin intermediul reflecției și al gândirii critice, asigurând o redutabilă cale spre libertate, dar și o busolă interioară care ne ajută să navigăm prin excesul de informații din prezent și să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru.
9:08 „La modul realist, eu cred că este într-o fază de tranziție, în sensul că, din păcate, în ultima vreme a fost subminată importanța memoriei, utilizându-se extrem de frecvent o limbă de lemn de genul: «Informația este la un click distanță, deci nu mai încărcați memoria copiilor». Este o greșeală majoră, pentru că trebuie să facem o diferență semnificativă între accesul la informație și posesia informației.”
19:01 „Apropo de utilizarea tehnologiilor digitale în a rezolva diverse probleme. Am constatat că există două modalități de a utiliza aceste tehnologii: o modalitate strategică și una non-strategică. O modalitate strategică înseamnă că eu utilizez tehnologia astfel: întâi am un scop și apoi, ca să-mi realizez scopul respectiv, utilizez tehnologia digitală.”
28:02 „Creierul nostru pornește de la o biasare, care are rădăcini în modul în care s-a construit el. El consideră informația 𝘣𝘺 𝘥𝘦𝘧𝘢𝘶𝘭𝘵 ca fiind adevărată. Orice mesaj pe care îl primim, creierul îl consideră întâi adevărat…”
38:49 „Unul din lucrurile pe care le-am abordat și ieri la conferință și la care trebuie să fim atenți este acela de a face managementul memoriei în raport cu alte elemente atunci când vrem să ne întemeiem o acțiune, când vrem să facem ceva. Putem să facem apel la trei categorii de informații…”
48:23 „Eu cred că educația memoriei e responsabilitatea fiecăruia dintre noi, ca indivizi. Mereu trebuie să reflectăm asupra modului în care utilizăm memoria, asupra memoriei la purtător – câtă cunoaștere avem la purtător și câtă ar mai trebui să avem ca să înțelegem lumea din jurul nostru, ca să fim mai puțin vulnerabili la manipulare…”
