Liliana Corobca

Publicarea unei cărți în exil era o aventură rară și costisitoare, tirajele erau mici și ajungeau cu greu la destinatari. De aceea, publicațiile periodice rămân principalul mijloc de informare din exil, iar BIRE are un loc aparte printre acestea, fiind, așa cum am mai spus, cea mai longevivă revistă din exil (1948-1990). Din primele cercetări, pe baza fondului arhivistic al IICCMER, am putut urmări două direcții tematice: 1) Basarabia, pământ românesc, cu momente istorice importante legate de Marea Unire, de  liderii politici care au…

Spre deosebire de textele cu tematică istorică despre Basarabia, foarte numeroase, cele despre Moldova Sovietică (adică despre prezentul imediat al apariției revistei) trebuie privite cu anumită reticență, pentru că de multe ori nu vom putea demonstra veridicitatea lor. BIRE avea o politică anticomunistă și antisovietică ferme și uneori recurgea chiar la știri false sau exagera în unele privințe. Dar, în același timp, multe informații pot fi verificate, fiind indicată sursa. Dincolo de asta, putem urmări în paginile longevivei reviste BIRE ce anume afla exilul…

Imediat după război, cei mai importanți membri ai exilului românesc au pledat neobosit pentru cauza Basarabiei – pământ românesc. La Conferința de Pace de la Paris din 1946, despre Basarabia au vorbit  Grigore Gafencu, fost ministru de Externe şi Nicolae Dianu, fost ministru al României în URSS. Având un prestigiu de neegalat față de alți exilați români din primul val al exilului, Grigore Gafencu (1892-1957) publică în limba franceză, în 1944, Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, și în 1946, Derniers…

După semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, în 1939 și, mai ales, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, subiectul „Basarabia” devenise tabu, fiind supus unei aspre și atente cenzuri atât în România, unde comuniștii au ajuns la putere, cât și în Uniunea Sovietică (mai ales în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, formată din Basarabia și Transnistria). În România încă nu se terminase războiul, când ofițerii sovietici din Comisia Aliată de Control, invocând Art. 16 din Convenţia de Armistiţiu (încheiată la 12 septembrie 1944), ordonau cenzurarea și distrugerea…

Publicațiile apărute în afara hotarelor României în perioada comunistă constituie și azi principalul instrument de cunoaștere a exilului, a destinului miilor de români care au plecat din țară după 1945, a activității lor sociale, politice sau culturale. După căderea regimului comunist, mai multe colecții particulare au ajuns în bibliotecile și instituțiile din România, unele reviste au fost republicate, în ediții critice, cu note explicative de subsol, de pildă, revista Caete de Dor. Metafică și poezie, redactată la Paris de Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței…

Începând din anul 1955, BIRE va publica cu regularitate texte comemorative atât din partea redacției, cât și înregistrarea unor opinii internaționale, publicate de reviste străine, de obicei, a unor conferințe sau chiar a unor manifestări religioase.  „Știrea morții lui IULIU MANIU și DINU BRĂTIANU, confirmată de Tătărăscu, a provocat o dureroasă consternare atât în lumea exilului românesc, cât și în lumea politică occidentală. Astfel, dl Lincoln White, purtătorul de cuvânt pentru presă al Departamentului de Stat american, a declarat că în interview-ul dat de…

R o m â n i ! Regimul tiranic impus țării noastre de Rusia Sovietică anunță că marii patrioți IULIU MANIU și DINU BRĂTIANU au murit încă de mai mulți ani în temnițele comuniste. Astfel, comuniștii au reușit a distruge pe acești doi mari iubitori de Neam și de Țără, ce chiar din temniță le stăteau în cale.   Lumea civilizată îi va judeca cu conștiința ei de dreptate și de omenie, condamnând încă o dată tirania comunistă. Jertfa lui MANIU și BRĂTIANU înseamnă…

Pentru a susține randamentul (și disciplina) cenzorilor, un aspect important din viața cenzurii îl constituiau premierile sau pedepsele. Sistemul românesc a avut drept model instituția similară în Uniunea Sovietică. Ce trebuia să facă un cenzor ca să fie premiat? În arhivele românești, exemple de premiere se găsesc din abundență, semn că se practica din plin și că această formă de încurajare era considerată una din cele mai eficiente măsuri educative. De pildă, „În Carnetul Agitatorului nr. 1/ianuarie 1961 al Comitetului Regional P.M.R.-Suceava, în pagina…

Deși cenzura s-a practicat de secole, niciodată, niciunde nu au existat școli care să formeze cenzori, acestea nu au existat nici în regimul comunist. Proaspeții angajați aveau, în cel mai bun caz, o foarte vagă idee despre viitoarele lor activități în instituție și erau total nepregătiți. De aceea, imediat după recrutare și angajare, urma o perioadă de câteva luni, de obicei, de pregătire a lor, de învățare a meseriei. Cei angajați în unitatea centrală, în București, erau susținuți de colegii cu experiență, participau la…