Memorie & Istorie - Page 20

La 5 martie 1953 a sucombat în mijlocul unor discrete suspine de descătușare, izolate într-un noian de bocete dezlănțuite de mulțimile ignorante, Iosif Vissarionovici Djugașvili, intrat în istorie sub numele de Stalin. Cei apropiați l-au dezmierdat cu apelativul „Koba”. Legiunile de mercenari ai condeiului și ai retoricei angajate, din spațiile sovietice și de pe alte meridiane ale globului, s-au întrecut, vreme de treizeci de ani, într-o dezgustătoare competiție, să-l glorifice cu cele mai năstrușnice titluri: „Cel mai iubit fiu al poporului”, „Părinte al națiunilor”,…

Tratamentul aplicat deținuților politici a fost diferențiat de timp, închisoare și echipaj, un exemplu elocvent constituindu-l ceea ce s-a întâmplat la penitenciarul de la Râmnicu-Sărat, care prezenta o situație ieșită din comun, acolo fiind concentrate așa-zisele „vârfuri ale reacțiunii”: „Acolo gardienii erau asiatici, nu cunoșteau limba română. Ei știau doar că aveau un număr de deținuți, pe care-i identificau după cifră, nefiind capabili să comunice în nici un fel. Eu m-am aflat singur în celulă foarte mult timp. În acest interval, nu am schimbat…

Invazia recentă a Rusiei în Ucraina a scos la iveală inclusiv vulnerabilitatea maximă în care se află Moldova de peste Prut, o ţară care, spre deosebire de România, nu este membră a NATO sau a Uniunii Europene şi, în plus, are pe teritoriul său trupe (de ocupaţie) ale Federaţiei Ruse. Acestea din urmă sunt suspectate de Ucraina că ar putea interveni în conflictul sângeros declanşat de Vladimir Putin care vizează şi marele oraş-port Odessa, situat foarte aproape de frontierele Republicii Moldova. Deficitul de securitate…

Cuvântul „cenzură” va fi foarte rar întâlnit în documentele Drecției Generale a Presei și Tipăriturilor. Oamenii care lucrau acolo se numeau „lectori”, „instructori”, „inspectori”, „împuterniciți”, iar activitățile de cenzurare se vor numi „intervenții” sau, foarte general, „control”. Până în 1949, au existat comisii de cenzură, se făceau liste cu respectabili „domni cenzori”, deveniți foarte repede „tovarăși”, dar termenul va dispărea treptat din vocabularul oficial al epocii. Fiind o instituție semiclandestină, cu activități secrete și foarte speciale, angajarea personalului (a cenzorilor) a constituit una din…

După cum subliniam în prima jumătate a penultimului episod al acestui book review în foileton, socotirea lui Iuliu Maniu ca ”spion”, ”agent” sau ”colaborator” al serviciilor secrete britanice, în particular al SOE, este o eroare de interpretare. Una gravă. A misinterpretation. Conducătorul rezistenței antihitleriste din România era un aliat al  guvernului britanic condus de Winston Churchill. Colaborarea antinazistă se petrecea la acel nivel. Iuliu Maniu nu era James Bond. Și nici un trădător de țară, precum Kim Philby. Revenind la Jurnalul interzis al lui…

Pentru România, sfârșitul ultimului război mondial nu a însemnat nici un final de tragedie și nici un început de redresare. Pe lângă pierderile umane și teritoriale cauzate de situația geopolitică a țării și de antrenarea ei în conflagrația mondială, la sfârșitul războiului s-a adăugat ocupația sovietică și instaurarea comunismului. Românii nu au apucat nici măcar să evalueze dezastrul cauzat de război, când, asupra lor s-a abătut devastator, comunismul, metoda violentă prin care Kremlinul a reușit până aproape de sfârșitul secolului 20 să controleze aproape…

Cei care citesc/recitesc Jurnalul interzis al lui Corneliu Coposu pot constata cît de fragilă este granița dintre adevărata istorie a României și denaturarea, ba chiar falsificarea ei[1]. Defalsificarea istoriei în cazul Iuliu Maniu este un imperativ hermeneutic și etic.  Cînd sunt rațiuni mai înalte în joc, istoria reală trebuie salvată din mîinile istoricilor de profesie, care de cînd lumea nu au reușit să surprindă decît o mică parte din realitate.  Doar abordările multidisciplinare și transdisciplinare ne pot feri de capcana epistemologică a înțelegerii reducționiste…

O a treia cercetătoare care se ocupă ritualic de tema cenzurii este Liliana Corobca (născută în 1975). Liliana Corobca consideră că instituția Cenzurii a fost, în România comunistă, a treia ca funcție esențială pentru materializarea represiunii, alături de Partidul comunist și de Securitate. Cercetătoarea a publicat mai întâi două volume (în Instituția cenzurii comuniste în România. 1949-1977, Editura Ratio et Revelatio, 2014) care conțin documente despre structura, atribuțiile și funcționarea instituției cenzurii, precum și documente despre relația cu alte instituții. În Introducerea la cele…

Liviu Malița (născut în 1959) și-a început cercetările pe tema cenzurii, în 2006, cu două volume colective pe care le-a coordonat, în sfera teatrală: Viața teatrală în și după comunism (Editura EFES) și Cenzura în teatru. Documente. 1948-1989 (Editura EFES). Primul volum cuprinde variate dosare de spectacol și patru studii despre tranziția teatrului românesc de la comunism la postcomunism; al doilea volum este o culegere de documente din diverse arhive, organizate tematic și cronologic și investigate prin metodele istoriei orale. Zece ani mai târziu, în 2016, Liviu…

Sunt destine în care Dumnezeu înscrie dubla pecete a exemplarităţii şi a sacrificiului, destine care nu au nimic frivol şi nimic ezitant în armătura lor croită peste decenii. Ion Mihalache deţine această puritate de granit a vieţilor construite pe temelia demnităţii şi curajului- până la capăt, până la încercarea cea mare a temniţei şi morţii, Ion Mihalache a însemnat o făclie luminând şi inspirând pe cei din jurul său cu energia hrănită din devotamentul faţă de comunitatea sa. Ţărănismul lui Ion Mihalache s- a…