Corneliu Coposu, o viață în imagini (fragment) (II)

Timp de lectură 4 min.

În 2018, pe lângă importanta sărbătoare a centenarului Marii Uniri, familiile Lazăr-Gherasim și Coposu au sărbătorit și ele 100 de ani de când se cunosc. În 1918, în drumul spre Alba Iulia, în gara din Jibou, bunicul meu matern, Ilie Lazăr, delegat cu credențional din partea plășii Ocna-Șugatag, l-a cunoscut pe părintele protopop Valentin Coposu, delegat din partea plășii Șimleu. Din acel moment, relațiile familiilor noastre au fost foarte strânse și au avut în prim-plan dragostea, sacrificiul și fidelitatea pentru credință, principii, valori, reprezentate…

citește în continuare

Închisoarea – o Cale a Crucii. Suferința din trecut care unește și înalță

Timp de lectură 3 min.

“Exemplul este o putere de convingere mai mare decât minunile.” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Credința în Dumnezeu i-a ajutat pe cei trecuți prin închisorile comuniste de la Sighet, Aiud, Pitești, Gherla, Canal și atâtea alte pușcării, mine, lagăre de muncă și de exterminare de la noi, să iasă de pe răbojul timpului și să-i învețe pe urmași că istoria se scrie cu noi, prin noi, dar timpul și veșnicia, spre a nu pieri în negura uitării, unite sunt întru Adevăr. Noi vrem să…

citește în continuare

Lia Lazăr-Gherasim: ADEVĂRUL DESPRE TĂMĂDĂU

Timp de lectură 10 min.

Tămădău, Tămădău! Un nume care-mi răsună neîncetat în minte încă din fragedă copilărie. Un nume despre care ai mei vorbeau cu durere și tristețe, uneori în șoaptă, alteori tare, pentru ca să fie auzit. Un nume al cărui sens, puțini, foarte puțini, îl înțelegeau înainte de 1989. Un nume care a schimbat viața familiei mele. 14 iulie 1947 – teribila înscenare de la Tămădău.  Se împlinesc azi 75 de ani. Mama mea, Lia Lazăr-Gherasim, a scris un articol tulburător despre acel moment și este…

citește în continuare

Amintiri dintr-un iunie negru și trist

Timp de lectură 6 min.

Abia după 13-15 iunie 1990 Occidentul a realizat cu adevărat cine conducea România. Ceea ce s-a întâmplat în acele negre și triste zile a marcat mult timp viața politică și socială a României. Imaginea pozitivă pe care țara noastră a avut-o, imediat după decembrie 1989, în întreaga lume, s-a șters foarte rapid, iar lumea civilizată s-a îngrozit văzând barbariile comise. Acum, la 32 de ani de la acele sângeroasele evenimente, mai mult decât oricând, cei răspunzători de atrocitățile de atunci, trebuie să răspundă în…

citește în continuare

Sensul speranței: memoria ca sursă a schimbării

Timp de lectură 3 min.

De mii de ani curăţim zgura sufletului românesc de asprimile ei Corneliu Coposu În acești 32 de ani și jumătate trecuți de la Revoluție ne-am lămurit, sper, că regimul comunist nu este o organizare, un sistem economic, politic, social, nu este o doctrină, ci, mai întâi de toate, este o structură umană, un model tipic de gândi și de a fi. Comunismul s-a bazat și se bazează pe două tendințe omenești înnăscute: tendința de a supune și tendința de a fi supus, o contradicție…

citește în continuare