„La arme, cetățeni”, a cântat Emmanuel Macron intonând imnul Franței în fața celui mai nou submarin nuclear al Franței. Președintele francez tocmai abandonase 65 de ani de doctrină pentru a oferi armele nucleare ale Franței drept protecție pentru Europa împotriva Rusiei; dacă este necesar, chiar și fără Statele Unite.
„Pentru a fi liberi, trebuie să fim temuti, iar pentru a fi temuti, trebuie să fim puternici”, a declarat Macron în vasta sală a bazei Île Longue, pe care a descris-o drept „catedrala” suveranității franceze.
Franța își va consolida și moderniza capacitatea de descurajare pentru a-l face pe Vladimir Putin să se gândească de două ori înainte de a ataca Europa, a promis el. Își va mări arsenalul și nu va mai dezvălui câte focoase deține și nici unde sunt amplasate avioanele și submarinele sale capabile să transporte arme nucleare.
Aceasta este doar o mică parte din viziunea lui Macron privind „descurajarea avansată” (forward deterrence), menită să creeze o linie de descurajare nucleară controlată de Europa împotriva Rusiei. Putin amenință capitalele europene cu armele sale apocaliptice și a staționat arme nucleare tactice la granițele Europei, în enclava Kaliningrad și în Belarus.
În cadrul planului lui Macron, Londra și Parisul, cele două puteri nucleare ale Europei și aliați în NATO, vor acționa în strânsă coordonare.
Cele patru submarine britanice Trident și cele patru submarine franceze echipate cu rachete balistice vor menține o descurajare continuă pe mare. În același timp, avioanele franceze Rafale, purtătoare de arme nucleare tactice, vor fi rotite discret între baze aflate pe teritoriul statelor aliate, participând la exerciții comune ca demonstrație de forță.
Ambiguitatea strategică a capacităților nucleare europene va compensa inferioritatea militară a europenilor și va oferi timp statelor să se reînarmeze cu arme convenționale, complementare descurajării nucleare.
Marea Britanie și Franța sunt singurele două puteri nucleare ale Europei, iar arsenalele lor — de 225 și respectiv 290 de arme — sunt depășite de cele ale Rusiei și Statelor Unite, care dețin aproximativ 5.459 și, respectiv, 5.177.
„Trebuie să ne concepem strategia de descurajare în profunzimea continentului european”, a spus Macron, schițând viziunea sa asupra unui „arhipelag de forțe”.
„Vreau ca europenii să-și recâștige controlul asupra propriului destin.”
Europa a beneficiat de protecția umbrelei nucleare americane încă din timpul Războiului Rece, însă Donald Trump a pus în mod repetat sub semnul întrebării angajamentul Americii față de NATO.
Într-o cursă contra cronometru, pe măsură ce se apropie de ultimul an al mandatului său, oferta lui Macron este concepută pentru a-l face pe Putin să ezite înainte de a ataca, chiar și în cazul în care SUA s-ar retrage din NATO, au declarat analiști pentru *The Telegraph*.
Macron a îndemnat Europa să se reînarmeze încă din primul mandat al lui Trump, însă guvernele de pe continent sunt constrânse de bugete publice limitate. El a declarat pentru prima dată, în urmă cu șase ani, că este deschis unui „dialog strategic” cu aliații privind armele nucleare ale Franței, însă inițiativa a fost ignorată până când noul cancelar german, Friedrich Merz, a spus că dorește să discute ideea.
Acum, după un an de diplomație, tot mai multe state europene din „Coaliția bunăvoinței”, condusă de Franța și Marea Britanie, au încetat să se mai teamă și au început să accepte „bomba” lui Macron.
Aliați pregătiți să se alăture inițiativei franceze
Marea Britanie și Franța au semnat Declarația de la Northwood pentru a-și coordona capacitățile și operațiunile nucleare, ca demonstrație de unitate în fața Rusiei, în iulie anul trecut. Acorduri similare, precum Tratatul de la Kensington din 2025, au fost încheiate cu Polonia și Germania pentru a aprofunda cooperarea nucleară cu Marea Britanie.
Țările de Jos, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca sunt de asemenea pregătite să se alăture inițiativei franceze, care stabilește un cadru pentru exerciții comune și pentru găzduirea avioanelor Rafale pe teritoriile lor. Spania și Italia au exclus, deocamdată, participarea. Cel mai recent, Andrej Babiš, prim-ministrul Cehiei, a indicat disponibilitatea de a se alătura, în ciuda faptului că a candidat pe o platformă favorabilă Rusiei.
Europa începe să realizeze că a se baza în totalitate pe Statele Unite pentru securitatea sa „a fost o greșeală”, iar soluția este crearea propriei capacități de descurajare, a declarat William Alberque, fost director pentru neproliferare nucleară în cadrul NATO, pentru The Telegraph
„Ideea că Franța poate acționa singură cu avioanele sale Rafale nu este realistă”, a adăugat Alberque, în prezent analist la Pacific Forum. „Vor avea în continuare nevoie de escortă aeriană din partea aliaților.”
Paul Van Hooft, coordonator al inițiativei privind descurajarea în cadrul organizației de cercetare Rand Europe, a declarat: „Cred că rezultatul final va fi un NATO mai european, cu un rol mai mare pentru Franța și Regatul Unit în descurajare și cu suficiente capacități convenționale pentru a-i face pe ruși să ezite, astfel încât să nu depindem în întregime de Statele Unite.”
Cum ar putea funcționa o descurajare avansată?
Experții sugerează că „descurajarea avansată” (forward deterrence) ar putea constitui elementele de bază ale viitoarei arhitecturi de securitate a Europei, pe măsură ce Statele Unite își reorientează atenția către Pacific. Ei spun că aceasta ar trebui să fie un complement, nu un înlocuitor, al arsenalului nuclear american.
Aceștia subliniază că toate statele membre ale UE sunt obligate prin tratatul de neproliferare nucleară, care împiedică țările fără armă nucleară să dobândească una. Obținerea propriei arme ar risca să provoace Rusia la o lovitură preventivă.
Însă, prin desfășurarea avioanelor de luptă Rafale ale Franței, capabile să transporte arme nucleare, în state din întreaga Europă, acestea pot beneficia de o capacitate de descurajare nucleară – fără a deține propria bombă.
O sursă europeană din domeniul apărării, bine plasată, a declarat: „Discuțiile dintre cancelarul Merz și președintele Macron privind revizuirea descurajării franceze reprezintă un pas fără precedent.
„Mă bucur că statele se reunesc pentru discuții cu Franța, dar va trebui să cooperăm și să lucrăm împreună cu Statele Unite în cadrul NATO în viitorul previzibil.”
O astfel de cooperare este inevitabilă, deoarece bomba americană și sistemul britanic Trident sunt integrate în NATO și în Grupul său de Planificare Nucleară (NPG). Armele nucleare franceze nu sunt – o moștenire a insistenței lui Charles de Gaulle ca descurajarea nucleară a țării să fie cât mai independentă posibil.
Emmanuel Macron a precizat clar că decizia de a utiliza arme nucleare va rămâne exclusiv în mâinile Franței. Aceasta ar însemna, de exemplu, că dacă președintele francez ar ordona o lovitură, un avion Rafale – bazat oriunde în Europa – ar fi escortat de un grup de avioane de vânătoare pentru a-l proteja de atac.
Acest lucru îl obligă pe Vladimir Putin să ia în calcul factorul francez, chiar dacă ar ignora Statele Unite. Franța este singura țară europeană care deține arme nucleare tactice aeropurtate independente. Marea Britanie dispune doar de rachetele sale Trident.
Avioanele Rafale sunt echipate cu rachete supersonice aer-sol ASMP-A, cu rază medie de acțiune, rapide, dificil de interceptat, cu o rază de aproximativ 340 de mile și capabile să transporte un focos termonuclear de 300 kilotone. Anul trecut, Franța a comandat 61 de noi avioane Rafale, în valoare de 6 miliarde de euro (5 miliarde de lire), și dorește să își extindă flota la 286 de aparate, modernizând în același timp modelele mai vechi la standardul F5.
Flota de submarine de atac cu propulsie nucleară, care transportă arme convenționale dar au rolul de a proteja submarinele cu rachete balistice, este de asemenea în curs de modernizare. „Dacă ar trebui să ne folosim arsenalul, niciun stat, oricât de puternic, nu s-ar putea proteja de el; și niciun stat, oricât de vast, nu și-ar putea reveni”, a declarat Macron în discursul său din martie.
„Rachetele balistice lansate de pe submarine sunt excelente pentru descurajare, dar nu sunt cu adevărat potrivite pentru luptă. De îndată ce Rusia vede ceva ieșind dintr-un submarin, va presupune că este Al Treilea Război Mondial”, a spus William Alberque.
Transportate de avioanele Rafale, focoasele tactice mai puțin puternice ar putea, teoretic, să fie utilizate împotriva unor ținte militare fără a declanșa un Armagedon. Avioanele Rafale pot fi desfășurate vizibil și, spre deosebire de rachetele lansate de pe submarine, pot fi chemate înapoi, ceea ce le permite să fie utilizate flexibil pentru proiecția de putere.
„Ai putea avea avionul decolând și, în același timp, să fii la telefon cu președintele rus și să spui: «uite ce ne obligi să facem, retrage-ți forțele»”, a explicat Paul Van Hooft.
„Focul de avertisment nuclear”
Doctrina franceză include ideea unui „foc de avertisment nuclear”, adică o lovitură nucleară unică, limitată și nerepetabilă, care ar viza cel mai probabil o țintă militară. Aceasta reprezintă o abordare diferită față de doctrina americană, care permitea o „campanie de tip ping-pong cu arme nucleare non-strategice”, a explicat Van Hooft.
„Tot ceea ce urmează după focul de avertisment se transformă în apocalipsă, în gândirea franceză”, a spus el.
„Statele Unite au păstrat întotdeauna o anumită speranță sau așteptare rezonabilă că utilizarea armelor nucleare ar putea fi limitată la teatrul european. Pentru Franța, războiul nuclear a fost văzut ca fiind în mod inerent existențial și categoric diferit de o armă «normală» de război.”
Istoric, gândirea strategică franceză a separat întotdeauna descurajarea convențională de cea nucleară, însă Macron a abandonat această convenție pentru a crea „dileme strategice” pentru Rusia. Franța este unul dintre principalii exportatori de armament din lume și va beneficia de reînarmarea Europei.
Devenirea garantului nuclear al Europei va amplifica, de asemenea, prestigiul Franței, într-un moment în care Germania, celălalt stat membru influent al UE și cea mai mare economie a blocului, s-a angajat să construiască cea mai puternică armată din Europa.
Van Hooft a declarat: „Descurajarea franceză va oferi un anumit echilibru politic în acest context. Acest lucru ar putea, de asemenea, să o facă mai atractivă pentru menținere dacă viitorul președinte francez va proveni din extrema dreaptă sau extrema stângă.”
Franța își va alege un nou președinte în aprilie 2027, într-un scrutin la care Macron nu poate candida. Favoritul este un candidat din partea Rassemblement National, care a fost în mod tradițional apropiat de Vladimir Putin. „Este evident că o umbrelă nucleară franceză asupra Europei nu poate fi oferită fără ceva în schimb”, a avertizat o sursă de rang înalt din cadrul Rassemblement National pentru The Telegraph.”
Sursa: The Telegraph
