Istoria unui popor este țesută din biografia luptătorilor lui. Începând cu secolul al XVII-lea și până la închiegarea statului național unitar român, istoria poporului nostru se confundă cu istoria bisericei naționale și a conducătorilor ei. Biserica a fost prezentă în toate momentele cruciale, în toate evenimentele de seamă din trecutul plaiurilor românești. Poporul român s-a zămislit la umbra crucii. Căpeteniile luptei naționale s-au desprins din biserici și mănăstiri și au păstorit, întru cele lumești, din reședințele arhierești, pe fiii lor în credință. „Tuturor, să…
citește în continuareIuliu Maniu
Iuliu Maniu! Apologeți și detractori au rezervat, deopotrivă, spațiul preocupărilor lor lui Iuliu Maniu; cei din urmă îl numesc habotnic semănător de ură, ambițios însetat de primatul vieții publice, de puterea absolută; apropiații, vorbesc de sufletul sau de mare român în care a vibrat, din fragedă tinerețe, porunca cumințeniei strămoșești: „Salus populi suprema lex esto [1], porunca de la care nu s-a abătut niciodată. Cine este, în definitiv, Iuliu Maniu? Un fruntaș de duzină, ori cel mai mare și mai nobil om al vremii…
citește în continuareMemento… Două decenii de la moartea lui Stalin
La 5 martie 1953 a sucombat în mijlocul unor discrete suspine de descătușare, izolate într-un noian de bocete dezlănțuite de mulțimile ignorante, Iosif Vissarionovici Djugașvili, intrat în istorie sub numele de Stalin. Cei apropiați l-au dezmierdat cu apelativul „Koba”. Legiunile de mercenari ai condeiului și ai retoricei angajate, din spațiile sovietice și de pe alte meridiane ale globului, s-au întrecut, vreme de treizeci de ani, într-o dezgustătoare competiție, să-l glorifice cu cele mai năstrușnice titluri: „Cel mai iubit fiu al poporului”, „Părinte al națiunilor”,…
citește în continuare