Biserica Greco-Catolică din România comunistă în revista BIRE

Timp de lectură 11 min.

Publicațiile apărute în afara hotarelor României în perioada comunistă constituie și azi principalul instrument de cunoaștere a exilului, a destinului miilor de români care au plecat din țară după 1945, a activității lor sociale, politice sau culturale. După căderea regimului comunist, mai multe colecții particulare au ajuns în bibliotecile și instituțiile din România, unele reviste au fost republicate, în ediții critice, cu note explicative de subsol, de pildă, revista Caete de Dor. Metafică și poezie, redactată la Paris de Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței…

citește în continuare

Iuliu Maniu în Buletinul de Informații al Românilor din Exil (II)

Timp de lectură 17 min.

Începând din anul 1955, BIRE va publica cu regularitate texte comemorative atât din partea redacției, cât și înregistrarea unor opinii internaționale, publicate de reviste străine, de obicei, a unor conferințe sau chiar a unor manifestări religioase.  „Știrea morții lui IULIU MANIU și DINU BRĂTIANU, confirmată de Tătărăscu, a provocat o dureroasă consternare atât în lumea exilului românesc, cât și în lumea politică occidentală. Astfel, dl Lincoln White, purtătorul de cuvânt pentru presă al Departamentului de Stat american, a declarat că în interview-ul dat de…

citește în continuare

Iuliu Maniu în Buletinul de Informații al Românilor din Exil (I)

Timp de lectură 6 min.

R o m â n i ! Regimul tiranic impus țării noastre de Rusia Sovietică anunță că marii patrioți IULIU MANIU și DINU BRĂTIANU au murit încă de mai mulți ani în temnițele comuniste. Astfel, comuniștii au reușit a distruge pe acești doi mari iubitori de Neam și de Țără, ce chiar din temniță le stăteau în cale.   Lumea civilizată îi va judeca cu conștiința ei de dreptate și de omenie, condamnând încă o dată tirania comunistă. Jertfa lui MANIU și BRĂTIANU înseamnă…

citește în continuare

„Creşterea şi educarea cadrelor” în Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (2)

Timp de lectură 11 min.

Pentru a susține randamentul (și disciplina) cenzorilor, un aspect important din viața cenzurii îl constituiau premierile sau pedepsele. Sistemul românesc a avut drept model instituția similară în Uniunea Sovietică. Ce trebuia să facă un cenzor ca să fie premiat? În arhivele românești, exemple de premiere se găsesc din abundență, semn că se practica din plin și că această formă de încurajare era considerată una din cele mai eficiente măsuri educative. De pildă, „În Carnetul Agitatorului nr. 1/ianuarie 1961 al Comitetului Regional P.M.R.-Suceava, în pagina…

citește în continuare

„Creşterea şi educarea cadrelor” în Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (I)

Timp de lectură 10 min.

Deși cenzura s-a practicat de secole, niciodată, niciunde nu au existat școli care să formeze cenzori, acestea nu au existat nici în regimul comunist. Proaspeții angajați aveau, în cel mai bun caz, o foarte vagă idee despre viitoarele lor activități în instituție și erau total nepregătiți. De aceea, imediat după recrutare și angajare, urma o perioadă de câteva luni, de obicei, de pregătire a lor, de învățare a meseriei. Cei angajați în unitatea centrală, în București, erau susținuți de colegii cu experiență, participau la…

citește în continuare

Recrutarea cenzorilor. Serviciul Instructaj-Control

Timp de lectură 14 min.

Cuvântul „cenzură” va fi foarte rar întâlnit în documentele Drecției Generale a Presei și Tipăriturilor. Oamenii care lucrau acolo se numeau „lectori”, „instructori”, „inspectori”, „împuterniciți”, iar activitățile de cenzurare se vor numi „intervenții” sau, foarte general, „control”. Până în 1949, au existat comisii de cenzură, se făceau liste cu respectabili „domni cenzori”, deveniți foarte repede „tovarăși”, dar termenul va dispărea treptat din vocabularul oficial al epocii. Fiind o instituție semiclandestină, cu activități secrete și foarte speciale, angajarea personalului (a cenzorilor) a constituit una din…

citește în continuare

CENZORUL, BIBLIA, CIA

Timp de lectură 14 min.

Prima definiție a cenzurii, și cea mai comună, se referă la „tăierea”, suprimarea unui fragment (sau cuvânt) dintr-un text (literar, de obicei). Nu întâmplător, bibliografia cenzurii reține, în primul rând, studii, volume despre cenzura literară, urmate de cenzura presei, cu mențiunea că și textele despre cenzura în domeniul teatrului și a filmului ar ocupa un loc onorabil într-un top bibliografic al domeniului. Celelalte activități ale cenzurii rămân, de obicei, total necunoscute publicului larg. Ca să ne referim la perioada comunistă: în instituția cenzurii, mai…

citește în continuare

Începutul cenzurii, arderea cărților. Bibliocidul postbelic

Timp de lectură 7 min.

Am scris de câteva ori despre procesul de epurare al publicațiilor, cel mai recent material fiind publicat în Panorama comunismului în România, Polirom, Iași, 2020. Primele activități de cenzurare a publicațiilor au început chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La doar câteva luni de la 23 august 1944, „Secţiunea Politică” a Comisiei Aliate de Control instaura cenzura preventivă pentru presa românească, în vederea acordării vizelor „pozitive” sau „negative”. Din păcate, această perioadă este mai greu de reconstituit, din cauza lipsei documentelor…

citește în continuare

Un moment esențial în istoria cenzurii

Timp de lectură 5 min.

La doar câteva zile după moartea lui Stalin, de la 15 martie până la 8 (sau, conform altor surse, 20) octombrie 1953, instituția cenzurii sovietice, Glavlit, va fi preluată de organele securităţii, devenind Direcţia generală nr. 11, la dorinţa lui Lavrenti Beria de a concentra toată puterea în mâinile sale. De altfel, ambele instituții, securitatea și cenzura, aveau mai multe atribuții comune și concurau între ele, fiind coordonate de partid, iar proiectul de transfer al Glavlit-ului către Ministerul de Interne al URSS a existat…

citește în continuare

Ucraina fermecătoare

Timp de lectură 6 min.

La recentul târg de carte Bookfest, publicațiile de tot felul despre Ucraina nu au lipsit, dar mai frumoasă dintre toate a fost, cred, „Ucraina fermecătoare” de la Ratio et Revelatio& Nahs.Haus. Scrisă de trei tineri autori, Victoria Ugryumova (scriitoare, eseistă, scenaristă), Vladimir Nevzorov (fondator al editurii Nahs.Haus, cu sediul acum în București) și Natalia Soboleva (din 2005, director al cinematografului „Kinopanorama” din Kiev), cartea a apărut inițial în limba engleză în 2019, în colecția awesomeheritage.com, cu titlul „Interesting Ukraine. Top 100”. Cu siguranță, ideea de a…

citește în continuare