“Linia frontului a încetat să mai evolueze exclusiv în avantajul Moscovei. Potrivit Center for Strategic and International Studies (CSIS), armata rusă a pierdut în aprilie mai mai mult teritoriu decât a cucerit, înregistrând primele sale pierderi teritoriale nete lunare din august 2024, înainte de a recâștiga suprafețe reduse în iunie și iulie. Moscova ocupă în continuare aproximativ 118.000 de kilometri pătrați*, adică o cincime din teritoriul Ucrainei, inclusiv Crimeea, dintre care 75.000 de kilometri pătrați au fost cuceriți după februarie 2022.
Schimbarea a început în sud. Între ianuarie și jumătatea lunii martie, tot potrivit CSIS, Kievul a recucerit aproximativ 400 de kilometri pătrați în jurul localităților Oleksandrivka și Huliaipole, la intersecția regiunilor Donețk, Dnipro și Zaporijjia, înainte de a extinde aceste contraatacuri pe întregul front. Potrivit analistului militar ucrainean Kostiantîn Mahoveț, citat de Institute for the Study of War (ISW), unele înaintări ating pe alocuri la zece kilometri în adâncime, spre Novopavlivka și Oleksandrivka. În fața lor, în același sector, ofensivele rusești se reduc cel mai adesea la infiltrări ale unor grupuri de trei sau patru oameni, care se strecoară printre pozițiile ucrainene, neputând să le străpungă.
În Donbas, în schimb, războiul de uzură continuă. În jurul Pokrovskului, cucerit în februarie după o campanie de optsprezece luni, precum și în direcția Kostiantînivka, armata rusă continuă să avanseze lent, cu prețul unor pierderi estimate la 30.000 de oameni pe lună. Comunicatele sale depășesc însă cu mult câștigurile constatate efectiv pe teren. La 3 iulie, îmbrăcat în ținută militară în fața camerelor de filmat de la Kremlin, Vladimir Putin le-a mulțumit trupelor sale pentru cucerirea Kostiantînivkăi, considerată cheia sudică a „centurii de fortărețe” din Donbas. Volodimir Zelenski a denunțat „o nouă minciună rusească” și i-a propus omologului său să se întâlnească acolo. Cel de-al 19-lea Corp de Armată ucrainean, responsabil de acel sector, își documentează în continuare prezența în zonă, chiar dacă dinamica luptelor nu îi este favorabilă.
Rafinării și depozite
Aceeași practică de dezinformare se repetă și în alte regiuni. ISW observă că unele conturi rusești difuzează imagini modificate cu ajutorul inteligenței artificiale, în care steaguri rusești sunt înfipte în sate aflate la câțiva kilometri distanță de cele mai avansate puncte de infiltrare. În nord, în regiunile Sumî și Harkov, ofensivele rusești au obținut doar câștiguri limitate și neregulate, iar Kievul contraatacă în direcția Kupiansk.
Ucraina continuă să sufoce metodic Crimeea: poduri, depozite și paisprezece substații electrice au fost lovite pe 26 și 27 iulie. Flota rusă din Marea Neagră, retrasă la Novorossiisk, și-a redus activitatea. Mai departe, dronele ucrainene lovesc rafinării și depozite aflate până la 1.300 de kilometri de frontieră, într-o asemenea măsură încât Kazahstanul vecin, rămas fără terminalul său de export, și-a redus la jumătate producția de petrol brut. Moscova, la rândul ei vizată de atacuri, își întărește apărarea antiaeriană.
„Inițiativa este, în ansamblu, favorabilă Ucrainei pe frontul care coboară spre Crimeea, iar în Donbas situația este practic blocată”, rezumă Tim Willasey-Wilsey**, analist la Royal United Services Institute (RUSI). Motivul este unul structural: „forma actuală a războiului favorizează apărarea”. Controlarea valurilor de atac ale inamicului cu ajutorul dronelor este posibilă, însă înaintarea prin „zona morții”, adâncă de aproximativ douăzeci de kilometri, costă numeroase vieți omenești. Deși cele 700 de kilometri pătrați pe care generalul Oleksandr Sîrski, demis la 21 iulie, susține că i-a recucerit din ianuarie încoace îi par analistului „probabil puțin exagerați”, nu există totuși „nicio îndoială că, din aprilie, a fost recuperat teritoriu”.
La Kiev lipsesc rachetele interceptoare necesare pentru a contracara rachetele balistice care lovesc orașele. În Rusia, războiul pătrunde tot mai mult în interiorul țării: explozii la Sankt Petersburg și Moscova, cozi la benzinării. „Putin se confruntă probabil cu cea mai mare presiune de la începutul războiului”, apreciază Willasey-Wilsey, care vede o fereastră favorabilă Ucrainei „până la sfârșitul lunii septembrie”, înainte ca iarna și atacurile asupra rețelei electrice să inverseze, în opinia sa, dinamica în favoarea Rusiei.
O nouă fază a războiului s-ar putea deschide după vară. Zelenski afirmă că Kremlinul pregătește pentru luna octombrie, imediat după alegerile legislative din Rusia, o mobilizare de 300.000 până la 500.000 de oameni. Potrivit publicației independente Verstka, numărul voluntarilor ruși s-a prăbușit cu o treime în această primăvară, iar tratamentul inuman la care sunt supuși soldații de către propria ierarhie militară începe să fie dezvăluit în presa internațională, în urma analizei a aproape 9.500 de scrisori adresate, în cea mai mare parte de militari sau de rudele acestora, comisarului pentru drepturile omului.
Nici Ucraina nu stă mai bine în privința mobilizării. Recrutarea înaintează cu dificultate, iar fenomenul numit „bussification” – adică reținerile brutale operate de centrele teritoriale de recrutare (TCK) – alimentează nemulțumirea populației, până la incidente precum răsturnarea unui vehicul al autorităților de către mulțime, la Liov, la începutul lunii iulie. Willasey-Wilsey interpretează astfel manifestațiile care au urmat demiterii ministrului Apărării, Mîhailo Fedorov, promotor al războiului bazat pe drone și adversar al lui Sîrski, considerat reprezentantul unei concepții militare depășite: „Mulți dintre acești tineri nu protestează atât pentru Fedorov, cât împotriva propriei lor înrolări.”
Îndepărtându-i pe cei doi, ale căror neînțelegeri permanente deveniseră, potrivit analistului, „dezastruoase”, Zelenski a pus capăt conflictului dintre ei. Rămâne însă întrebarea de fond pe care aceasta o ascundea: cum poate fi găsit un număr mai mare de oameni pentru armată?”
Sursa: Le Figaro
