Recitindu-l pe Corneliu Coposu (III). Martirul Iuliu Maniu

Timp de lectură 14 min.

Încep cu anumite precizări care ar fi trebuit făcute la finalul acestui comentariu de carte în serial. Sunt luat la întrebări de anumiți amici, cunoștințe, chiar rude, pentru notele de lectură de pe marginea volumului Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis, reproduse în prima parte a comentariului[1]. Cum adică, ”Iuliu Maniu a fost cel mai important politician român din Secolul XX”? Cum adică, nu știi ce impardonabile greșeli a comis Maniu? Se exagerează meritele sale în înfătuirea Marii Uniri de la 1918. Nici cînd…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul

Timp de lectură 14 min.

Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om.  Un om este mai greu de citit decît o carte.  Cel puțin  la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de…

citește în continuare

„De comuniști am fugit, de comuniști am dat.” (Fragment)

Timp de lectură 15 min.

În timpul regimului comunist, orice referire la România Mare și la Basarabia era imediat taxată de cenzură. Și refugiul basarabenilor era un subiect tabu, prin urmare. S-a putut vorbi pe această temă fie în exil, fie după căderea comunismului (valabil și pentru autorii din Republica Moldova, unde, în perioada comunistă, nu se vorbe nici despre Basarabia românească și, cu atât mai puțin despre fuga basarabenilor din calea sovieticilor!). În acest context, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente…

citește în continuare

De ce cuvintele contează în comunism

Timp de lectură 3 min.

Comunismul s-a dorit a fi întruchiparea unei ordini întemeiate pe puterea cuvintelor. Asemeni lui Prometeu, eroul pe care l-au evocat ca pe un înaintemergător, comuniştii au sperat că vor dărui umanităţii focul prin care să o elibereze, definitiv, din cătuşele trecutului. Fascinaţi de viitor, comuniştii au privit mereu înainte: trecutul a fost doar cărămida pe care se ridica majestuosul edificiu destinat generaţiilor care vin. De aceea comunismul a fost, înainte de toate, o încercare şi o bătălie a cuvintelor, o extraordinară tentativă de a…

citește în continuare

Vocabularul politic comunist: o reevaluare

Timp de lectură 3 min.

După decembrie 1937 aproape fiecare regim politic autoritar, cu ambiții dictatoriale sau totalitare (guvernarea antisemită Goga-Cuza, dictaturile regală, legionară, antonesciană și sistemul comunist) au avut propriul vocabular politic violent oscilând de la ura de rasă la ura de clasă. Acest lexic agresiv a fost mai mult sau mai puțin codificat fie prin lucrări propagandistice cu gir oficial, fie în plan mediatic sub diverse formule, inclusiv editoriale. Inamicii acestor regimuri au fost de multe ori comuni: libertatea, spiritul liberal și democratic, gândirea rațională, pluralismul cultural-ideologic…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (I)

Timp de lectură 22 min.

Pe 30 decembrie 2014, am primit un dar din partea doamnelor Flavia Bălescu și Rodica Coposu: cartea lui Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis[1]. Am scris pe pagina de titlu, ca să nu uit niciodată. Vizitele la ”surorile Coposu” erau sărbători ale spiritului, iar în perioada ”celor douăsprezece zile și nopți” ale sărbătorilor Crăciunului i-am luat cu mine pe copiii mei mai mici, Andrei și Sonia. Doream ca și ei să se bucure direct de prezența doamnelor, să învețe să asculte și altceva, adică…

citește în continuare

Începutul cenzurii, arderea cărților. Bibliocidul postbelic

Timp de lectură 7 min.

Am scris de câteva ori despre procesul de epurare al publicațiilor, cel mai recent material fiind publicat în Panorama comunismului în România, Polirom, Iași, 2020. Primele activități de cenzurare a publicațiilor au început chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La doar câteva luni de la 23 august 1944, „Secţiunea Politică” a Comisiei Aliate de Control instaura cenzura preventivă pentru presa românească, în vederea acordării vizelor „pozitive” sau „negative”. Din păcate, această perioadă este mai greu de reconstituit, din cauza lipsei documentelor…

citește în continuare

Desprinderea României din alianţa cu cel de-al III-lea Reich. Sfârşitul „camaraderiei de arme româno-germane” (VI)

Timp de lectură 9 min.

Contramăsurile germane erau însă tardive şi nerealiste. Datorită întârzierii, pregătirii insuficiente, dar mai ales a subevaluării grave a potenţialului părţii române şi a lipsei trupelor germane cu experienţă de luptă, operaţiunile ce vizau ocuparea Capitalei şi înăbuşirea puciului erau condamnate de la bun început la un eşec sigur. Într-adevăr, încă din primele ore ale atacului gruparea condusă de generalul Alfred Gerstenberg s-a confruntat cu rezistenţă îndârjită a trupelor române – bine pregătite şi înzestrate cu armament, inclusiv cu tancuri germane recent livrate de Reich…

citește în continuare

Desprinderea României din alianţa cu cel de-al III-lea Reich. Sfârşitul „camaraderiei de arme româno-germane” (V)

Timp de lectură 7 min.

Evenimentele petrecute la Bucureşti au luat total prin surprindere atât pe Adolf Hitler, OKW şi Auswärtiges Amt, cât şi autorităţile germane aflate în România. În jurul orei 16, locotenent-colonelul Hans-Joachim Röstel i-a comunicat telefonic generalului de cavalerie Erik Hansen că „în oraş circulă zvonuri despre arestarea lui Antonescu”. Informat şi rugat să verifice autenticitatea informaţiei, consilierul de legaţie Gerhard Stelzer a comunicat la scurt timp că „nu există nici un sâmbure de adevăr în acest zvon”, întrucât el discutase cu colonelul Radu Davidescu, şeful…

citește în continuare

Desprinderea României din alianţa cu cel de-al III-lea Reich. Sfârşitul „camaraderiei de arme româno-germane” (IV)

Timp de lectură 9 min.

Acesta era contextul politic şi militar în care pe teatrul de operaţiuni din România a debutat la 20 august 1944 ofensiva Armatei Roşii („Operaţiunea Iaşi-Chişinău”). Deşi pregătirile efectuate de unităţile sovietice grupate în cadrul Fronturilor 1 şi 2 Ucrainiene, comandate de generalii de armată Rodion I. Malinovski, respectiv Fiodor I. Tolbuhin, nu au rămas necunoscute comandamentelor române şi germane, totuşi sovieticii au reuşit să-şi mascheze atât de bine intenţiile operative încât conducerea Grupului de Armate „Ucraina de Sud” şi OKH nu au fost în…

citește în continuare
1 2 3 5