Armand Goșu: Mulți comentatori sfârșesc prin a fi idioții utili ai Rusiei

Timp de lectură 7 min.

Sens Politic: Care credeți că e semnificația numirii la 11 ianuarie a generalului Valerii Gherasimov, șeful Statului Major General, la conducerea trupelor ruse care atacă Ucraina? Armand Goșu: Schimbarea lui Surovikin, generalul Armaghedon, cu Gherasimov, n-ar trebui să ne suprindă. Surovikin a fost numit la 8 octombrie și va fi amintit de cei care vor scrie istoria acestui război pentru cel puțin trei lucruri: a oprit contraonfesiva ucraineană din Lugansk, bombardarea infrastructurii energetice a Ucrainei cu utilizarea dronelor iraniene și organizarea retragerii trupelor rusești…

citește în continuare

Gânduri despre anul pre-electoral (I)

Timp de lectură 10 min.

Puținele sondaje care apar în România ne arată o populație mai degrabă resemnată decât revoltată. Trecerea de la o stare la alta riscă însă să aibă loc până la următoarele alegeri. Deocamdată, conform ultimului Eurobarometru, românii sunt printre europenii care cred că războiul de la Est îi va afecta cel mai puțin în viața lor de zi cu zi. E o dovadă de auto-iluzionare colectivă.  Inflația a avut deja un impact social semnificativ, dar persistența și consecințele profunde ale acesteia asupra puterii de cumpărare…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (IX). Maniu și statul național-legionar

Timp de lectură 23 min.

Din motive care nu au depins de mine, am tot amînat comentariul de carte la Jurnalul interzis de Corneliu Coposu și era să devină o nouă filă din inventarul imens al proiectelor neîmplinite[1]. Pe măsură ce am început să-l public am avut satisfacția de a ieși din limitele editoriale restrînse acordate îndeobște categoriei book-review. În același timp, în timp ce scriam și treceam în revistă sursele existente, mi-am dat seama că s-a publicat prea puțin despre aceste două gigantice personalități politice românești – Iuliu…

citește în continuare

Dincolo de „blesteme”: cazul Mănăstirii Frăsinei sau de ce noi nu mai putem crede ca strămoşii noştri

Timp de lectură 11 min.

La jumătatea ȋndepărtaţilor ani 1990, exista ȋn rândul studenţilor o fervoare religioasă greu de imaginat astăzi. Curioasă, deschisă, ecumenică (groaznic şi infrecventabil cuvânt pentru pravoslavnicii de astăzi), deloc fundamentalistă. În fine, poate sunt eu prea blând cu trecutul, dar trecerea timpului te face să rotunjeşti asperităţile memoriei şi nu numai. Mulţi dintre colegii mei au ales să intre ȋn monahism; o alegere dificilă, greu de ȋnţeles din exterior, dar asta-i cu totul altă poveste. Mai ales aceştia formau grupuri de patru-cinci persoane şi plecau…

citește în continuare