“Documentele au fost făcute publice de senatorul republican Rand Paul, din Kentucky, care de ani de zile investighează povestea pandemiei de Covid pentru a înțelege de ce răspunsul guvernului la criza sanitară a fost atât de distructiv. Fragmentele publicate de senatorul Paul, însumând peste 1.100 de pagini, acoperă perioada dintre decembrie 2019 – chiar înainte de primele informații despre izbucnirea epidemiei la Wuhan, în China – și retragerea doctorului Fauci din funcția publică, în decembrie 2022.
Jurnalul pare să fi fost conceput ca un aide-mémoire, un caiet de note destinat unei eventuale autobiografii pe care doctorul Fauci ar fi putut să o scrie într-o zi, astfel încât merită citit cu atenție. Este posibil ca autorul să fi nuanțat sau chiar înfrumusețat adevărul, având în vedere modul în care istoria avea să-i judece rolul. Dar tocmai această posibilitate face ca ceea ce conține jurnalul să fie cu atât mai remarcabil.
O concluzie este că, în privința unor chestiuni importante, doctorul Fauci a fost atât în eroare, cât și lipsit de sinceritate. De exemplu, el și aliații săi din complexul guvernamental și științific continuă să susțină teoria potrivit căreia virusul Covid-19 a evoluat în mod natural în populațiile de animale înainte de a fi transmis oamenilor.
Cu toate acestea, jurnalul consemnează că, la 1 februarie 2020, în cadrul unei reuniuni cu aproximativ doisprezece virusologi de renume, doar doi dintre aceștia au acordat credit teoriei „originii naturale”. Ceilalți bănuiau că virusul ar fi putut fi creat artificial, nu în ultimul rând deoarece unul dintre cei mai importanți cercetători din Wuhan, Shi Zhengli, era cunoscută pentru implicarea sa în cercetări de tip gain-of-function, capabile să producă un astfel de rezultat.
Jurnalul sugerează, de asemenea, că până la 26 ianuarie 2020 doctorul Fauci era convins că virusul nu provenise din piața de animale vii din Wuhan, indicată adesea de susținătorii teoriei originii naturale drept locul de pornire al epidemiei. Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe el și pe aliații săi să-i prezinte pe scepticii teoriei originii naturale drept excentrici politizați și adepți ai teoriilor conspirației. Documente publicate anterior au arătat cum doctorul Fauci a orchestrat apariția unui articol științific menit să discrediteze ipoteza potrivit căreia virusul ar fi scăpat din Institutul de Virusologie din Wuhan.
Jurnalul se laudă, de asemenea, cu influența exercitată de doctorul Fauci asupra unor lideri precum guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, și primarul de atunci al New Yorkului, Bill de Blasio, pe care i-ar fi convins să închidă școlile și să blocheze mari sectoare ale economiei. Cu toate acestea, ulterior, în declarațiile publice, el a susținut că nu a pledat niciodată pentru impunerea unor asemenea restricții.
Astăzi, liberalii îl venerează pe doctorul Fauci mai ales pentru antagonismul său față de președintele Trump. Însă, la începutul pandemiei, jurnalul sugerează că medicul era fascinat de Donald Trump – în principal, se pare, pentru că acesta vorbea elogios despre el. Jurnalul lasă impresia că Fauci era la fel de receptiv și la laudele venite din partea celebrităților.
În schimb, doctorul Fauci se arată mulțumit de propria sa duritate față de critici. În însemnarea din 14 iulie 2020, el descrie încercarea de a opri difuzarea unui memorandum critic la adresa politicilor sale, redactat de colaboratorul Wall Street Journal, Stephen Moore:
„I-am spus [consilierei de la Casa Albă, Alyssa Farah] că la Casa Albă (fie Meadows, fie președintele) trebuie să-l reducă la tăcere pe Stephen Moore și să oprească publicarea articolului «Dr. Wrong». Dacă nu o face, întreaga comunitate academică îl va desființa pe președinte.”
El a încercat, de asemenea, să-i excludă din procesele de elaborare a politicilor publice pe scepticii lockdown-urilor. Despre Jay Bhattacharya, Sunetra Gupta și Martin Kulldorff, autorii Declarației de la Great Barrington, critică la adresa lockdown-urilor, el scrie că sunt „cei trei caraghioși” (the 3 stooges).
Cele mai jenante pasaje sunt însă cele care dezvăluie obsesia doctorului Fauci pentru modul în care era reflectat în presă. El își notează numeroasele interviuri acordate, iar un portret favorabil într-un ziar primește uneori la fel de mult spațiu în jurnal ca și cele mai importante dezbateri științifice sau politice ale zilei.
Adulația presei este impresionantă – și ar putea explica de ce mare parte din mass-media va ignora aceste jurnale. Ele incriminează presa ca participant la înșelăciunile doctorului Fauci. La un moment dat, acesta notează:
„Profil extraordinar despre mine astăzi la Nightline. Numeroase editoriale (Washington Post etc.) și articole de opinie (Newsweek) au fost scrise despre mine. Nu mai pot ține pasul și nici măcar nu le pot citi pe toate. Țara are nevoie de cineva către care să privească în timpul președinției Trump.”
Toate acestea conduc la o lecție mai amplă, care încă nu a fost învățată după dezastrul provocat de pandemia de Covid. Medicul care reiese din aceste jurnale apare ca un om mult prea omenesc – încăpățânat, părtinitor, vanitos și răzbunător. Cu toate acestea, presa și cea mai mare parte a clasei politice l-au tratat ca pe un înțelept aproape biblic, un tehnocrat perfect, capabil să administreze întreaga societate.
Experiența pandemiei arată însă că recomandările sale au fost adesea greșite, iar în cazul lockdown-urilor, de-a dreptul catastrofale. Acesta este motivul pentru care alegătorii se revoltă tot mai mult împotriva guvernării de către „experți”. După citirea jurnalelor lui Fauci, adevărata întrebare este de ce am mai permite vreodată unei astfel de persoane să exercite din nou o asemenea putere asupra noastră.”
Sursa: Editorial The Wall Street Journal
