« India tocmai a lansat la apă un nou vas de război, INS Tamal. Aceasta este cea mai recentă realizare dintr-o serie de opt fregate stealth din clasa Talwar. Asemănătoare ca deplasament și lungime cu fregata britanică de tip 23, cel puțin la suprafață, ea este dotată cu un arsenal similar de arme și senzori. Singura excepție o reprezintă racheta BrahMos, destinată atacurilor asupra navelor și a țintelor terestre — teoretic, un monstru de armă, cu o rază de acțiune de peste 800 de kilometri și o viteză de până la Mach 3, adică mult peste tot are chiar și Marea Britanie.
Dar există o problemă: Tamal a fost construită de Rusia, în șantierul Yantar din Kaliningrad. Pentru cei care urmăresc Marina indiană, faptul că unele dintre navele sale sunt construite de Rusia nu reprezintă o noutate. Deja un portavion, 50% din submarinele lor și clasa Talwar, care reprezintă aproximativ 20% din flota indiană, provin din astfel de colaborări. Multe dintre aceste programe datează de acum câteva decenii, dar, desigur, climatul internațional s-a schimbat radical. Dependența Indiei de Rusia pentru construcția de nave de război este în scădere, dar nu ar trebui deja să fie aproape de zero?
Între timp, comerțul Indiei cu petrol rusesc miroase a duplicitate. În ciuda sancțiunilor occidentale, rafinăriile indiene consumă petrol brut la preț redus, adesea transportat de nave din „flota gri”, care își evită sau falsifică sistemele de urmărire AIS. Prin implicarea activă în acest comerț, New Delhi sfidează regulile globale, culegând beneficii economice în timp ce mimează neutralitatea. Tăcerea precaută a guvernului cu privire la petrolul sancționat care tranzitează prin porturile indiene trădează o eschivare calculată de la responsabilitate, subminând eforturile internaționale de a tăia sursele de finanțare ale războiului lui Putin. India finanțează atrocitățile lui Putin.
Navele din flota ilegală prosperă cu ajutorul tacit al Indiei. Asigurătorii ruși au obținut aprobarea New Delhi în aprilie 2025 pentru a asigura tancuri petroliere evitate de companiile occidentale. Aceasta a permis livrări de petrol sancționat, încălcând plafonul de 60 de dolari pe baril impus de G7. Lipsa de supraveghere din partea Indiei permite acestor nave fantomă, vechi și prost întreținute, să invadeze porturile sale, în condițiile în care importurile de țiței rusesc au atins un vârf al ultimelor 10 luni în mai.
Între timp, președintele Modi privește totul cu ochii și gura bine închise. Vizitele sale la Moscova din 2024–2025 au inclus înțelegeri legate de flota întunecată, înțelegeri care au fost limitate doar după presiunile venite din partea SUA în ianuarie anul acesta. Refuzul lui Modi de a aborda lacunele legislative privind asigurările sau lipsa de transparență a navelor arată un om căruia nu-i pasă de ce este corect sau greșit, ci doar de bani. Este pe deplin dispus să-l finanțeze pe Putin dacă asta înseamnă petrol mai ieftin: în această privință, el este un dușman al Occidentului, nu un prieten și nici măcar un neutru.
Nici din punct de vedere militar dependența de echipamentele rusești nu prea are sens. Vedem tot mai des cât de slabă este, în realitate, o parte a tehnicii rusești. Mai devreme am sugerat că BrahMos este un sistem de rachete impresionant — și, pe hârtie, chiar este. Dar pliantele de prezentare ale producătorilor și realitatea luptei armate pot fi lucruri foarte diferite. Armele despre care Putin susținea că sunt „de neoprit”, precum Kinzhal și Zircon, s-au dovedit perfect blocate de interceptori fabricați în SUA — și nici măcar de cei mai performanți dintre ei.
Un alt exemplu: în 2012, am navigat pe Elba în compania INS Teg, nava soră a lui Tamal, în voiajul său inaugural. Era foarte clar, de la aproximativ 100 de metri în urma ei, că nu putea menține viteza ordonată de șase noduri, necesară pentru a rămâne în formație. Se vedea clar pentru că, de fiecare dată când încerca să forțeze un motor pentru a accelera, urme uriașe de fum negru ieșeau pe coșuri, ajungând peste navele cu vele din apropiere. Vorbind ulterior cu unul dintre ofițerii superiori ai navei, a devenit evident că viteza minimă sustenabilă era de 10 noduri (folosind doar un motor) și că fuseseră nevoiți să plaseze santinele până sus, pe coșuri, din cauza riscului de incendiu generat de acumularea de funingine, atunci când încercau să meargă mai încet de atât. Poate funcționa pe motorină rusească, doar ca să ne enerveze mai tare— nu știu. Ideea este că, fie din incompetență de proiectare, fie din interferență politică, India a achiziționat o navă care nu poate naviga lent. Asta nu va apărea niciodată într-un pliant oficial, dar din punct de vedere practic, este o problemă serioasă: o fregată antisubmarin care nu poate naviga lent și silențios este aproape inutilă.
O altă problemă este să alegi, în prezent, o țară aflată în război pentru întreținerea sistemelor tale de armament. Contractul pentru livrarea sistemelor de apărare antiaeriană S-400 pare că merge înainte, în ciuda numărului imens de rachete pe care Rusia le-a consumat apărându-se de contraatacurile ucrainene. Și asta înainte să luăm în considerare cât de ineficient s-a dovedit S-400 în realitate, față de ceea ce pretindeau producătorii. Tancuri, puști, avioane de luptă și submarine nucleare pot fi adăugate la lista rachetelor și navelor – o listă care pare că va rămâne actuală decenii de acum încolo.
În concluzie, dependența Indiei de armele rusești este în scădere, dar nu există niciun semn că acest lucru se datorează vreunei dorințe de a face ceea ce este corect. Dimpotrivă, practicile nocive ale New Delhi-ului privind petrolul rusesc ilegal sunt în creștere accelerată. Și, după o discuție cu un fost oficial de rang înalt, vecinii Indiei primesc același mesaj clar: „India pe primul loc, iar restul să se descurce.” Curând, India va trebui să aleagă o tabără, altfel vom fi nevoiți să o tratăm așa cum ne tratează ea: ca pe un dușman. »
Sursa: The Telegraph
