În Decembrie 1989, în România comunistă apăreau două ziare naționale. Scânteia era „organul central al PCR”, drept care conținea 100% propagandă. România liberă era mai comestibilă, în special grație rubricii de Mică publicitate (nu puțini erau cei care „citeau morții”, adică anunțurile mortuare) și rubricii de știri externe, deși ambele erau sever cenzurate: la anunțurile de publicitate regulile erau draconice – așa a apărut, între altele, enigamtica formulă „vând rochie de ocazie”, în loc de „rochie de mireasă” – iar știrile externe trebuiau să…
citește în continuare
