Din încercarea de a evita o palmă de zile mari, partidele la putere, ce credeau că pot păcălească pe toată lumea tot timpul, au primit un pumn de knock-out (out deocamdată doar din cursa prezidențială).
Capcana e să căutăm mari conspirații înainte de a vedea ce putem spune din ce se vede cu ochiul liber. E de altfel simptomatic faptul că cei care ne spun acuma să căutăm cauzele în afara responsabilității sistemice sunt cei care au ridicat obscuritatea instituțională la rang de virtute și au lăsat astfel să se consolideze regimul Iohannis-PSD și rețelele sale netransparente de influență.
România intrase de ani buni într-o spirală a de-democrazării, vestea bună, pentru că există și o veste bună esențială, e că șocul colectiv din 24 noiembrie poate declanșa o spirală a re-democratizării. De fapt spirala e deja declanșată. Democrația e sistemul politic în care există o competiție în care câștigătorul nu se știe dinainte. Logica cinismului antidemocratic de tip « important e cine numără » sau « serviciile rezolvă tot » a fost acum contrazisă. Votul fiecăruia contează, e numărat, poate aduce schimbare. Iată vești bune în sensul democratizării. Acum e rândul societății civile și al partidelor să valorifice acest nou capital de încredere în puterea votului, să transforme votul pur negativ în vot pozitiv, amenințările în oportunități, erorile în lecții învățate pentru viitor.
Din păcate cei din interiorul sistemului politico-mediatic deocamdată nu văd partea pozitivă și repetă erorile care au dus la partea negativă a șocului de ieri: neoceaușismul e pe primul loc iar bazinul său electoral e mult peste orice evaluare anterioară.
Surpriza nu e votul anti-sistem, ci numele celui care a știut și a putut să speculeze situația. Iată câteva elemente explicative:
- Contextul politic. Câștigătorul primului tur e beneficiarul strategiilor multiple de contorsiune a democrației electorale la care s-au dedat guvernanții în ultimul an: comasare abuzivă, calendar prezidențiale-parlamentare răspunzând unor calcule autoreferențiale, fals divorț politic PSD-PNL, folosirea Guvernului exclusiv ca bază de campanie electorală și a partidului prezidențial exclusiv ca o curea de transmisie a unui Președinte depășit de situație; absența iresponsabilă de leadership și de discurs convingător de la cel mai înalt nivel pe subiectul războiului de la graniță; incompetență imposibil de ascuns la toate nivelurile combinată cu iluzia că plasa de siguranță a statutului de țară membră UE-Nato poate să se substituie unui stat funcțional și unei vieți democratice autentice; faptul că PSD-ul, partidul dominant încă din 1990, a avut un candidat nepotrivit funcției prezidențiale, care deja exercita neconvingător funcția de prim-ministru, a făcut ca o parte a electoratului PSD să se mute la un candidat mai radical, dar care prelua discursul PSD de pe vremea lui Dragnea; nu în ultimul rând, coruperea vizibilă a mass-media, ceea ce a dus la căderea influenței acesteia în nerelevanță. De unde rolul rețelelor sociale ca refugiu, de unde iluzia cetățenilor că vor găsi acolo ce nu mai pot găsi la nivelul mass-media tradiționale. În plus, militarizarea și opacizarea modului cum se iau decizii. Totul a fost ascuns după o perdea de fum, numai că perdeaua de fum în sine nu putea fi ascunsă.
- Ce a știut Călin Georgescu. A știut mai bine ca alții să răspundă unui orizont de așteptare creat ideologic de partide, în primul rând de AUR, prin tot demersul său, dar și de PSD, care a utilizat intens sloganul Votează Românește, apoi l-a abandonat după ce dragnismul fusese deja resuscitat și banalizat. Dar celelalte partide nu au fost inocente: PNL, în loc să fie liberal, a legitimat gândirea de cazarmă, nu numai pentru că l-a împins pe generalul Ciucă în față, nu numai pentru că a făcut o campanie pe tema necesității unui ostaș pentru țară, și astfel a legitimat orizontul de așteptare autoritarist-nedemocratic, ci și pentru că a acceptat să fie până în ultima clipă și aparent irațional subordonatul absolut al Președintelui Iohannis. A alimentat astfel cele mai negre bănuieli privitoare la influența serviciilor secrete, absența unui conducător civil al SRI în această perioadă agravând suspiciunile. În fine, USR a avut un discurs sistematic populist negativ fără orizont. Calitățile de comunicator ale Elenei Lasconi, stilul său și nu în ultimul rând faptul că e femeie sa au mai atenuat populismul retoric al unui partid care deja a trecut pe la guvernare, care face parte din sistemul de partide și care la nivelul aroganței discursive e la nivelul PSD și PNL. Călin Georgescu a preluat de la partide energia negativă, adăugând postura de venit din afara sistemului de partide. Plus un discurs pozitiv, chiar dacă implicit. A fost naționalistul cel mai credibil, pravoslavnicul cel mai articulat, speculantul fricilor profunde cel mai iscusit, care a știut să vorbească de pace, atunci când o întreagă elită politică nu e capabilă de aproape trei ani să ne vorbească articulat de război. Ceea ce unora li se pare delir, altora, peste o cincime dintre românii care s-au dus să voteze, li se pare un ecou al așteptărilor lor. Călin Georgescu a devenit cel mai performant om politic al momentului nu pentru că e un simplu iepuraș scos din joben, ci pentru că a înțeles vulnerabilitățile sistemului nostru politic și a știut să le speculeze.
- De ce a putut. Spre deosebire de orice altă perioadă din istoria democratică, elitele politico-mediatice și-au pierdut controlul asupra maselor devenite digitale. Deși vor mai mult ca oricând, nu mai pot să le controleze. Și cu cât încearcă mai mult să le controleze, le explodează în față. Impactul politic al tehnologiei e ca un uriaș experiment la nivelul întregii lumi libere din care încă mai facem parte. Călin Georgescu a lovit rapid, masiv și decisiv. Pentru turul 1. Rapiditatea a fost esențială: anticorpii nu au avut timp să acționeze pentru că rapiditatea a acționat ca o perdea de fum care s-a suprapus pe cele sistemice specifice regimului Iohannis. Peste două săptămâni peisajul va fi cu totul altul, regimul Iohannis s-a prăbușit, iar societatea va vedea mai bine cine sunt competitorii și în ce direcții vor ei să ne ducă. Dar Călin Georgescu nu a furat primul tur de la nimeni, alți competitori au avut mult mai multe resurse, inclusiv pentru rețelele sociale. Mesajele sale au fost însă net mai persuasive. A putut pentru că a știut, pentru că a avut un culoar lăsat de slăbiciunea celorlalți. A putut și pentru că a fost lăsat, doar vine din centrul sistemului (post)comunist. Rămâne însă un dublu mister. Resursele în bani și influența Rusiei. Să nu confundăm mesajul putinist sau de tip putinist cu ingerința rusă sau mesajul pro-Moscova. Nu avem acum datele care să ne permită să clarificăm toate acestea, iar inflația de acuzații de ingerință rusă face aceste acuzații necredibile chiar când sunt adevărate. Deocamdată este clar că Georgescu nu a câștigat primul tur cu un mesaj explicit pro-Putin și că declarațiile sale anterioare pe acest subiect vor fi piatra de moară pe care nu o va putea duce ușor în turul 2. Rusia nu putea și nu poate spera să ridice un val de simpatie în România, e antipatizată și temută, memoria colectivă funcționează în acest sens. Rusia lui Putin are însă o strategie simplă: crearea haosului speculând slăbiciunile sistemelor (mai) deschise, speculând atât dimensiunea democratică a democrațiilor, cât și frustrarea colectivă și dimensiunea de confiscare a reprezentării din aceste state. România nu e singulară, dar se dovedește mai fragilă. Cei care ne livrau discursul insulei de stabilitate au intrat acum în trepidații, arătând cât de mincinos era acest discurs, cât de rău a făcut opacitatea regimului Iohannis și cât de fragili suntem de fapt.
E însă un salutar moment al adevărului. Românii au iar puterea în cele două duminici care vin. Dacă credem în democrație, trebuie să credem și în înțelepciune colectivă care va rezulta din suma interacțiunilor sociale din aceste aproape două săptămâni. Să nu le luăm noi mânuța și să votăm mediatic în locul lor, să nu adăugăm benzina isteriei pe strategia haosului specifică războiului hibrid putinist declanșat de ani buni. Românii cer să fie luați în serios, nu să fie dădăciți propagandistic. Responsabilitatea campaniei pro-Lasconi va fi aici enormă: sau va respecta votul fiecăruia și va avea un mesaj precumpănitor pozitiv despre ce schimbare vrea și aducă, despre democratizare și punerea serviciilor la locul lor; sau va fi luată ostatică de discursul negativ dominant anti-Georgescu, riscând astfel fie să ridice un val contrar, fie să câștige alegerile fără o legitimitate și un mandat clar de a acționa.