Regimul Putin este un sistem de putere construit nu pe instituții, ci pe rețele informale, grupări și clanuri care se luptă pentru resursele financiare, controlul asupra structurilor de forță.Se mai luptă pentru influență politică și acces la președinte.
În afară de anii ’90, în primii ani ai lui Boris Elțîn, când s-a consemnat o tentativă de a moderniza sistemul politic din Rusia și a-l refonda după model occidental, liderul de la Kremlin a jucat rolul de arbitru între grupări aflate în competiție, de echilibrul acestui joc depinzând evoluția regimului.
În condițiile războiului de agresiune purtat împotriva Ucrainei, echilibrul din interiorul sistemului începe să se destrame. Pe măsură ce eșecul devine tot mai evident, autoritatea lui Putin scade, iar clanurile se pregătesc să intre într-un război deschis pentru succesiune.
În acest moment, Putin are puține opțiuni în fața sa. Fie va reuși să-și consolideze puterea, cu oameni ultraloiali din Serviciul Federal de Protecție/Pază (un fel de SPP românesc, FSO, Federalnaia slujba ohranî) și Garda Națională (Rosgvardia, Rossiiskaia naționalniia gvardiia), declanșând epurări și represiune în straturi ale populației, care înainte erau considerate de neatins. Fie va începe o bătălie epică, de felul celei din Games of Thrones, în care favoriții sunt cei care dețin resurse financiare, au controlul asupra serviciilor secrete și întrețin structuri armate private. Ăsta este motivul pentru care ocupanții unor poziții administrative importante, cum ar fi primul-ministru, șefa Băncii Centrale a Rusiei, directorii unor mari bănci de stat, de vreme ce nu dispun de resursele necesare luptei pentru putere, vor rămâne – foarte probabil – niște simpli spectatori.
Presa rusească din ultimele luni a făcut inventarul acestor clanuri și a rezultat o poză destul de complicată. Acest articol este o sinteză a acestor demersuri analitice.
Clanul Kovalciuk
Cel mai influent a fost și rămâne clanul Kovalciuk. În fruntea lui tronează Iuri Kovalciuk, 74 de ani, prieten de decenii cu Putin, „bancherul” său personal, ideologul-șef, responsabil de planificarea strategică și omul care controlează agenda media de stat. Grupul Media Național, condus de amanta lui Putin, Alina Kabaeva, deține cele mai mari resurse media: Canalul 1, Canalul 5 de televiziune, REN TV, trustul Izvestia etc. Baza economico-financiară este construită în jurul Băncii „Rossiia” și al firmei de asigurări SOGAZ. Prin intermediul lui Serghei Kirienko (62 de ani), clanul Kovalciuk controlează administrația prezidențială, iar prin Mihail Kovalciuk (79 de ani), știința fundamentală și bugetele institutelor Academiei de Științe a Rusiei, fiind principalul ideolog al dezvoltării științifico-tehnologice. Tot lui Mihail Kovalciuk îi aparțin curioasele teorii ale „pericolelor biologice” care vin din Occident, el promovând izolarea completă a științei ruse de instituțiile occidentale.
Prin fiul lui Serghei Kirienko, Vladimir, care conduce holdingul VK, un fel de facebook rusesc, clanul Kovalciuk controlează propaganda pe internet. După 2022, influența familiei Kirienko în cadrul clanului a crescut, în condițiile în care Serghei, adjunctul șefului administrației prezidențiale, controlează militarizarea societății ruse și politicile interne ale administrației, și are un cuvânt greu de spus asupra politicii de cadre a regimului Putin.
O altă piesă importantă este Boris Kovalciuk (48 de ani), fiul lui Iuri, șeful clanului. Boris este președintele Curții de Conturi. Înainte de asta a condus timp de 15 ani cel mai important holding energetic, Inter RAO. Numirea la conducerea Curții de Conturi l-a transformat în cel mai important auditor al Rusiei și a oferit clanului Kovalciuk o importantă pârghie de control care-i permite să monitorizeze toate fluxurile financiare din țară, și felul în care clanurile concurente au acces la fondurile bugetare.
Cea mai recentă ispravă a lui Iuri Kovalciuk a fost înșurubarea în scaunul de procuror general al Rusiei a lui Aleksandr Guțan (65 ani), om de încredere al clanului. Astfel, în combinație cu Curtea de Conturi, Kovalciuk a obținut nu doar controlul asupra verificării cheltuielilor financiare, ci poate iniția imediat urmărirea penală a oricărui funcționar sau om de afaceri. Încă un detaliu semnificativ: procurorul general Guțan este principalul instrument în legalizarea redistribuirii proprietăților în Rusia, proces care a crescut în intensitate în ultimul an.
Gărzile de corp
Clanul „gărzilor de corp” este considerat unul dintre cele mai influente, datorită apropierii fizice de persoana lui Putin. Este ceva specific rusesc, cu rădăcini în Rusia imperială dar care a cunoscut o evoluție interesantă și în perioada lui Stalin.
Spre deosebire de clanul Kovalciuk, care avea în Iuri un lider incontestabil, gruparea bodyguarzilor este eterogenă, fără un șef evident. Figura cu cel mai mare potențial politic pare să fie Aleksei Diumin (53), consilier prezidențial și secretar al Consiliului de Stat, al cărui profil instituțional a fost crescut prin modificările Constituției. Diumin provine dintr-o familie de militari, însă și-a început cariera în serviciile secrete. Din 1999 a ajuns în serviciul de Securitate al Președintelui și în următorii 15 ani a fost umbra lui Putin, pe care l-a însoțit zi și noapte, în toate călătoriile. Diumin a fost favoritul principal al lui Putin și este încă vehiculat drept posibil succesor al actualului președinte. În 2014, Putin l-a numit pe Diumin ajunct al șefului GRU și comandant al Forțelor de operațiuni speciale, care au jucat un rol important în ocuparea militară și anexarea Crimeii. Doi ani mai târziu, Putin l-a numit guvernator al regiunii Tula. După ciudata epopee a lui Evgheni Prigojin, cu care întreținea o relație nu doar cordială, ci chiar apropiată, Diumin a fost adus la Moscova, consilier pentru complexul militaro-industrial, precum și secretar al Consiliului de Stat.
Din clanul „gărzilor de corp” mai face parte și Aleksei Rubejnoi (53 ani), ofițer de carieră, director adjunct al FSO (SPP-ul rusesc) și director al Serviciului de Securitate al Președintelui („Slujba bezopasnosti prezidenta” – SBP), structură din cadrul FSO, instituție responsabilă cu securitatea lui Putin care numără aproximativ 2000 de ofițeri. SBP este fosta Direcția a IX-a a KGB-ului, doar că mult mai puternică. Ea a fost condusă între anii 1993-96 de celebrul și controversatul Aleksandr Korjakov, probabil cel mai puternic și influent bodyguard în istoria recentă a Rusiei. Generalul Rubejnoi este apropiat de figuri importante din crima organizată, iar averea sa este imposibil de estimat.
Directorul FSO este Dmitri Kocinev (62 ani), general de armată, unul dintre cei mai discreți oficiali din cercul lui Putin. Kocinev și-a început cariera în Direcția a IX-a a KGB-ului, responsabilă cu paza conducerii țării, iar după destrămarea URSS a continuat-o în SBP. A devenit unul dintre cei mai de încredere ofițeri ai sistemului de securitate personală a președintelui. În 2016, Putin l-a numit pe Kocinev director al FSO, omologul generalului Lucian Pahonțu din România, care are însă 21 ani la conducerea SPP. FSO nu este un serviciu de pază în serviciul demnitarilor, s-a transformat într-un pol de influență, cu resurse financiare, tehnice și operaționale uriașe.
Un alt om din zona gărzilor de corp, care a fost promovat este Aleksandr Kurenkov (53 ani) care conduce din mai 2022 Ministerului pentru Situații de Urgență (un fel de SMURD, însă militarizat). Kurenkov a lucrat în FSO, iar în 2015 a fost garda de corp a lui Putin. După ce scurt timp a fost adjunctul șefului Gărzii Naționale, a fost promovat în guvern, la conducerea Ministerului pentru Situații de Urgență, cu mandat din partea lui Putin de a instaura „ordinea” în cadrul acestuia. În vara 2025, Kurenkov a primit gradul de general-colonel iar echivalentul rusesc al SMURD care se bucura de prestigiu și simpatia publică este astăzi doar o altă instituție militarizată.
Multă vreme cel mai influent membru al acestui clan a fost considerat Viktor Zolotov (72 ani), care se cunoaște cu Putin de la începutul anilor 1990. Atunci, primarul Petersburgului, Anatoli Sobciak, i-a cerut lui Elțin o gardă de corp de la Moscova, iar Korjakov l-a trimis pe Zolotov, proaspăt angajat. Acolo, Zolotov l-a cunoscut pe Putin și a început să-l păzească pe el și pe membrii familiei sale. Zolotov a rămas lângă Putin până astăzi, fiind unul dintre cei mai loiali și longevivi colaboratori. După protestele din 2012, care au marcat revenirea în fotoliul de președinte, Putin l-a numit pe Zolotov la conducerea trupelor Ministerului de Interne care în 2016 au fost redenumite „Rosgvardia” („Rossiiskaia naționalnaia gvardiia”, Garda națională a Rusiei)devenind o structură militarizată independentă cu un efectiv de peste 350.000 de soldați, ce este subordonată direct președintelui. După ciudata epopee a lui Prigojin din vara 2023, Putin a transferat către „Rosgvardia” tehnică grea de luptă, tancuri și mașini blindate. Nu există nici o îndoială că în cazul unor tulburări sociale, Zolotov le va utiliza împotriva populației civile, din loialitate necondiționată față de Putin.
Toți cei din categoria „gărzilor de corp” sunt oameni foarte secretoși, extrem de opaci, foarte bogați, corupți (apar menționați în majoritatea investigațiile), agresivi, primitivi, precari din punct de vedere cultural, dar implicați în afaceri, în diverse rețele economice, dar și în deciziile politice. Unele rapoarte străine afirmă că influența lor este semnificativ mai mare decât a directorilor principalelor servicii secrete FSB, SVR și GRU. La fel și averile directorilor acestora.
Clanul de la Dresda
Este format din foștii colegi ai lui Putin alături de care acesta a lucrat la Dresda, în Germania de Est, în anii 1980. Serghei Cemezov (73 ani) a fost colegul lui Putin în reședința KGB și este cel mai important membru al acestui clan. Din 2007, el conduce corporația de stat „Rostec” care controlează sute de întreprinderi din complexul militaro-industrial. Practic, Cemezov este principalul producător de arme pentru Rusia. El participă activ la procesul de naționalizare a proprietăților celor care refuză să încheie contracte în termenii ceruți sau sunt considerați neloiali. Exemple recente: confiscarea fabricii de muniție din Klimovo și preluarea agresivă a combinatului metalurgic din Celiabinsk.
Un apropiat al lui Cemezov este Nikolai Tokarev (75 ani), șeful „Transneft”; cei doi sunt prieteni din vremea în care au servit împreună în KGB. „Transneft” administrează cea mai mare rețea de conducte petroliere din lume și este un instrument cheie al diplomației energetice a lui Putin. În ierarhia clanului, Tokarev joacă un rol esențial. El păzește artera financiară cheie care alimentează fluxurile de bani ce intră în bugetul federal.
Instrumentul politic al lui Cemezov este prim – vicepremierul Denis Manturov (57 ani). Din mai 2024, Manturov a devenit principalul coordonator al complexulului militaro-industrial la nivelul guvernului federal.
Text apărut publicat inițial pe pagina gosu3.substack.com
