În Viața românească din august 1988 Edgar Papu răspundea la întrebările unei anchete despre „lumea de mâine”, în care o întrebare privea raportul în viitor dintre „omul simplu” și „omul de cultură”. Răspunsul suna astfel: „Idealul ar fi ca mâine să nu mai existe „oameni simpli”, oricare le-ar fi îndeletnicirea. Pe de altă parte, desființare diplomelor sau certificatelor ar aduce după sine și desființarea titlurilor. Năruindu-se aceste ziduri și toată lumea având carte, nu va mai exista nicio distincție fiindcă, mai mult sau mai…
citește în continuareSinuciderea celei de a treia Rome (I)
De la Filotei de Pskov până la Samuel Huntington nimeni nu și-ar fi putut închipui un război între țări pravoslavnice, Moscova și Kiev, folosind taman acea retorică religioasă, care în mod obișnuit contrapune Occidentul catolico-protestant și Orientul ortodox. Într-0 săptămână de la începutul invaziei, în fața tancurilor Kremlinului s-a ridicat o națiune și s-a născut o Biserică națională. Cu câțiva ani în urmă erau puține semne că viziunea geo-canonică a lui Petro Poroșenko putea să schimbe peisajul religios al Ucrainei și să disloce comuniunea…
citește în continuareSinuciderea celei de a treia Rome (II). Națiune rusă și ortodoxie post-sovietică
Nevoia de reformă a societății ruse a implicat și clerul ortodox în efortul de a regândi viitorul. În acest sens marele sinod jubiliar al Bisericii ortodoxe ruse din anul 2000 prin canonizarea unui număr 1765 de martiri din vremea regimului sovietic, între care și familia imperială, părea să indice o despărțire de trecutul sovietic printr-o netă distincție între victime și călăi. Această datorie de anamneză și vindecare a trecutului recent fusese prescrisă de Soljenițîn încă din perioada exilului său. În succesivele sale apeluri către…
citește în continuare