Putin, ultimul bal. Epuizarea sursei de legitimitate

Timp de lectură 6 min.

O sinteză a analizelor la zi referitoare la războiul din Ucraina ne arată că am intrat într-o nouă fază, una ale cărei caracteristici sunt în așa măsură diferite de cele de la începutul conflictului, chiar și față de începutul verii, încât poate exista tentația de a confunda discursul analitic cu cel emoțional-idealist.  Schimbarea a venit brusc, a venit și ca o surpriză, deși putea fi anticipată, chiar a fost anticipată. Încă din 12 august, într-o intervenție pentru Sens Politic, profesorul Armand Gosu ne anunțase…

citește în continuare

Recitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul

Timp de lectură 14 min.

Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om.  Un om este mai greu de citit decît o carte.  Cel puțin  la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de…

citește în continuare

UE și necesara concordie între libertate și Tradiție

Timp de lectură 5 min.

Alexandru Gussi: “Pocăința retroactivă” de care ați vorbit este legată de tema de amintită mai devreme, de existența unei memorii involuntare. În acest sens aș spune că memoria nu e democratică, nu e impusă de majoritate și nu se stabilește prin vot, de unde și invocarea unei așa-zise tiranii a minorităților mai ales la dreapta: memoria diverselor minorități nu numai că apare ca discurs public foarte prezent, poate paradoxal dominant, dar logica ei intră în contradicție, pare că dizolvă, memoria națională, asta fără să…

citește în continuare

„De comuniști am fugit, de comuniști am dat.” (Fragment)

Timp de lectură 15 min.

În timpul regimului comunist, orice referire la România Mare și la Basarabia era imediat taxată de cenzură. Și refugiul basarabenilor era un subiect tabu, prin urmare. S-a putut vorbi pe această temă fie în exil, fie după căderea comunismului (valabil și pentru autorii din Republica Moldova, unde, în perioada comunistă, nu se vorbe nici despre Basarabia românească și, cu atât mai puțin despre fuga basarabenilor din calea sovieticilor!). În acest context, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente…

citește în continuare