Anunțul canonizării de către Biserica Ortodoxă a 16 figuri clericale care au trăit în secolul al XX-lea a generat dispute mediatice aprinse. Într-o societate care NU și-a vindecat demonii trecutului, reacțiile polemice erau previzibile, având în vedere că procesul canonizării ne îndeamnă (obligă?) la o reflecție etică asupra modului cum receptăm istoria recentă. Provocarea e evidentă: unei societăți care nu s-a maturizat memorial, Biserica îi propune o grilă de lectură spirituală asupra trecutului, personificată prin biografiile transfigurate ale sfinților (propuși spre canonizare). Dincolo de…
citește în continuareEliberare fără libertate! Șase decenii de la grațierea deținuților politici (1964)
Comunismul, ca regim politic, nu poate exista în lipsa fricii, instaurate în societate prin represiune brutală și supraveghere informativă omniprezentă. Comuniștii de la București, inspirați de practica tutorilor lor sovietici, au înțeles foarte bine această axiomă politică, fără de care nu ar fi supraviețuit la putere pentru mai bine de patru decenii. Reacția violentă, ce a urmat revoluției din Ungaria, prin care regimul a curmat orice posibilă opoziție, stă mărturie în acest sens. Valul represiv din 1958/59, căruia i-au căzut victimă deopotrivă „dușmani” reali…
citește în continuare„Cazul Mircea Vulcănescu”: biografie dramatică și controverse memoriale
În decembrie trecut s-a consumat ultimul episod al foiletonului memorial legat de figura lui Mircea Vulcănescu. Prin textul de față, ce nu-și propune să răspundă la „tema statuii”, încerc să radiografiez cadrul istorico-memorial al subiectului, a cărui dezbatere ne va ajuta să înțelegem mai bine trecutul nostru traumatic. În plan istoric, biografia lui Mircea Vulcănescu se declină în trei ipostaze: a) interbelică: figură marcantă a generației ’27 (împreună cu Noica, Cioran, Eliade, Golopenția & co); asistent al lui Dimitrie Gusti, alături de care participă…
citește în continuare