De la teroarea totalitarismelor, la deriziunea postmodernității: „Ura lumii” de Chantal Delsol

Timp de lectură 11 min.

În cartea sa intitulată Ura lumii. Totalitarisme și postmodernitate (La haine du monde. Totalitarismes et postmodernité, Les Editions du Cerf, Paris, 2016, 238 p.), apărută în prima ediție în 2016 (reeditată în 2019), filosoafa Chantal Delsol denunță ceea ce ea consideră a fi adevăratul Rău al secolului : respingerea realității și iluzia emancipării totale.  După un secol al XX-lea devastat de absolutismul totalitarismelor care, ambiționând să transforme radical lumea, nu au reușit decât să o desfigureze, Chantal Delsol ne arată că iluzia emancipării totale…

citește în continuare

Povești despre București. Strada Mântuleasa (Fragment)

Timp de lectură 20 min.

Vă prezentăm mai jos un fragment din cartea Cezarei Mucenic, Povești cu tâlc despre București și casele, bisericile, târgurile, străzile lui,Editura Vremea, București “Strada Mântuleasa prin istoria sa urbanistică și arhitecturală poate fi considerată ca oglindă a evoluției unei străzi dintr-un cartier rezidențial al Bucureștilor, populat de locuitori din pătura medie a orașului. Etapele parcurse de aceasta reflectă și modalitățile prin care, o perioadă importantă de timp, administrația Bucureștilor s-a implicat în mod profesionist în determinarea unei mai bune funcționări a orașului din punct…

citește în continuare

Antisemitismul Securității: exemplul Z.Ornea

Timp de lectură 18 min.

Articolul se întemeiază în mare parte pe documentele dosarului de urmărire informativă aflat la CNSAS, deschis împotriva lui Z. Ornea ca urmare a manifestărilor sale contra politicii culturale comuniste, considerată discrimi­na­to­rie faţă de scriitorii şi intelectualii de origine evreiască. Materialele sunt în mare parte inedite şi reflectă inclusiv orientarea antisemită a Securităţii, vădită mai ales de la finele anilor 1970 şi în anii 1980. Există dese referiri insidioase la numele Orenstein purtat anterior de Z. Ornea, precum şi o naraţiune conspiraţionistă creată de Securitate…

citește în continuare

Un moment esențial în istoria cenzurii

Timp de lectură 5 min.

La doar câteva zile după moartea lui Stalin, de la 15 martie până la 8 (sau, conform altor surse, 20) octombrie 1953, instituția cenzurii sovietice, Glavlit, va fi preluată de organele securităţii, devenind Direcţia generală nr. 11, la dorinţa lui Lavrenti Beria de a concentra toată puterea în mâinile sale. De altfel, ambele instituții, securitatea și cenzura, aveau mai multe atribuții comune și concurau între ele, fiind coordonate de partid, iar proiectul de transfer al Glavlit-ului către Ministerul de Interne al URSS a existat…

citește în continuare

Nicolae Stroescu-Stînișoară – Vremea încercuirii (Fragment)

Timp de lectură 25 min.

Nicolae Stroescu a fost un veritabil martor, un înțelept din vremurile străvechi, un filosof înnăscut care a traversat timpul meditând perpetuu asupra condiției umane, a destinului său și al țării. Fiu de boier oltean din satul Alunu de pe Valea Oltețului, cu studii de drept și filosofie, Nicolae Stroescu ar fi putut avea o traiectorie academică strălucită și lipsită de griji, dacă asupra țării nu s-ar fi abătut comunismul care i-a schimbat întreg cursul vieții. Legătura sa cu satul părintesc idilic Alunu – în…

citește în continuare

Lia Lazăr-Gherasim: ADEVĂRUL DESPRE TĂMĂDĂU

Timp de lectură 10 min.

Tămădău, Tămădău! Un nume care-mi răsună neîncetat în minte încă din fragedă copilărie. Un nume despre care ai mei vorbeau cu durere și tristețe, uneori în șoaptă, alteori tare, pentru ca să fie auzit. Un nume al cărui sens, puțini, foarte puțini, îl înțelegeau înainte de 1989. Un nume care a schimbat viața familiei mele. 14 iulie 1947 – teribila înscenare de la Tămădău.  Se împlinesc azi 75 de ani. Mama mea, Lia Lazăr-Gherasim, a scris un articol tulburător despre acel moment și este…

citește în continuare

Premiul Romulus Rusan: Dorian Galbinski (Video, Spandugino Podcasts)

Timp de lectură 1 min.

„Seara, la ora 20.00, am sosit la hotelul Claridge’s, unde avea loc banchetul oferit de președintele Ceaușescu și soția sa gazdelor britanice. Afară se desfășura o manifestație anti-Ceaușescu, organizată de asociația Uniunea Mondială a Românilor Liberi a lui Ion Rațiu, care era însă blocată de poliție. În sala de recepții, am fost așezat între ducesa de Kent și Ștefan Andrei. La dreapta acestuia ședea regina-mamă, iar în dreapta ei, Elena Ceaușescu… În timp ce conversam cu vecina mea din stânga, ducesa de Kent, am…

citește în continuare

Anul 1940

Timp de lectură 4 min.

Anul 1940 este cel din urmă al României Mari. În mai puţin de jumătate de an, întregul edificiu alcătuit în urmă cu două decenii se prăbuşeşte. Un sentiment de perplexitate traumatică pare să paralizeze naţiunea. Anul 1940 implineşte şi în cazul României promisiunile funeste ale acordului sovieto- german. Lichidarea ordinii wilsoniene a auto-determinării este posibilă graţie alianţei dintre cele două tiranii continentale. Imperialismele sovietic şi nazist au ca inamic comun sistemul de la Versailles şi ordinea democraţiilor liberale. Anul 1940 este apoteoza acestei vocaţii…

citește în continuare

Expoziţia „Duşmance ale poporului”

Timp de lectură 3 min.

Expoziţia „Duşmance ale poporului” aduce în faţa publicului portretele a 71 de femei – unele cu prezentări mai largi, altele mai restrânse – care au fost închise în perioada comunistă din raţiuni politice. Acestora li s-a pus eticheta de „duşmani ai poporului” de către regimul comunist din cele mai variate motive: pentru că făcuseră parte din rezistenţa din munţi, pentru că se opuseseră ca pământurile să le fie confiscate în timpul procesului de colectivizare, pentru că avuseseră legături cu Occidentul, fiind acuzate de „înaltă…

citește în continuare

Țara lui „nu se poate”…

Timp de lectură 4 min.

În urmă cu mai bine de un an, împreună cu câțiva oameni de conștiință din Cluj și din țară, am gândit un proiect memorial prin care să dezvăluim, prezentului și posterității, povestea grupului de rezistență anticomunistă „Șușman” de la Răchițele. Acestui proiect, pe care de la început l-am știut îndrăzneț, i-am spus Versantul Partizanilor din Apuseni, fixându-i și câteva obiective mai importante. În primul rând ne-am gândit să reconstruim casa familiei Șușman care să găzduiască un muzeu al rezistenței anticomuniste din Munții Apuseni. Ne-am…

citește în continuare