Specialist în propagandă și război informațional, David Colon explică modul în care funcționează dezinformarea rusească, ale cărei efecte sunt amplificate de utilizarea inteligenței artificiale generative. Pentru a combate acest flagel, afirmă expertul, societatea civilă din Franța și din întreaga lume occidentală trebuie să reflecteze asupra unor noi instrumente de comunicare, în vederea creării unui spațiu informațional în conexiune cu realitatea factuală. Interviu realizat de Galia Ackerman (Desk Russie)
Desk Russie: Cum este organizat sistemul de dezinformare rusesc? Există un centru unic de comandă al acestui sistem și, dacă da, unde se află?
David Colon: Avem încă o cunoaștere fragmentară a structurii organelor de propagandă și a ierarhiei lor. Tradițional, actorii propagandei beneficiază de o autonomie relativă, în maniera a ceea ce armata numește „arta operativă”. Statul Major definește liniile strategice generale, lăsând unităților, la nivel tactic sau operațional, libertatea de a lua inițiative pentru a atinge acest obiectiv strategic. La fel, în materie de dezinformare și ingerință, actorii responsabili de o operațiune, cum ar fi CopyCop, Doppelgänger etc., au libertatea de a lua inițiative fără a fi împovărați de proceduri administrative prea greoaie.
Cu toate acestea, cunoașterea noastră despre sistemul de dezinformare al Kremlinului a progresat. În decembrie anul trecut, Washington Post a publicat documente secrete ale Kremlinului care susțin ideea că Serghei Kirienko, primul adjunct al șefului administrației prezidențiale, a fost însărcinat de Putin să coordoneze acțiunile serviciilor de informații, în special în domeniul războiului informațional. În alte scurgeri de documente interne rusești, se menționează de mai multe ori întâlniri la Kremlin, în jurul lui Kirienko și a responsabililor din serviciile de informații. De exemplu, în august 2023, a avut loc o întâlnire pentru a stabili linia strategică a narațiunilor despre Ucraina. În 2022, aparent lui Kirienko i s-a încredințat reorganizarea serviciilor de informații pentru a-și coordona mai bine acțiunile și pentru a compensa expulzarea multor diplomați, sau mai exact a spionilor sub acoperire diplomatică, cu obiectivul de a intensifica operațiunile de subversiune în țările care susțin Ucraina.
Mai general, în modul de funcționare al Kremlinului, există organe oficiale și organe neoficiale. De exemplu, Consiliul de Securitate al Rusiei este abia menționat în Constituție, iar rolul său nu este deloc precizat, dacă nu mă înșel. Totuși, este un organ esențial, așa cum s-a văzut chiar înainte de agresiunea de mare amploare lansată de Rusia pe 24 februarie 2022. Așa cum s-a văzut și în documentele legate de campaniile de dezinformare sau de sprijin pentru Donald Trump în 2016, deciziile proveneau de la acest organ. Iar în cadrul Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev joacă un rol central. Este clar de mult timp că el exprimă public punctele de vedere ale Kremlinului. De exemplu, el a declarat deschis în februarie anul trecut că Kremlinul va sprijini la alegerile din Occident partidele anti-sistem și va favoriza accesul lor la putere pentru a îmbunătăți situația geopolitică a Moscovei.
În cele din urmă, nu putem ignora „elefantul din cameră”. Vladimir Putin a intrat în KGB în 1975, a fost format acolo de Andropov, un maestru în arta propagandei și destabilizării, la care se referă constant. Și-a perfecționat cunoștințele în timpul șederii sale la Dresda, între 1985 și 1989, unde a fost repartizat, sub acoperire diplomatică, ca agent de legătură la Stasi. Stasi în Dresda includea a zecea secție a HVA (Hauptverwaltung Aufklärung – „administrația centrală de recunoaștere”), care se ocupa din anii 1960 de operațiuni de dezinformare împotriva Occidentului. Putin a fost, așadar, în primele rânduri pentru a învăța strategiile și metodele operative ale Stasi.
Pe scurt, afirmați că narațiunile sunt comandate de la Kremlin, iar diferitele structuri responsabile de răspândirea dezinformării — în special în cadrul KGB și GRU — atribuie apoi sarcini diverșilor actori, precum faimoasa fabrică de troli a defunctului Prigojin.
Exact. De fapt, ceea ce stabilește Kremlinul este linia de comunicare strategică, în special aceste meta-narațiuni despre războiul din Ucraina, în care Rusia apare ca o victimă agresată de „ukronaziștii” ucraineni etc. Aceste narațiuni sunt apoi exploatate de diferiți actori care se bucură de o autonomie relativă. Mult timp, coordonarea nu a fost caracteristica principală a serviciilor de informații. De exemplu, în 2016, nu era neobișnuit să găsești pe același computer software-uri piratate asociate atât cu GRU (APT28, sau Fancy Bear), cât și cu FSB sau SVR (APT29, sau Cosy Bear).
Astăzi, însă, observăm o coordonare mai mare. În dezvăluirile recente legate de proiectul Kylo al SVR, apare că, într-o anumită etapă a elaborării proiectului, acesta este supus celorlalte servicii pentru a-i informa și, eventual, pentru a-l susține prin intermediul rețelelor lor de agenți de influență sau ofițeri ilegali în Europa. De asemenea, în operațiunile desfășurate în Europa din toamna trecută, cum ar fi stelele lui David șablonate sau sicriile lângă Turnul Eiffel, se detectează un anumit nivel de coordonare între autorii recrutați de serviciul 5 al FSB și acțiunea rețelelor de propagandă precum Doppelgänger, care, după părerea mea, sunt într-un fel sau altul subordonați informațiilor militare (GRU). Această coordonare se explică, în cazul operațiunilor desfășurate în Franța sau Germania, prin caracterul lor extrem de strategic în contextul războiului din Ucraina. Scopul este de a slăbi cât mai repede posibil sprijinul european pentru Ucraina prin toate mijloacele posibile. Medvedev a avut o expresie revelatoare: intervențiile sunt desfășurate „apertum et secretum”, adică deschis sau secret. Aceasta justifică, în esență, ca Franța și Germania să fie ținta unor operațiuni hibride, combinând acțiuni de subversiune secretă, publicații țintite pe rețelele sociale, acțiuni de comunicare strategică și diplomație publică, deoarece obiectivul este de a slăbi cât mai rapid acest sprijin, atât în rândul opiniei publice, cât și printre liderii noștri.
Care este, în opinia dvs., rolul lui Dmitri Medvedev? În Rusia și în Occident, se consideră adesea că el consumă droguri și abuzează de alcool, ceea ce ar explica limbajul său violent și vulgar pe canalul său Telegram și în alte părți. Amenință deschis Ucraina, NATO, întregul Occident cu distrugerea. Mi se pare că l-ar fi redus la tăcere dacă nu ar juca un rol structural în sistemul global de intimidare a Occidentului. Ce părere aveți?
Cred că Medvedev este foarte important pentru liderul de la Kremlin. Este esențial pentru Putin să nu pară în prima linie în aceste operațiuni. Este clar astăzi că Kremlinul se străduiește din 2016 să stabilească o formă de negare plauzibilă și să nege responsabilitatea în anumite operațiuni. De aceea, Medvedev are o asemenea libertate de exprimare! Dovada este că declarațiile sale sunt preluate de agenția TASS și de alte mass-media oficiale. El reprezintă, așadar, vocea Kremlinului.
Aș dori să menționez un alt exemplu, cel al propagandistului Kremlinului, Vladimir Soloviov. Acest om l-a numit pe președintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron — citez din memorie — „degenerat sexual” la postul său de televiziune. La momentul respectiv, nicio reacție publică nu a venit din partea ambasadei Rusiei în Franța sau din partea Kremlinului pentru a-l dezavua. Din perspectiva mea, el a comunicat doar ce i s-a spus să comunice. Bineînțeles, el păstrează o marjă de manevră, dar linia directivă a Kremlinului este de a slăbi liderii noștri, iar pentru asta trebuie să le erodeze imaginea. Inutil să spun că acuzația lui Soloviov, în mod normal, ar fi atras consecințe grave în cazul în care nu ar fi fost aprobată. Dimpotrivă, a fost amplificată și republicată de toate conturile importante de propagandă ale Kremlinului.
Cine este Soloviov? Ce statut are în ierarhia propagandei și dezinformării rusești?
Soloviov este un star al peisajului mediatic rusesc. În 2021, o anchetă publicată de Bellingcat a arătat că beneficiază de protecția FSB. Cu toate acestea, nu a fost implicat în mod direct în operațiuni de subversiune pe teren, spre deosebire de exemplele pe care le-am menționat mai devreme. El este mult mai valoros pentru Kremlin pentru capacitatea sa de a influența opinia publică și pentru capacitatea sa de a-i face pe oameni să accepte că Putin reprezintă viitorul țării lor. Este clar astăzi că Kremlinul folosește propaganda ca o componentă esențială a războiului hibrid. Prin urmare, rolul său este extrem de important în acest peisaj.
Acest lucru pune foarte serios sub semnul întrebării ipoteza unei personalități excesive care, sub influența mâniei sau a unor substanțe, ar face declarații incoerente. În comparație, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, apare ca un moderat. Asta este ceea ce se numește negare plauzibilă.
În ce măsură serviciile ruse, care răspândesc știri false și „povești” de propagandă, se bazează pe rețele sau indivizi din străinătate? Cum sunt răspândite aceste zvonuri care devin virale, precum presupusa achiziție a unei Bugatti de către doamna Zelenskaya?
În acest domeniu, există o tradiție foarte lungă care datează din epoca lui Lenin. Rusia sovietică se baza deja pe intermediari din străinătate. Acești intermediari, coordonați de serviciile de informații care abia luaseră naștere, erau dedicați discreditării opoziției prin operațiuni sub steag fals. Astăzi, regăsim aceleași operațiuni în spațiul digital. Mai multe dintre ele au fost dezvăluite recent, mă gândesc în special la operațiunile sub steag fals pe Facebook ale serviciilor de propagandă ale armatei ruse, care întrețin anumite „legende”. Aș spune că această tradiție nu s-a pierdut niciodată. În plus, nu trebuie să uităm faptul că întregul aparat de influență constituit cu răbdare de KGB în timpul Războiului Rece prin intermediul organizațiilor satelit, cum ar fi Forumul Mondial pentru Pace, a continuat după prăbușirea URSS. Observăm astăzi că o mare parte din acest ecosistem de influență își continuă acțiunea, în special în cadrul organizațiilor internaționale.
În concepția sa despre dezinformare, Iuri Andropov considera că cea mai bună dezinformare era cea care, repetată constant, ajungea să își găsească proprii intermediari, fără a fi necesar să fie întreținuți direct. Și aici intervine rolul unui anumit număr de mituri construite de propaganda Kremlinului, cum ar fi mitul națiunii ruse care se erijează în apărător al lumii creștine – vorbesc despre mit deoarece este bine stabilit astăzi că rușii merg la biserică mai rar decât francezii. Acest mit a sedus un număr considerabil de oameni din întreaga lume, cum ar fi Steve Bannon în Statele Unite, care vede în Rusia creștină un „bastion împotriva islamului”. Mă gândesc la un anumit număr de catolici foarte conservatori din Franța care, cu bună credință, pot adera la acest mit al Rusiei protectoare a creștinătății. Și asta amplifică capacitățile de influență ale Kremlinului.
Astăzi, în spațiul digital, este fascinant să vezi cum caracteristicile platformelor digitale sunt instrumentalizate de „tehnologii politici” ai Kremlinului pentru a amplifica efectele campaniilor lor. De mult timp, aceștia își concep operațiunile ca pe niște viruși. Este vorba despre povești manipulative care trebuie injectate cu pricepere, cu precizie, în lanțul de producție a informațiilor occidentale, pentru a fi „albite” de mass-media legitime, înainte de a le folosi apoi pentru o infecție secundară într-un ecosistem informațional în care, odată reciclată, această poveste poate fi retransmisă de Kremlin în întreaga lume. Iar rețelele digitale au permis înlocuirea acestor viruși media cu viruși cognitivi extrem de persuasivi, precum aceste povești conspiraționiste complet rupte de realitate, care, prin contribuția combinată a platformelor digitale și a „tehnologilor politici” care exploatează întregul lor potențial, au sedus o parte considerabilă a populației americane și continuă să seducă o parte considerabilă a populației occidentale.
În final, aș dori să subliniez faptul că Kremlinul este, în domeniul informațional, o fabrică de irealitate. Irealitate în sensul unei deconectări totale de la realitatea factuală. Teoriile conspirației joacă un rol esențial în această fabrică de minciuni la scară largă, în măsura în care, odată ce reușești să convingi pe cineva că Pământul este plat și că acest lucru este ascuns, poți să-l convingi de orice. De exemplu, că doamna Zelenskaya ar fi cumpărat un Bugatti sau că doamna Clinton ar fi o ucigașă de copii.
Ceea ce a contribuit la accelerarea impactului campaniilor Kremlinului nu este doar apariția rețelelor sociale, a smartphone-urilor, ci și inteligența artificială, care permite analizarea personalității fiecărui utilizator într-un mod automatizat, realizarea automată a unui anumit număr de sarcini care până acum erau îndeplinite de micii agenți ai Kremlinului – cum ar fi trollii lui Prigojin – precum și generarea de conținuturi false sau, mai rău, de conținuturi care amestecă adevărul și falsul, ceea ce este adesea mult mai toxic, deoarece falsul este atunci mai greu de identificat.
Sursa: Desk-Russie.eu
