Corneliu Coposu a fost unic! 

Timp de lectură 8 min.

Un tînăr politician interbelic, mîna dreaptă a legendarului Iuliu Maniu. Un om privat de libertate vreme de 17 ani – 15 ani de puşcărie şi Canal, doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan –, exclusiv pentru credinţele sale. Cel care, în decembrie 1989, a reinventat Partidul Naţional Ţărănesc şi l-a lansat pe apele tulburi ale politicii româneşti postrevoluţionare. Liderul incontestabil al opoziţiei anticomuniste, care – prin activitatea, dar şi prin moartea sa! – a făcut posibilă prima schimbare de putere, în condiţii de democraţie…

citește în continuare

Unul dintre puținii oameni de la care am învățat mai mult decât din cărți

Timp de lectură 7 min.

Mulți ani nu i-am știut decât numele. L-am auzit pentru prima dată prin anii ’80 la posturile străine, într-o relatare despre reconstituirea PNȚ, făcută cu toate riscurile. Numele sever, întunecat, ardelenesc m-a frapat, iar acțiune mi-a trezit admirația necondiționată, pe care am oferit-o întotdeauna gesturilor care mi se păreau fără speranță. În ianuarie ’90 era pentru mine tot doar un nume, un nume care începuse să fie mânjit de ordurile feseniste și cu care simțeam nevoia să mă solidarizez. Demisia mea din CFSN, în…

citește în continuare

Corneliu Coposu: rezintența prin inteligență politică

Timp de lectură 26 min.

“Corneliu Coposu sub lupa Securității” este o carte care este pe cât de curajoasă, pe atât de actuală. Cu cât vremurile sunt mai tulburi, cu atât avem mai mare nevoie de cunoașterea trecutului pentru a înțelege încotro ne îndreptăm. Regimurile totalitare de ieri, tentațiile totalitare de azi știu bine că o condiție necesară a nașterii Omului Nou este ignorarea trecutului. Și trecutul însuși e ambivalent: vrem să ne aducem aminte numai de anumite lucruri. Identitatea unei comunități e dată chiar de această întoarcere interesată…

citește în continuare

Onoruri pentru Dzerjinski, simbol al represiunii sovietice

Timp de lectură 3 min.

“Vladimir Putin a semnat recent decretul prezidențial nr. 271 care redenumește Academia FSB, serviciile de securitate ruse, după numele lui Felix Dzerjinski (1877–1926), fondatorul poliției politice sovietice, CEKA. Prin diversele sale denumiri succesive (NKVD, GPU, KGB), acest „organ” constituie până astăzi brațul înarmat tentacular al supravegherii și al „securității interne” în Rusia. FSB-ul modern se consideră moștenitorul CEKA. În scurtul text al decretului care îi motivează decizia, șeful Kremlinului subliniază că a luat în considerare „contribuția excepțională a lui Felix Dzerjinski la securitatea statului”.…

citește în continuare

Virgil Țârău. 80 de ani de la alegerile din 1946 (Video)

Timp de lectură 1 min.

Cât de importante sunt documentele de arhivă pentru relevarea faptului că, în România, comunismul s-a instaurat prin fraudarea alegerilor din 1946? Ce model electoral experimentaseră deja sovieticii până la această dată, în anumite țări ale Europei de Est? Cum anume s-au implicat Stalin și consilierii săi în întregul proces electoral românesc, de la elaborarea legislației specifice și asigurarea resurselor financiare până la oferirea unor soluții tehnice de manipulare statistică a voturilor? În ce măsură pot ilustra aceste alegeri modul în care noile tehnologii comunicaționale…

citește în continuare

Mircea Miclea despre „Educația Memoriei” (podcast)

Timp de lectură 3 min.

Cum ne putem regla propriul timp într-o epocă a vitezei? Este posibil ca ritmul trepidant în care trăim să lase urme vizibile asupra memoriei noastre? Actuala arhitectură educațională este oare în favoarea memoriei sau în defavoarea ei? Ce fel de modificări cognitive a generat, în ultimii ani, aplicarea frecventă a testelor-grilă în școala românească? În ce măsură s-a produs externalizarea memoriei în urma utilizării instrumentelor și a tehnologiilor digitale? De ce este important să facem distincția între ceea ce ne place și ceea ce…

citește în continuare

Mircea Miclea: « Educația memoriei». Conferință (Video)

Timp de lectură 1 min.

Cum anume ne putem educa memoria, astfel încât, prin intermediul ei, să ne educăm pe noi înșine? Ce consecințe are continua hipertrofiere a prezentului, provocată de noile tehnologii digitale și de abundența informațiilor din jurul nostru? În ce fel ne protejează memoria în fața manipulărilor, oferindu-ne o mai bună înțelegere a acestei lumi pline de semnificații?  De ce este necesară și chiar terapeutică reflecția sistematică asupra propriilor noastre editări ale trecutului? În ce măsură pot deveni nocive memoriile implicite sau reprimate, subminându-ne prezentul? În…

citește în continuare

1947, 30 decembrie- Republica Populară Română

Timp de lectură 2 min.

30 decembrie 1947 este capătul de drum al parcursului ce debutează la 6 martie 1945. România urmează traseul mai tuturor statelor din Europa centrală şi de Est. Lichidarea pluralismului, criminalizarea libertăţii de gândire, naşterea tiraniiilor moderne sunt semnele prin care se anunţă contituirea viitorului lagăr socialist. Detronarea regelui Mihai I este actul de naştere al RPR, actul de naştere al sclaviei ce invocă cuvântul comunist spre a îngenunchia, întemniţa, domestici şi stăpâni. 30 decembrie 1947 este ocazia de a medita la puterea oamenilor de…

citește în continuare

Regele care a restabilit democrația

Timp de lectură 6 min.

« În Memoriile sale, Juan Carlos I mărturisește modul în care restaurarea monarhiei a permis Spaniei să iasă din dictatură.   Există paradoxuri care sfidează logica regimurilor. Cum a putut un dictator precum Franco să restaureze o monarhie care, la rândul ei, avea să distrugă edificiul autoritar al propriului său mentor? Această răsturnare prodigioasă — unică în Europa secolului XX — se află în centrul volumului Reconciliere, Memoriile lui Juan Carlos I, scrise împreună cu Laurence Debray. Nu este obișnuit ca un suveran aflat în…

citește în continuare

„Cel mai de succes dictator al timpurilor moderne”

Timp de lectură 5 min.

« Generalissimul a murit acum 50 de ani. Un istoric susține că este evaluat pe nedrept în Spania. Pe o scară de la 1 la 10 — 1 fiind Hristos, 10 fiind Hitler — unde l-am plasa pe generalissimul Francisco Franco, dictatorul care a condus Spania de la sfârșitul Războiului Civil Spaniol, în 1939, până la moartea sa, la 20 noiembrie 1975? I-am pus această întrebare lui Stanley G. Payne, 91 de ani, profesor emerit de istorie la Universitatea din Wisconsin. „Oh, un 4 sau…

citește în continuare
1 2 3 27