Ion-Andrei GHERASIM

Preasfințiile Voastre, Preacucernici Părinți, Întristată familie, Întristată adunare, Astăzi, aici, în ziua în care ne despărțim pe acest pământ de Tanti Rodica, doamna președinte, Rodica Coposu, cred, mai mult ca niciodată, că trebuie să facem o evocare nu numai a ei, ci a întregii familii Coposu, o familie dedicată principiilor și valorilor adevărate, o familie care trebuie să fie un exemplu și model pentru noi toți. Pe data de 26 septembrie 1932, la casa parohială din Bobota vedea lumina zilei ultimul copil al familiei Coposu,…

În perioada 3-6 iulie 2025 am condus o delegație de 9 persoane, compusă din tineri studenți și parteneri ai Fundației Corneliu Coposu la ”Conferința internațională și schimb de experiență dedicată represiunilor din 6 iulie 1949”. Evenimentul a fost organizat de către Ministerul Culturii din Rep. Moldova, Primăria Mereni și Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politic din Rep. Moldova în colaborare și parteneriat cu Fundația Hanns Seidel-România și Fundația Corneliu Coposu. Vineri, 4 iulie 2025, a fost o zi memorabilă și cu un impact emoțional…

În prima săptămână de la arestare i s-a propus să colaboreze, să fie ”reeducată”. A cerut hârtie și creion și… a scris. Pot să fiu acuzat de subiectivism pentru că este vorba despre mama mea, dar vă rog să mă credeți, și am avut posibilitatea să citesc și să studiez multe documente din închisorile comuniste în ultimii 33 de ani, nici unul nu a avut profunzimea și claritatea celor scrise de către mama. Împărtășesc cu dumneavoastră acest document absolut excepțional, găsit anul trecut la…

Motto: ” Credința e singura ancoră a mântuirii, de ea trebuie să ne strângem, altfel viața ar fi risipită degeaba, căci în lume nu-i decât durere și durerea fără credință e insuportabilă, în vreme ce durerea fecundată de ea, își schimbă fața și oțelește sufletul în lupte.” – Fericitul Pier Giorgio Frassati Dacă am avut preoți de catacombe, nu mai puțin am avut și familii, credincioși de catacombe, cu sutele, cu miile! Toți aceia „desființați” de regimul bolșevic-comunist, criminal al „clasei muncitoare”. Faptul este…

Tratamentul aplicat deținuților politici a fost diferențiat de timp, închisoare și echipaj, un exemplu elocvent constituindu-l ceea ce s-a întâmplat la penitenciarul de la Râmnicu-Sărat, care prezenta o situație ieșită din comun, acolo fiind concentrate așa-zisele „vârfuri ale reacțiunii”: „Acolo gardienii erau asiatici, nu cunoșteau limba română. Ei știau doar că aveau un număr de deținuți, pe care-i identificau după cifră, nefiind capabili să comunice în nici un fel. Eu m-am aflat singur în celulă foarte mult timp. În acest interval, nu am schimbat…

Pentru România, sfârșitul ultimului război mondial nu a însemnat nici un final de tragedie și nici un început de redresare. Pe lângă pierderile umane și teritoriale cauzate de situația geopolitică a țării și de antrenarea ei în conflagrația mondială, la sfârșitul războiului s-a adăugat ocupația sovietică și instaurarea comunismului. Românii nu au apucat nici măcar să evalueze dezastrul cauzat de război, când, asupra lor s-a abătut devastator, comunismul, metoda violentă prin care Kremlinul a reușit până aproape de sfârșitul secolului 20 să controleze aproape…