După alegerile locale și europene e greu să spunem că au fost surprize, pentru că nu fuseseră create așteptări. Comasarea alegerilor și-a atins scopul: a produs confuzie și opacitate în raport cu posibile semnale pe care electoratul putea să le dea la nivel național. Iar de discuția legată de Europa nici nu a fost vorba, asta în afara unor discursuri stereotipe, pro sau contra UE. Paradoxul e că acest spectacol ieftin a costat scump. Dar milioanele nu au fost trecute dintr-un portofel în altul, ci în mare majoritate vor fi decontate din bani publici și merg în buzunarele deținătorilor de organizații de (dez)informare în masă. Confuzia și opacitatea sunt deci bine organizate și întreținute. Probabil o astfel de condiționare colectivă e posibilă inclusiv în urma unor studii sociologice fine, pe piața publică fiind în schimb aruncate așa-zise sondaje de opinie dintre care unele falsificate grosolan, e suficient să ne uităm la ce venea dinspre PSD și mai ales PNL București cu câteva ore înainte de alegeri. Pare că marja de eroare era de plus-minus 20%.
Descalificarea morală nu merge spre PSD pentru că acesta nu are un contract cu alegătorii săi în care discursul moral să joace un rol semnificativ. Dreapta, definită ca un antipesedism ce provine din anticomunistul anilor 90, ține lecții de onestitate și s-a bazat tot timpul pe o formă de superioritate morală. Aceasta era dată inițial de faptul că vectorii săi suferiseră sub comunism, mai târziu a fost vorba despre eroii unei lupte asimetrice cu partidul-stat condus de Iliescu, mai recent a fost rezerva de cadre provenită din societatea civilă cu o aură anti-politică, anticorupție, privită ca fiind capabilă să reformeze sau chiar să înlocuiască vechea clasă politică.
Toate aceste variante au falimentat pe rând, falimente politice ce au fost și morale: PNȚCD și CDR-ul ca alianță, PDL, compromiterea PNL în USL 1 și în actualul USL 2, în fine înfrângerea ce aruncă acum USR și toată ADU periculos de aproape de marginea prăpastiei.
În 2024, cel puțin după alegerile din 9 iunie, antipesedismul pe linia Iohannis a supraviețuit cu prețul unor contorsiuni rușinoase ce l-au transformat până la pesedizare, locul său fiind acum în mod logic de partener secund al PSD. Dar nici antipesedismul USR nu a ajuns departe, construcția sa împreună cu PMP și FD dovedindu-se mai mult decât un eșec electoral. E și în acest caz un eșec moral provenit din modul în care a fost concepută alianța, lista și mai ales capul listei de la europarlamentare, tipul de publicitate electorală etc. E un nivel de la care neprofesionalismul nu e o explicație suficientă.
În loc să privească dezastrul în față, iată că tenorii USR au pornit deja campania pentru următoarele rânduri de alegeri denunțând iregularitățile de la urne. Acestea cu siguranță că au existat, dar nu acestea te-au împiedicat să ai măcar 9% la europene, nu mai vorbesc de alegerile locale, care dovedesc că în opt ani ai cheltuit prea puține eforturi cu dezvoltarea în teritoriu, preferând un fel de monopolizare leneșă a unei categorii de alegători urbani care votează pavlovian răul cel mai mic.
Reacția de după alegeri e o cheie pentru a înțelege modul de a face politică care a dus USR și ADU în situația umilitoare de a lăsa AUR, cu un scor aproape dublu la diversele tipuri de alegeri, drept principal competitor al puterii PSD-PNL.
Unele motive sunt obiective. Nu era simplu un buchet USR-PMP-FD, o alăturare a liderilor USR cu Traian Băsescu și Ludovic Orban. Ideea alianței era bună deși partenerii erau greu de potrivit. Asta se știa de la început, ca să se potrivească era nevoie de un liant care să spună ceva și votanților. Alegând identitatea de dreapta s-a ales ceva vag, fiecare partid din alianță are definiția sa a dreptei. Românii declară majoritar că votează cu dreapta pentru că pentru ei stânga e PSD. Dar asta face ca alegătorii PNL și AUR să se considere și majoritatea din ei de dreapta. Deci ADU nu venea cu o diferență specifică ce putea justifica alianța între lideri cu un trecut tumultos.
Altă evidență a fost orientarea aparatului de stat și mediatic împotriva USR. Dosare lansate oportun contra USR, campanii mediatice otrăvite, unele chiar asumate, cea a PNL-ului a rulat chiar pe site-urile favorabile ADU. Adică în unele cazuri erau atrași cititori simpatizanți ADU prin poziția editorială a site-ului, dar erau acceptate campanii publicitare anti-ADU dincolo de limita calomniei.
Deci da, USR și aliații au fost defavorizați de o comasare a alegerilor care a forțat cadrul democratic și în plus au fost o victimă a excesului de putere care caracterizează adesea instituțiile statul iohannist.
Dar reacția la aceste abuzuri nu a fost pe măsura gravitații situației. Parcă au așteptat o minune la alegeri, ea nu a venit, așa că au ieșit la contraatac. Pe lângă ploaia de contestații interne, avem și scrisoare către Comisa Europeană în care se cere de la acel nivel verificarea procesului electoral din România. Dar și acesta e un semn de neputință, care nu poate avea consecințe concrete.
Sunt gesturi tardive pentru că la acest scor ți-ai pierdut în fața românilor statutul de posibilă alternativă. Parcă avem în față niște lideri care au cedat nervos riscând să se auto-descalifice și în fața minorității care i-a votat.
Contestarea alegerilor nu e începutul unei campanii cu șanse pentru oprirea de-democratizării României. Este o utilizarea contra-productivă a acestei ultime resurse simbolice care este discursul pro-democratic. Preluarea imediată a acestei retorici de către campania lui Mircea Geoană e semnificativă căci acesta nu a a renunțat nici azi la contestarea rezultatului alegerilor prezidențiale din 2009. Trumpizarea nu este o ideologie, este o strategie extremă, să nu spun extremistă, de marketing politic. Unii pare că o aleg fără să poate controla consecințele acestui demers.
Să pornești pe acest drum având instituțiile împotriva ta, având practic toate televiziunile care contează împotriva ta și plecând de la un scor electoral dezastruos, e un gest disperat. Atât PSD-PNL, cât și AUR, pot sta liniștiti, spectacolul e asigurat de principalii perdanți care, invocând mari principii, caută de fapt să evite asumarea responsabilității în interiorul partidului și să păstreze controlul asupra USR.
Pare că, în urma rezultatului alegerilor, există în zona USR tentația unui discurs antisistem mai radical decât cel al AUR. Contestarea alegerilor e căderea într-o capcană care poate duce la agravarea neîncrederii în orice gest politic. Va avea probabil efectul contrar celui sperat, în loc să mobilizeze în perspectiva următoarelor scrutinuri, va demobiliza. Actuala conducere a USR, încurajată de o bulă mediatică limitată, atinge acum un grad de iresponsabilitate care nu mai are legătură cu condițiile ne-democratice pe care le denunță. E semnul unui trist faliment politic și moral. Fie ca atât de multele speranțe și energii puse în acest proiect să fie investite cu mai mult succes în altă parte.
