“Pentru liderii occidentali, planurile Kremlinului de a majora și mai mult cheltuielile pentru apărare, finanțându-le prin creșteri masive de taxe nu vor face decât să le confirme temerile privind obiectivul final al lui Vladimir Putin: provocarea unui conflict mai amplu cu alianța NATO.
După ce secretarul general al NATO, Mark Rutte, a lansat anul trecut un avertisment potrivit căruia Rusia ar putea ataca alianța în decurs de cinci ani, au apărut numeroase avertizări că o formă de agresiune rusă s-ar putea produce chiar mai devreme.
Chiar săptămâna trecută, ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a declarat la o reuniune a Adunării Generale a ONU că Moscova „pregătește ceva de amploare anul acesta”, în timp ce unii șefi ai serviciilor europene de informații avertizează că Rusia ar putea încerca să testeze apărarea NATO în „luni, nu ani”. Se spune că îngrijorarea crescândă față de intențiile lui Putin în privința NATO explică decizia directorului CIA, John Ratcliffe, de a zbura la Moscova la sfârșitul lunii august pentru a-l avertiza pe Putin asupra riscurilor la care s-ar expune dacă ar provoca o confruntare cu alianța occidentală.
Informațiile potrivit cărora Moscova intenționează să crească cheltuielile militare în 2027 cu nu mai puțin de 27% nu vor face decât să întărească opinia că, în ciuda numeroaselor eșecuri suferite în războiul din Ucraina, liderul rus nu și-a pierdut dorința de a provoca un război european mai amplu.
Dar agresiunea lui Putin are și un cost tot mai mare pentru Rusia însăși. Creșterea cheltuielilor pentru apărare la 154 de miliarde de lire sterline anul viitor — mai mult decât dublul bugetului britanic al apărării și cu mult peste 7% din PIB — nu va face decât să sporească dificultățile cu care se confruntă rușii obișnuiți, pentru care costul personal al războiului din Ucrainadevine tot mai evident.
Această majorare înseamnă că aproximativ 35% din întregul buget al Kremlinului va fi cheltuit pentru un conflict care, atunci când Putin și-a lansat „operațiunea militară specială” împotriva Ucrainei, în februarie 2022, ar fi trebuit să dureze cel mult câteva săptămâni.
De atunci, se estimează că forțele sale au suferit 1,5 milioane de pierderi umane, dintre care 500.000 de morți, iar campania sa militară a ajuns, în fapt, într-un impas. Efectele războiului asupra economiei ruse au fost la fel de grave: veniturile gospodăriilor au scăzut, iar cheltuielile publice pentru servicii esențiale, precum sănătatea și educația, au fost reduse drastic. Numai anul acesta, unele regiuni ale Rusiei și-au redus cheltuielile pentru sănătate cu mai mult de o treime.
Nici perspectivele unei redresări economice nu sunt prea bune, întrucât sancțiunile occidentale continuă să afecteze capacitatea Moscovei de a menține exporturile de petrol și gaze la nivelurile de dinaintea războiului. Atacurile ucrainene asupra infrastructurii energetice a Rusiei au efecte la fel de dăunătoare. Întinse zone ale Rusiei s-au confruntat cu penurii de combustibil în timpul verii.
Prin urmare, decizia lui Putin de a direcționa și mai multe resurse ale țării către alimentarea mașinii de război a Kremlinului ar trebui privită ca un pariu disperat, care ar putea duce, în cele din urmă, la prăbușirea regimului său despotic. Planul regimului rus de a ridica alocările bugetare pentru apărare la niveluri nemaivăzute de la prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, ar trebui să fie și un avertisment serios privind riscurile cu care se confruntă Putin dacă pariul său nu dă roade.
Creșterea accelerată a cheltuielilor sovietice pentru apărare începând din anii 1960, sub Brejnev, agravată de intervenția militară dezastruoasă a Moscovei în Afganistan, între 1979 și 1989, a fost unul dintre factorii principali care au dus, în cele din urmă, la dezintegrarea blocului sovietic. Pe lângă distorsiunile economice masive pe care le-a produs, inclusiv penuria de bunuri de consum, ea a creat grupuri puternice cu interese proprii și ineficiențe uriașe în complexul militar-industrial. Războiul din Ucraina se dovedește la fel de costisitor pentru Kremlin precum aventura sovietică din Afganistan.
De altfel, acesta a fost un argument pe care Ratcliffe a ținut să îl sublinieze în fața oficialilor ruși în timpul vizitei sale-surpriză la Kremlin. Pe lângă faptul că le-a spus fără ocolișuri gazdelor sale că „Rusia pierde războiul” din Ucraina, el a insistat să le amintească faptul că starea precară a economiei ruse prezenta toate semnele unui risc de prăbușire asemănătoare celei sovietice.
Un raport ulterior al CIA despre întâlnire, transmis serviciilor occidentale de informații, arăta că Ratcliffe ajunsese la concluzia că economia rusă „se va prăbuși, la fel cum s-a întâmplat cu cea a Uniunii Sovietice la sfârșitul Războiului Rece”. Efectele persistente ale sancțiunilor americane împotriva Rusiei ar contribui semnificativ la acest proces.
Privită în contextul avertismentului lui Ratcliffe, decizia lui Putin de a redirecționa resurse prețioase către creșterea bugetului apărării pare absurdă, mai ales că anunțul vine după ce s-a întâlnit la începutul acestei săptămâni cu oficiali americani pentru discuții privind încheierea războiului din Ucraina. Dacă Putin dorește cu adevărat să pună capăt războiului, de ce mărește cheltuielile pentru apărare?
S-ar putea ca Putin, în ciuda slăbiciunii inerente a poziției sale, să încerce în continuare să transmită administrației Trump că nu intenționează să cedeze dacă nu îi sunt acceptate condițiile de pace în Ucraina. Dar, repetând greșelile Uniunii Sovietice și ridicând cheltuielile pentru apărare la niveluri nesustenabile, liderul rus s-ar putea trezi, în cele din urmă, în fața aceleiași sorți ca predecesorii săi sovietici.”
Sursa: The Telegraph
