“Ne apropiem de încheierea sesiunii extraordinare a Parlamentului, precum și de expirarea termenului privind adoptarea măsurilor din PNRR. Odată ce termenul va expira și programul se va închide, România va finaliza o etapă importantă. Vor urma dări de seamă, rapoarte, evaluări: câți bani au fost atrași și câți nu. Dar tot atunci, după ce prioritatea numărul unu va fi fost rezolvată, se va apropia momentul în care presiunea asupra președintelui României va crește pentru ca acesta să facă un pas în vederea deblocării crizei politice.
Indiferent ce zic analiștii Cotroceniului sau scutierul lui Nicușor, domnul Grindeanu, momentan, cel care blochează rezolvarea crizei este președintele, care nu își exercită prerogativa constituțională și nu desemnează un candidat pentru postul de premier. Președintele trebuie să facă desemnarea, nu să formeze o majoritate.
Nicușor Dan nu mai are spațiu de manevră. Poate că, pentru el, singura variantă acceptabilă ar fi desemnarea unui premier tehnocrat, care să formeze un guvern tehnocrat pe bune, nu unul de genul Tomac, unde, sub paravanul „guvernului tehnic”, se ascundeau toți PSD-iștii. Este greu de zis dacă partidele proeuropene (PNL, USR și UDMR) ar accepta o astfel de variantă. Nici la PSD – devenit între timp orice, dar nu partid proeuropean – nu putem ști dacă Grindeanu va reuși să își facă colegii să accepte un astfel de guvern.
Altfel, în afara acestei soluții, Nicușor Dan nu mai are decât opțiunile puse pe masă de partide: Siegfried Mureșan și Grindeanu.
Într-o analiză scrisă săptămâna trecută, am spus că Grindeanu și Nicușor Dan au ajuns dependenți unul de altul pentru supraviețuirea politică.
În momentul în care Grindeanu dispare din fruntea PSD, iar partidul va fi condus de gașca Olguței și a consortului, PSD se va radicaliza și în niciun caz nu va mai fi un partener al președintelui. În cazul în care PSD va pierde bătălia din săptămânile următoare și partidul nu va reveni la putere, Grindeanu va fi înlăturat.
Nu cred că PSD mai are viitor și vom vedea asta în următoarele cicluri electorale, dar, tocmai din acest motiv, social-democrații vor încerca să fie un partid mai dur decât AUR, să se ducă chiar mai la extremă decât partidul lui Simion, pentru a încerca să recupereze electoratul.
Odată ce PSD iese din zodia Grindeanu, vor începe și strategiile privind suspendarea președintelui în interiorul partidului.
Nicușor Dan nu este apreciat de electoratul PSD, nici de cel al AUR. Nu mai este apreciat nici de cel al PNL și al USR. Are acum o cotă de încredere mai degrabă specifică unui președinte aflat la final de mandat. Și este doar în primul an de mandat. Devine o piatră de moară pentru orice partid. Sau, cu alte cuvinte, niciun partid nu are interesul să îl apere, să îi promoveze agenda și să rămână într-un parteneriat cu el. Cu atât mai puțin PSD-ul ieșit din zodia Grindeanu.
Pentru un partid politic precum PSD va fi vital ca, la alegerile parlamentare, să se dezlipească de parteneriatul pe care Grindeanu l-a avut cu Nicușor și să arate că luptă pentru înlăturarea președintelui.
De asmenea, partidul are nevoie să își ”crească un prezidențiabil”, să consturiască ”profilul” acestuia. PSD va pune în linia întâi un posibil prezidențiabil care să ducă prima bătălie. Cine va fi el? Greu de zis. Probabil Olguța nu va intra în acest joc și va lăsa pe altcineva.
Nu intru acum în amănunte privind reușita procesului de suspendare sau dacă va fi demis în cazul organizării unui referendum. Personal, cred că nu mai are forța să se reîncarce, să își păstreze mandatul.
Dar, într-o analiză de scenariu a acestei ipoteze, putem spune că PSD ar putea declanșa procedura de suspendare în cadrul campaniei parlamentare din 2028, astfel încât referendumul să fie organizat în aceeași zi cu alegerile parlamentare.
De ce?
PSD ar încerca astfel să preia inițiativa în fața AUR.
PSD are nevoie să își recupereze electoratul din zona AUR. Momentan, putem vedea că singura strategie de recuperare a electoratului pe care o are Kiselefful este să pozeze și să acționeze ca o copie la indigo a AUR.
PSD ar putea gândi că așa forțează PNL și USR să se poziționeze în apărarea președintelui și să creeze astfel o polarizare între apărătorii sistemului, cei care îl apără pe președinte, și cei care luptă împotriva sistemului.
Cifra din sondaje pe care o va avea PSD la momentul acela va împinge partidul la acțiuni „șoc”. Sincer, nu mai au ce acțiuni șoc să facă după aproape 30 de ani la guvernare.
Indiferent dacă va fi la guvernare sau nu în perioada următoare, în 2028 climatul socioeconomic nu va fi unul bun. Nu va curge lapte și miere. Vor fi ani grei, nimeni nu va putea să se laude cu ce a făcut bine sau cu felul în care a crescut nivelul de trai. Va fi nevoie de un „țap ispășitor”, va fi nevoie să „creeze dușmanul”, iar Nicușor Dan, cu cota lui de încredere, este ținta perfectă.
Singura întrebare care poate fi pusă este dacă AUR și restul rămășițelor suveraniste din Parlament ar vota un astfel de demers. Eu zic că da, iar argumentele sunt destule. Cine va fi mai vocal în cazul procesului de suspendare își va mobiliza mai bine publicul. Iar AUR poate fi mai autentic și mai vocal când vine vorba despre acest proces, chiar dacă inițiativa ar veni din partea PSD.
Acesta poate fi un scenariu de lucru. De fapt, cred că aceasta este singura amenințare reală pe care o are acum Nicușor Dan. Și întotdeauna trebuie să iei în seamă amenințările care se pot ivi.
Ca să faci însă proiecții de viitor, trebuie să îți înveți lecțiile trecutului. Iar tabloul din spate arată așa:
PSD și AUR au avut demersuri comune în Parlament.
PSD și AUR au avut o moțiune împreună.
AUR a ajuns „kingmaker” pentru că i s-a permis să ajungă. A fost băgat în joc și i s-a dat o pâine bună de mâncat. Din prostie, din calcul, nu mai contează. AUR înclină balanța.
Tentativele de instalare a „guvernului meu” au eșuat. După aceste tentative, ai devenit actorul necredibil.
Mai este o lecție a istoriei. Traian Băsescu, care a fost președinte-jucător și în mandatul căruia statul funcționa, nu exista o lipsă de autoritate și nici haos instituțional, iar serviciile acționau unitar și aveau comandă, tot nu a putut împiedica procesul de suspendare. Da, el a putut împiedica demiterea, dar asta pentru că putea să comunice, avea un partid mare în spate și avea o cotă mare de încredere în rândul populației, cel puțin la prima suspendare.”
Cristian Hrițuc
