Clanul petroliștilor. Igor Secin, șeful Rosneft, este cel mai important membru al clanului petroliștilor și unul dintre cei mai influenți oameni din anturajul lui Putin. Legătura dintre cei doi datează din 1991, când au început să colaboreze în cadrul primăriei din Petersburg, unde Secin a condus aparatul lui Putin, devenind omul său de încredere. După ce primarul Sobciak a pierdut alegerile, Secin l-a însoțit pe Putin la Moscova, ocupând funcția de adjunct al șefului Administrației prezidențiale, acționând ca o verigă de legătură între Kremlin și serviciile secrete, coordonând blocul siloviki (instituțiile militarizate) și sectorul energetic. Din 2004, Secin conduce Rosneft, transformând o companie mai degrabă modestă, în cel mai mare concern petrolier din lume. Pentru asta a folosit instituțiile militarizate, în primul rând FSB-ul. Astfel, au fost preluate agresiv activele Yukos și TNK-BP.
Brațul înarmat al lui Secin este până astăzi Serviciul 6 al Direcției de Securitate Internă din FSB, condus la început de Ivan Tkaciov. Astăzi, Tkaciov se află la comanda Departamentului de Contrainformații Militare din FSB, care a devenit o structură foarte influentă în contextul războiului. Acest departament supraveghează direct Ministerul Apărării, deci alocarea banilor de la buget, ceea ce îi conferă lui Secin pârghii de influență fără precedent asupra generalilor din conducerea Ministerului Apărării.
Oricine i-a stat în cale lui Secin a fost înlăturat sau aruncat în închisoare, cum este cazul ministrului dezvoltării economice. Igor Secin a devenit principalul ideolog al capitalismului de stat. Iar acum el pune în operă planul de redirecționare a fluxurilor de petrol către India și China, construind o infrastructură nouă de export. El controlează personal Rosneftegaz, un holding „pușculiță” unde se acumulează dividendele companiilor de stat, bani care sunt la dispoziția personală a lui Putin pentru proiecte speciale.
Ghennadi Timcenko (73 ani) este la fel de influent, însă a fost mult mai discret. Membru de bază al cooperativei „Ozero”, el a fost timp de decenii principalul comerciant de petrol rusesc. Ascensiunea sa a început cu „Gunvor”, companie care la apogeu controla o treime din exporturile maritime de petrol și produse petroliere rusești. Potrivit Ministerului Finanțelor al SUA, Putin avea investiții personale în „Gunvor” și avea acces la fondurile companiei, al cărei administrator formal era vechiul său prieten Timcenko. Asta l-a transformat pe acesta într-o țintă a sancțiunilor occidentale. A vândut formal „Gunvor” unui partener norvegian, cu o zi înainte să fie inclus pe lista sancțiunilor, însă nimeni nu se îndoiește de faptul că firma este condusă de la Moscova.
Timcenko a construit un imperiu flexibil, profund integrat în sistemul energetic de stat. Rolul său este esențial în supraviețuirea regimului în condițiile embargoului petrolier. Timcenko s-a orientat spre deservirea „flotei fantomă”, circa 200 de petroliere fără proprietar clar, prin care Rusia exportă țiței și produse rafinate, ocolind sancțiunile occidentale.
Omul de bază al clanului petroliștilor în executiv este vicepremierul Aleksandr Novak (54 ani), tehnocrat care asigură un echilibru între interesele statului și cele private. El este interfața cu administrația de stat a lui Secin, legalizând inițiativele Rosnefti prin decrete, legi și acorduri internaționale, păstrându-și în același timp reputația de bun administrator public și de profesionist al domeniului industriei petroliere. Novak a preluat conducerea Ministerului Energiei în 2012 și a dobândit faimă internațională ca principal arhitect al acordului OPEC+ care a permis Rusiei să coordoneze producția de petrol la nivel mondial. Cu toate că insistă asupra statutului său de tehnocrat, Novak a fost mereu și este până astăzi considerat o piesă importantă din gruparea lui Secin. De peste un deceniu, el este membru în consiliul de administrație Rosnefti, ceea ce-l transformă într-un vector în luarea deciziilor strategice ale corporației la nivel guvernamental. După 2022, influența lui Novak a crescut, devenind principalul operator al reorientării exporturilor energetice către China și India.
Nu întâmplător, numele lor se află pe lista de sancțiuni internaționale adoptate de statele occidentale împotriva Rusiei, începând cu 2014, dar mai ales după 2022.
Familia Rotenberg
Miliardarul Arkadi Rotenberg (74 ani) este cel mai apropiat prieten din copilărie al lui Putin. Cei doi au făcut judo împreună în Leningrad, în anii 1960. De-a lungul anilor în care Putin s-a aflat la conducerea Rusiei, Rotenberg și-a construit un imperiu al construcțiilor, specializat în realizarea celor mai ambițioase proiecte ale statului. Principala realizare rămâne Podul Crimeii construit într-un timp record. Putin i-a încredințat personal acest proiect după ce alți oligarhi l-au refuzat din cauza riscurilor sancțiunilor.
Rotenberg operează prin structuri private care, însă, depind în totalitate de finanțarea de la buget. Grupul său de firme a monopolizat practic piața construcțiilor de drumuri, poduri și căi ferate din Rusia. El este principalul constructor al regimului. Loialitatea sa a fost reconfirmată în 2021, când a preluat public proprietatea asupra „palatului lui Putin” de la Ghelendjik, dezvăluit de ultima mare anchetă de corupție a lui Aleksei Navalnîi. După februarie 2022, membrii clanului Rotenberg sunt printre principalii beneficiari ai unei redistribuiri de proprietate, în contextul naționalizării activelor unor companii occidentale sau proprietarilor „neloiali”.
Igor Rotenberg (53 ani) este fiul cel mare al lui Arkadi, pe numele căruia au fost transferate multe din activele familiei, după ce tatăl său a fost pus pe lista de sancțiuni în 2014. Dar și Igor Rotenberg a fost sancționat în 2018 de SUA. Principalul activ și cel mai profitabil al lui Igor este compania RT – Invest sisteme de transport, care percepe taxe de la vehiculele de mare tonaj pentru circulația pe autostrăzile federale. Proiectul a devenit un exemplu clasic de parteneriat public-privat în interesul unui cerc mic de apropiați ai lui Putin: statul garantează rentabilitatea sistemului iar Rotenberg primește un flux stabil de bani ani la rând.
Din familie mai face parte Boris Rotenberg (68 ani), fratele mai mic al lui Arkadi, prieten cu Putin din perioada antrenamentelor din sala de sport de la Leningrad. Multă vreme, Boris s-a ocupat de Banca Calea Maritimă Nordică, un fel de pușculiță de familie și centru de decontare pentru marile proiecte de infrastructură de care se ocupa familia Rotenberg. Boris are multe afaceri în Europa, unde și-a folosit cetățenia finlandeză.
Cekiștii
Dacă aș fi scris această sinteză-rezumat acum patru ani, aș fi început fără ezitare paragraful cu Nikolai Patrușcev (74 ani), însă astăzi cred că plasarea lui la începutul listei este exagerată. Cu toate astea, Patrușcev rămâne influent. A fost coleg de KGB al lui Putin, la Leningrad, în anii 1970. Între 2008 și 2024, Patrușcev a ocupat funcția de secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, transformând această structură birocratică – cenușie, într-un fel de guvern din umbră în care se elabora o politică externă agresivă și o concepție anti-occidentală. Numai că poziția lui Patrușcev s-a șubrezit serios după isprava lui Prigojin, din iunie 2023. Acum, Patrușcev ocupă un post mult mai modest, de consilier prezidențial responsabil cu construcția de nave. Însă, și-a mai păstrat o oarecare influență în cadrul sistemului de securitate datorită rețelei de persoane numite de el, în deceniile în care a condus FSB (1999-2008) și Consiliul de Securitate. Fiul său, Dmitri Patrușcev (49 ani), ministru al agriculturii până în mai 2024, este acum vicepremier, responsabil cu complexul agricol, resurse naturale și ecologie și este membru în mai multe consilii de administrație ale unor companii de stat. Persoane legate de familia Patrușcev finanțează cea mai mare asociație naționalistă, „Russkaia Obșcina” (Comunitatea rusă), care are mii de sucursale în toată țara și este cunoscută pentru violență, pentru persecutarea minorităților, pentru bătăile aplicate migranților și persoanelor LGBT. Este o organizație paramilitară vigilentă, ultranaționalistă și ultraconservatoare, care acționează ca un instrument neoficial de aplicare a agendei ideologice a Kremlinului — o versiune rusă a „poliției morale”. Asociația „Russkaia Obșcina” finanțată de familia Patrușcev colaborează strâns cu forțele de ordine și cu Biserica Ortodoxă Rusă, este loială Kremlinului, și potrivit anchetelor jurnalistice a apărut sub tutela FSB care controlează în continuare organizația.
Nu poate lipsi din acest grupaj șeful celui mai mare și important serviciu secret. Directorul FSB, generalul de armată Aleksadr Bortnikov (74 ani) este un reprezentant al vechii gărzi, conduce serviciul din mai 2008, deci de peste 18 ani. Și el provine din direcția KGB de la Leningrad, unde a servit ca ofițer de contrainformații până în 1975. Până la numirea în fruntea FSB, Bortnikov a condus Serviciul de Securitate Economică din FSB. În ierarhia puterii, directorul FSB este responsabil pentru stabilitatea regimului și conduce lupta împotriva disidenței. Însă, sub Bortnikov, FSB a devenit mai mult de atât, a penetrat toate sferele administrației de stat, de la sistemul juridic, la educație (mai ales superioară), cercetare, economie. Bortnikov rămâne un cekist de modă veche, devotat personal lui Putin, situat deasupra luptelor dintre grupurile oligarhice. Influența lui a crescut după februarie 2022, iar FSB și-a reconfirmat statutul de principal instrument în asigurarea securității în vreme de război, în ciuda criticilor pentru subestimarea capacității de rezistență a Ucrainei, la începutul invaziei. În ultimele luni, Bortnikov este tot mai absent din cauza stării de sănătate, și stă mai mult prin sanatorii decât în biroul său de la Lubianka. Potrivit presei ruse, cei mai probabili succesori sunt Serghei Koroliov și Aleksei Diumin.
Generalul Koroliov (63 ani) este primul adjunct al lui Bortnikov. Bortnikov este unul din cei mai discreți șefi ai serviciului. Este ofițer de carieră, dar a beneficiat de protecție politică solidă care i-au asigurat o rezistență extraordinară în sistem. Provine dintr-o familie de militari și este prieten apropiat de familie cu Viktor Zolotov, colaboratorul lui Putin din primăria de la Petersburg, ceea ce i-a deschis larg ușile în a avansa în carieră. Investigațiile jurnalistice au scos la lumină relații strânse între Serghei Koroliov și liderii lumii interlope. Sunt documentate relațiile cu gruparea lui Makovoz (Maclaud) și cele cu Ghennadi Petrov, liderul mafiei ruse din Spania, pe care Koroliov îl asista să-și promoveze oameni în posturi cheie în structurile de stat. Tot generalul l-a scos din țară când avea probleme cu forțele de ordine pe Aslan Gagiev, killerul no. 1 al Rusiei, a cărui bandă a comis zeci, poate chiar sute de crime comandate. În regimul Putin, astfel de relații cu liderii lumii criminale sunt considerate „activitate operativă” și nu sunt sancționate. Generalul Koroliov a condus structuri cheie din FSB, e vorba de Direcția de Securitate Internă și Serviciul de Securitate Economică, care controlează piețele finanțare din Rusia, înainte să devină prim adjunct al directorului general.
În ultima perioadă s-a vorbit foarte mult în media despre generalul Aleksei Sedov (71 de ani), șeful Serviciului 2 al FSB, pentru apărarea ordinii constituționale și combaterea terorismului. Și-a început cariera în KGB Leningrad, se cunoaște cu Putin din 1990 și se numără printre membrii importanți ai vechii gărzi. De peste 20 de ani, Sedov conduce Serviciul 2, care funcționează ca poliție politică. Acest serviciu este moștenitorul Direcției a V-a a KGB URSS, care se ocupa de combaterea disidenței. Sub conducerea lui Sedov, Serviciul 2 a devenit principalul instrument pentru eliminarea oricărei forme de rezistență. Sub pretextul combaterii extremismului și amenințărilor interne, sunt supravegheați și persecutați opozanți, jurnaliști și activiștii civici. Ofițerii acestui serviciu au desfășurat operațiunile împotriva oponenților, inclusiv otrăvirea lor cu ajutorul substanțelor toxice, cum a fost cazul atentatului din 2020 împotriva lui Aleksei Navalnîi. Comandantul serviciului, generalul Sedov este inclus pe toate listele internaționale de sancțiuni, ca persoană responsabilă cu planificarea și realizarea acestor operațiuni. El are un statut special și în relația cu Kremlinul. El poate raporta direct lui Putin, alături de Bortnikov și Koroliov. Acest privilegiu este determinat de natura delicată a operațiunilor Serviciul 2 din FSB care combate orice potențială amenințară, reală sau inventată, la adresa regimului. Influența lui Sedov este reflectată și de bugetul uriaș al Serviciului 2 și accesul la tehnologii secrete. Generalul a jucat un rol esențial în transformarea FSB în instrumentul cu care Putin terorizează societatea civilă din Rusia.
Militarii
Faptul că Rusia se află de peste 4 ani în război nu s-a tradus în creșterea rolului militarilor în politică, economie sau societate. Ei sunt adesea arătați cu degetul fiind identificați drept responsabili pentru eșecul campaniei militare. Dinspre Ministerul Apărării știrile care au inundat spațiul public vorbeau despre arestarea și anchetarea pentru corupție a adjuncților fostului ministru al Apărării, Serghei Șoigu. Militarii i-au considerat pe toți aceștia intruși, oameni numiți politic în diverse funcții, doar pe criteriul loialității personale și i-au privit cu ostilitate. În același timp, problemele de corupție din armată și flota militară sunt mult prea grave și adânci și nu se limitează doar la membrii echipei lui Șoigu.
Liderul grupării militarilor este fără îndoială generalul de armată Valeri Gherasimov (71 ani), șeful Marelui Stat Major General, care se află la comanda operațiunii din Ucraina, din ianuarie 2023. Lui i se atribuie „doctrina Gherasimov”, o concepție de război hibrid, care combină metode militare, informaționale și economice de influențare a populației. Nu este un general cu imaginație, n-a manifestat nici o inițiativă care să-i poată fi atribuită. Ocupă funcția aceasta din 2012, remarcându-se prin atitudine conservatoare și aptitudini de executant loial a ordinelor primite de la Putin.
O altă figură importantă a clanului militarilor este amiralul Igor Kostiukov, șeful GRU. Este primul șef la spionajului militar care provine din marina militară. Dar pe lângă cariera de ofițer de marină, Kostiukov a fost pentru mai mulți ani diplomat (atașat militar în Grecia) și ofițer de informații. Din 2018 se află la conducerea GRU, păstrându-și postul în ciuda unor eșecuri usturătoare. În ultimii ani, Kostiukov a transformat serviciul armatei în instrument pentru operațiunile de sabotaj din străinătate, GRU fiind implicat în numeroase operațiuni de destabilizare a țărilor membre NATO, prin atentate și sabotaje. Pentru prima dată în istoria serviciului de spionaj al armatei, în 2025-2026, amirarul Kostiukov a fost implicat în negocieri diplomatice. El a condus delegația Rusiei la negocierile trilaterale de la Abu Dhabi, cu americanii și ucrainenii, ceea ce subliniază creșterea rolului GRU în sistemul de putere și în cadrul instituțiilor care se ocupă de politică externă, securitate și apărare, în condițiile unui conflict militar.
*
Acestea sunt principalele clanuri (mai sunt și altele) care vor avea un cuvânt de spus în lupta pentru succesiune de la Kremlin. Criza economică, financiară, militară, socială vor obliga elita să caute o soluție pentru ieșirea din acest impas în care a aruncat-o Putin. Regimul, așa cum este el astăzi articulat, nu va putea supraviețui. Nici un regim creat în jurul unui lider carismatic care construiește un echilibru personal între elite nu supraviețuiește mai mult de două generații după fondator, fără o transformare instituțională profundă. Modelul Genghis Han, în care liderul păstrează echilibrul între diverse clanuri, a funcționat sub Putin, care a jucat rolul de arbitru central, însă există riscul ca finalul să fie dramatic. La moartea lui Genghis Han, imperiul s-a împărțit între fii acestuia, iar fragmentarea și dispariția a fost o problemă de doar câteva generații. Va depinde de capacitatea diverselor clanuri din Rusia a identifica un succesor și a realiza un consens fragil în jurul acestuia. Candidatul de compromis va fi unul slab, pentru că nu vor să repete isprăvile lui Putin. Dar există riscul ca sistemul să se fragmenteze și mai mult, iar clanurile rivale să amplifice conflictele interne. Pericolul este real pentru că aceste clanuri au resurse, inclusiv militare, care le permit să reziste pe termen lung și cu succes. Deci, un scenariu de dezintegrare după modelul Imperiului mongol n-ar trebui exclus, deși imaginația analiștilor este dominată de cel al Războiului Civil din Rusia, de după lovitura de stat din octombrie 1917. Factorul cheie în ecuația succesiunii lui Putin va fi jucat de serviciile secrete, armată și instituțiile militarizate. Un lider cu rădăcini în FSB ar avea șanse destul de mari să pună mâna pe putere, cel puțin într-o primă etapă. Dar nu va putea opri procesul de disoluție, pentru că puterea personală a fondatorului nu poate fi instituționalizată fără a distruge chiar bazele pe care s-a construit. Asta s-a întâmplat cu în istorie, de la Genghis Han, la Napoleon I.
Articol publicat inițial pe pagina gosu3.substack.com
