Vă prezentăm fragmente din interviul dat de Javier Milei, președintele Argentinei, săptămânalului francez Le Point:
“Le Point: Dacă Emmanuel Macron v-ar cere să-i împrumutați drujba pentru un weekend, ce l-ați sfătui să taie?
Javier Milei: De când sunt la putere, am înțeles că a fi președinte sau prim-ministru înseamnă să stai pe un scaun electric în mijlocul unei mulțimi de constrângeri. Este o lecție uriașă de modestie. Nu mi-ar trece niciodată prin minte să-i dau recomandări lui Emmanuel Macron sau altui șef de stat. Ar fi o lipsă de respect, o obrăznicie, un gest de aroganță! Acești conducători au fost aleși de propriile popoare. Nici măcar pentru alegerile prezidențiale argentiniene din 2027 sau 2031 nu îi voi da sfaturi succesorului meu, fiindcă împrejurările se schimbă tot timpul.
În privința drujbei, trebuie să înțelegeți că noi avem două. Există drujba fiscală, cu care tăiem drastic cheltuielile publice pentru a putea reduce impozitele. Și există drujba dereglementării, mânuită de ministrul meu Federico Sturzenegger: a ajuns deja la aproape 18.000 de măsuri de dereglementare, într-un ritm de 17 pe zi! Aceasta din urmă este mult mai ușor de folosit din punct de vedere politic decât drujba fiscală.
(…)
Când francezii aud vorbindu-se despre terapia dumneavoastră de șoc, mulți sunt îngroziți. Dacă stânga protestează împotriva vizitei dumneavoastră la Paris, cum veți reacționa?
Dacă stânga franceză protestează împotriva mea, îi mulțumesc: e o medalie pentru mine! Este o onoare absolută ca împotriva mea să protesteze cei ale căror idei au eșuat peste tot unde au fost duse la extrem, provocând un dezastru economic, social și cultural care a costat viața a 150 de milioane de oameni. Eu sunt antiteza lor. Luați-l pe profesorul argentinian de la Harvard, Rafael Di Tella. Era un adversar înverșunat al teoriilor mele.
Astăzi a devenit mai violet decât un Teletubby, violetul fiind culoarea partidului meu, La Libertad Avanza! Din perspectiva teoriei economice convenționale, nimic nu putea explica rezultatele noastre. Avem o creștere economică neîntreruptă din aprilie 2024, am redus cheltuielile publice cu 30%, am înjumătățit sărăcia și am redus sărăcia extremă cu două treimi, am coborât rata sărăciei în rândul copiilor de la 70% la 40%, iar de la 9.000 de pichetări care blocau drumurile în fiecare an am ajuns la zero!
Franța este împovărată de o datorie de peste 3.500 de miliarde de euro și de un deficit estimat la 5,4% din PIB pentru anul acesta. Ce părere aveți despre ideea că este normal ca o societate bogată să se împrumute în loc să își reducă cheltuielile?
Nu împărtășesc deloc această viziune. Datoria nu este altceva decât un impozit amânat. Asta înseamnă că vă puneți copiii, nepoții și generațiile care nici măcar nu s-au născut și nu au cum să se apere să plătească pentru petrecerile voastre de astăzi. Priviți Argentina: când am venit la putere, datoria consolidată ajungea la 100% din PIB. Astăzi este sub 40%. Deficitul nostru era de 15 puncte procentuale din PIB. Acum bugetul este riguros echilibrat. În 2027 va fi pentru prima dată în istoria țării când vom avea patru ani consecutivi de echilibru bugetar fără să fim în incapacitate de plată!
În Franța, Jean-Luc Mélenchon propune, din partea stângii, o cotă marginală de impozitare de 90% pentru veniturile anuale care depășesc 400.000 de euro și susține taxa Zucman. Ce părere aveți?
Este pur și simplu o sinucidere economică! Dacă vreți să dispăreți ca națiune, îmbrățișați ideile socialiste: nu veți găsi nimic mai distructiv. Cu asemenea impozite, nu vă va mai rămâne niciun bogat. Or, când cineva face avere pe piață oferind un produs de calitate mai bună la un preț mai bun, este un erou, un binefăcător al societății! Dacă îi confiscați profitul, distrugeți mecanismul care creează bogăție. Dacă urâți Franța, votați stânga și extrema stângă. Acesta este sfatul cuiva a cărui țară a îndurat această nebunie aproape un secol.
(…)
Spuneați anul trecut că reglementările europene sufocă creșterea economică. Aceasta este și astăzi analiza dumneavoastră?
Și-a reluat Europa creșterea economică? A eliminat reglementări? Nu, a adăugat altele! Drama Uniunii Europene este că liderii ei sunt socialiști cu bune maniere. Socialiști politicoși, dar ale căror proiecte întruchipează disprețul față de libertate.
Europa este dezbinată în privința controlului frontierelor sale. Cum pot fi împăcate reglementarea și valorile umaniste?
Problema este cât se poate de clară: dacă imigranții nu se integrează în cultura țării care îi primește, nu mai este vorba despre imigrație. Este o invazie. Acest principiu structurează întreaga dezbatere.
Cum reacționați când sunteți numit președinte de „extremă dreapta” sau „fascist”?
Extrema dreaptă nu există! Este o invenție a extremei stângi care, rușinată de propriile dezastre, îi etichetează drept extremiști de dreapta pe toți cei situați la dreapta centrului. Iar invocarea nazismului este o prostie, fiindcă partidul lui Hitler se numea Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani. Mussolini provenea din mișcarea socialistă, iar dogma lui era: „Totul în stat, nimic în afara statului, nimic împotriva statului.” Ce este liberal în asta? Singura divergență față de marxiști este că aceștia din urmă teoretizau lupta de clasă dintre muncitori și capitaliști, în timp ce Hitler aplica aceeași metodă în folosul „rasei ariene” împotriva evreilor. În fascism, puteți fi proprietarul capitalului pe hârtie, dar, dacă statul vă dictează ce să produceți, cum, la ce preț și pe cine să angajați, nu mai conduceți o întreprindere. Sunteți doar un administrator aflat sub tutelă. Ideile mele sunt la șapte milioane de ani-lumină de aceste regimuri!
Acordul dintre Uniunea Europeană și Mercosur rămâne blocat, fiind respins de agricultorii francezi, care se tem de carnea și soia sud-americane. Ce le spuneți?
Acest acord era împotmolit de douăzeci și cinci de ani. Imediat ce am venit la putere, am spus: „Ori avansăm, ori plec.” Și, în sfârșit, lucrurile s-au mișcat. De ce să-i obligați pe francezi să plătească mai mult pentru hrană, când ar putea să o cumpere mai ieftin? Este un furt! Banii economisiți le-ar permite consumatorilor francezi să susțină sectoarele în care Franța excelează cu adevărat. Pot înțelege că un stat dorește să protejeze un sector agricol vital în caz de război, dacă nu are garanții privind aprovizionarea de pe piețele mondiale. Dar să pretinzi că liberul schimb sărăcește înseamnă să te întorci la gândirea oamenilor cavernelor.
(…)
Folosiți cuvinte extrem de dure la adresa presei. Este această agresivitate față de jurnaliști demnă de funcția dumneavoastră prezidențială?
Presa este coruptă, literalmente coruptă! Imediat ce am venit la putere, am oprit fluxul generos de bani pe care îl primea din publicitatea oficială. Așa că, evident, mă urăște din adâncul sufletului! Mă urăște pentru că majoritatea jurnaliștilor sunt de stânga și pentru că au prezis o apocalipsă economică în cazul alegerii mele. Cum politicile noastre funcționează, sunt nevoiți să exagereze importanța oricărei statistici și să zugrăvească situația în culori sumbre ca să-și salveze obrazul. Altfel, ar trebui să se pensioneze. Afirmau că voi autoriza vânzarea de organe. Ați văzut organe puse la vânzare liberă de când sunt la putere? Niciodată! Eu n-am rostit niciodată asemenea aberații.
De ani întregi, socialiștii și cei care le transmit mesajele lansau campanii de defăimare cu trei săptămâni înaintea votului, fiindcă, până apucai să demontezi minciuna, alegerile trecuseră. Dar rețelele sociale au stricat acest mecanism. În timpul campaniei electorale, la început ne lua o săptămână să le dejucăm operațiunile, apoi o zi, iar acum le neutralizăm în două ore. Au trecut la ceea ce eu numesc tactica „vazei lui Coppola”, cu referire la acel celebru caz argentinian în care au fost ascunse droguri în casa unui suspect pentru a-l băga la închisoare: fabrică scandaluri de la zero, înscenează provocări și inventează infracțiuni imaginare. Nu am nicio îngăduință față de oameni plătiți să ne saboteze redresarea.
Ultimele date semestriale au arătat o creștere a sărăciei cu aproximativ patru puncte procentuale. Cum o explicați?
Când am pus ordine în finanțele publice, rata reală a sărăciei era de 57%. Am coborât-o la 30%, o scădere de 27 de puncte procentuale despre care niciun ziar nu a scris cu litere mari pe prima pagină! Crește puțin și strigă că vine apocalipsa. Aceste cifre reflectă efectele celor șapte tentative de lovitură de stat instituțională la care am fost supuși anul trecut. Opoziția a declanșat un atac speculativ împotriva Argentinei, iar Congresul a adoptat 40 de legi menite să ne torpileze echilibrul bugetar. Orice altă țară ar fi explodat! Asta a frânat activitatea economică și a erodat salariile reale. Avertizasem public că acest sabotaj va avea un cost social. Astăzi, economia argentiniană și-a reluat mersul înainte.
Ce îi spuneți argentinianului care abia reușește să se descurce și consideră că prețurile, exprimate în dolari, au devenit exorbitante?
Ieșim dintr-un secol de colectivism! Să pretinzi că poți șterge o sută de ani de ruină în treizeci de luni este absurd. Este ca și cum cei care au fost la putere înaintea mea ți-ar fi incendiat casa, iar tu mi-ai reproșa, în mijlocul lucrărilor de reconstrucție, că acoperișul nu este încă terminat. Uitați-vă la indicatorii fundamentali: PIB record, PIB pe locuitor record, consum record, exporturi record și inflație ținută sub control! Peso-ul s-a întărit față de dolar? Evident! Când încetezi să mai tipărești bani fără acoperire, reduci cheltuielile publice cu 30%, iar lumea întreagă vrea să-ți cumpere resursele naturale, moneda ta nu se mai prăbușește și redevine puternică.
Promisiunea de a dolariza economia și de a desființa definitiv Banca Centrală rămâne valabilă?
Am pus capăt înșelătoriei de a tipări bani pentru a acoperi deficitele, practică ce produsese o inflație cumulată uriașă! Noua noastră reformă interzice în mod expres orice finanțare a Trezoreriei de către Banca Centrală. În privința dolarizării, am instituit libertatea de a-ți alege moneda. Și ce s-a întâmplat? Toți speculatorii care au pariat împotriva peso-ului și au cumpărat dolari în timpul mandatului nostru au ajuns la sapă de lemn!
(…)
I-ați numit pe Donald Trump și Benjamin Netanyahu doi dintre cei mai mari conducători din istoria omenirii. De ce le acordați acest statut?
Pentru că redesenează geopolitica mondială cu o luciditate care îi pune într-o lumină ridicolă pe analiștii woke. Trump l-a înlăturat de la putere pe Nicolás Maduro, la Caracas. A eliberat Venezuela și a secat fluxul de petrodolari pe care regimul îl direcționa către spionajul cubanez și terorismul regional al socialismului secolului XXI. Netanyahu, la rândul său, duce o luptă vitală. Fără el, Israelul nu ar mai exista. Nimeni în lume nu îi egalează cunoștințele de geopolitică și înțelegerea luptei culturale, cu excepția lui Donald Trump, Marco Rubio, Scott Bessent și a câtorva membri ai guvernului american. Israelul este bastionul înaintat și pavăza morală a civilizației occidentale iudeo-creștine. Aici, în Argentina, creșterea antisemitismului este enormă. Stânga mondială s-a aliat cu teroriștii islamiști pentru că știe că, dacă distruge Israelul, distruge fundamentele capitalismului. Dacă rachetele lansate în martie de Iran spre insula americano-britanică Diego Garcia, din Oceanul Indian, ar fi fost trimise în direcția opusă, spre vest, ar fi lovit Europa în plin! Occidentul, și Europa în special, nu a înțeles că Israelul este bastionul său, nici rolul pe care îl joacă stânga, nici amploarea crizei sale demografice. Dacă europenii nu se trezesc în fața acestei amenințări și a crizei lor demografice, mă întreb ce va mai rămâne peste un secol din monumentele și cultura lor.
Ați susținut fără rezerve și Ucraina lui Volodimir Zelenski.
Ucraina a fost victima unei invazii nelegitime din partea Rusiei lui Vladimir Putin. Este o cauză dreaptă. Încă din prima zi, am fost primul președinte din America Latină care a afișat drapelul ucrainean. Vladimir Putin mă face să plătesc scump acest angajament. Moscova ne trimite spioni, organizează operațiuni clandestine și plătește mercenari din presă să fabrice calomnii împotriva guvernului meu și să le răspândească pe întreaga planetă. Dar nu negociez când este vorba despre principiile mele.
(…)
Războiul declarațiilor cu Lula, în Brazilia, continuă fără încetare…
Lula este un hoț! A ieșit din închisoare numai datorită unui viciu de procedură administrativă, pus la cale de un judecător complice. În timpul campaniei mele din 2023, a trimis la Buenos Aires mai mulți specialiști în comunicare și psihologi pentru a urzi manevre murdare împotriva mea. Cel care conducea provocatorii aflați pe teritoriul argentinian era un student brazilian plătit de guvernul lui Lula. Puterea braziliană s-a încurcat cu Iranul, Rusia și dictaturile de tip castro-chavist. Anul acesta am expulzat deja agitatori străini care se dădeau drept jurnaliști, fotografi, profesori universitari sau studenți! Brazilia are un deficit de 10% din PIB. Sper din tot sufletul ca prietenul meu Flávio Bolsonaro să câștige alegerile prezidențiale din octombrie și să realizeze asanarea liberală indispensabilă.
Odată cu ascensiunea lui José Antonio Kast în Chile sau a lui Abelardo de la Espriella în Columbia, asistăm la apariția unei noi axe liberale și conservatoare pe continent sau este doar un val electoral trecător?
Aceasta exprimă exasperarea profundă a popoarelor latino-americane față de socialismul secolului XXI! Dar, pentru a consolida această dinamică, sunt indispensabile rezultate concrete. Iar de cealaltă parte, extrema stângă nu va sta niciodată cu brațele încrucișate: de îndată ce pierde puterea, face tot ce poate pentru a răsturna guvernele legitime, pentru a le denigra, a otrăvi dezbaterea și a sabota economia. Nu are nicio reținere morală în a recurge la cele mai cumplite atrocități, fie că este vorba despre campanii de dezinformare generalizată în presă, fie despre violențe teroriste directe pe străzi. Argentina demonstrează că libertatea funcționează. Experiența noastră a devenit un reper pentru lumea universitară și este studiată în cele mai prestigioase universități ale planetei, pentru că manualele convenționale de economie considerau imposibil ceea ce tocmai am realizat.
(…)
Gândirea dumneavoastră politică are o dimensiune spirituală asumată. Studiați Tora. Cum vă ajută aceasta să luați decizii de stat?
Este fundamentală. Când iau o decizie, prima întrebare pe care mi-o pun este dacă acea decizie este dreaptă. Acesta este punctul de plecare al concepției mele despre morală ca principiu al politicii de stat. Procesul meu de luare a deciziilor se sprijină pe patru piloni: rigoarea filozofiei grecești, dreptul roman — dreptul pozitiv este legitim numai dacă se subordonează dreptului natural —, morala stoică și Tora. Mă consider stoic. Priviți exemplul regelui Solomon: când urcă pe tron, el nu cere nici bogății, nici victorii militare. Cere înțelepciunea de a deosebi Binele de Rău, curajul de a alege Binele, cumpătarea de a rămâne fidel acestei alegeri și simțul dreptății pentru a acționa. Aceasta este esența stoicismului. Și, mai presus de toate, există refuzul relativismului moral. Tot Tora este cea care stabilește pentru mine ce este drept și ce este nedrept. Cele Zece Porunci, așa cum sunt enunțate în cartea Șemot, în secțiunea Yitro, nu sunt negociabile. Ele consacră, între altele, respectul sacru pentru viață, libertate și proprietatea privată, principiul neagresiunii, interdicția de a fura și refuzul minciunii. De aceea, după ce le-am promis alegătorilor că voi intra în Casa Rosada (sediul președinției Argentinei) cu drujba, m-am ținut de cuvânt.”
Sursa: LePoint.fr
