Idei & Credințe - Page 22

În România de astăzi fastul de mucava al defilărilor militare şi tonalitatea demagogică a discursurilor oficiale amuţesc vocea anului 1918 şi a Proclamaţiei de la Alba- Iulia. În acest decor cacofonic şi fals patriotismul este confundat cu delirul beţiei de cuvinte, în vreme ce sacrificiul celor de demult devine soclul pe care se înalţă statuile ridicole ale celor de azi. Dacă există un sens al zilei de 1 decembrie şi al documentului de la Alba – Iulia acesta este acela al demnităţii. Demnitatea umană…

Cu ocazia ediției a V-a Galei Corneliu Coposu la Cluj-Napoca, joi, 10 noiembrie, în Aula „Mihail Șerban” a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară s-a desfășurat dezbaterea „Corneliu Coposu – model uman și model politic”. La eveniment, primul din seria “DEZBATERI CU SENS”, au participat: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Virgiliu Țârău, cărora li s-a alăturat Alexandru Gussi. Dezbatere a fost moderată de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației „Corneliu Coposu”.…

Ediţia Steinhardt, îndrumată erudit de George Ardeleanu şi publicată la “ Polirom”, este un portret şi un monument: o dată cu tipărirea volumelor de corespondenţă, o altă viziune asupra sa, nuanţată şi precisă, se naşte, iar locul lui Steinhardt în canonul românesc este stabilit, definitiv, ca parte a unui vast efort de recitire şi de interpretare. Îi datorăm lui George Ardeleanu, exegetul şi editorul, această nouă privire asupra lui Steinhardt. Seria de la “ Polirom” confirmă ceea ce unii dintre noi intuiam: pentru Steinhardt…

“Exemplul este o putere de convingere mai mare decât minunile.” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Credința în Dumnezeu i-a ajutat pe cei trecuți prin închisorile comuniste de la Sighet, Aiud, Pitești, Gherla, Canal și atâtea alte pușcării, mine, lagăre de muncă și de exterminare de la noi, să iasă de pe răbojul timpului și să-i învețe pe urmași că istoria se scrie cu noi, prin noi, dar timpul și veșnicia, spre a nu pieri în negura uitării, unite sunt întru Adevăr. Noi vrem să…

Voi încerca să vorbesc în cele ce urmează despre câteva „școli istorice“ care s-au raportat într-o manieră proprie la problematica definirii regimului politic de după 1945/1948. Mai întâi trebuie spus că istoria contemporană a fost în suferință sub regimul comunist, ea fiind de multe ori identificabilă cu propaganda istoriografică oficială. În general, profesioniștii din domeniu s-au refugiat în studiul istoriei vechi și medievale, specializări mai puțin supuse amestecului politico-ideologic. Evident, au existat și excepții. Atunci când am intrat la Facultatea de Istorie a Universității…

Alexandru Gussi: Pe parcursul întregului nostru dialog pentru Sens Politic, care se încheie aici și pentru care vreau să vă mai mulțumesc încă o dată, ați lansat o întreagă serie de teme foarte interesante, deci și foarte sensibile. Mă voi referi acum numai la întrebarea legată de dimensiune civilizațională sau pur instituționala a UE. Aș remarca întâi că proiecte de unificare europeană apar în anii 1920-1930, ca rezultat al experienței traumatice a Marelui Război. Exact în aceeași perioadă e foarte răspândită, și mai populară…

Perspectiva privirii apostolice descinde dintr-un timp care este o ambasadă a Prezentului hristic. Aceasta reiese și din fragmentul de frescă – vezi foto alăturată – găsit la Mănăstirea Vatopedu (Sf. Munte Athos), datat 1170-1180, o temă uzuală, în fond, pentru întregul creștinism: binecunoscuta îmbrățișare a celor doi Apostoli Sf. Petru și Sf. Pavel, deseori reluată în iconografie…  Dacă vom privi cu atenție, un detaliu încărcat de sens se profilează într-atât încât ajunge să devină punctul central al frescei. Capetele unite ale Sf. Apostoli alătură…

Alexandru Gussi: Deja faptul că vedeți posibile, nu neapărat probabile, o serie de evoluții care să redea un suflet acestei Uniuni ne lasă un spațiu de speranță, viitorul pare încă deschis. Ca cititor de presă anglo-saxonă mă amuz adesea observând faptul că în mod recurent câtă prohodul UE. Raționamentele lor sunt pline de critici corecte, dar concluzia e în general catastrofistă și exagerată. Abia puțin înainte de Brexit, apoi și după, reciproca a devenit și ea valabilă: din presa eropeană aflăm că UK va…

Poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală a lui Cehov nu are nimic din natura stihială a mesianismului rusesc. Nu se află în ea nici căutarea unui sens salvator al vieţii, după cum nu se simte în ea timbrul îndrumătorului cu aspiraţii…

Alexandru Gussi: “Pocăința retroactivă” de care ați vorbit este legată de tema de amintită mai devreme, de existența unei memorii involuntare. În acest sens aș spune că memoria nu e democratică, nu e impusă de majoritate și nu se stabilește prin vot, de unde și invocarea unei așa-zise tiranii a minorităților mai ales la dreapta: memoria diverselor minorități nu numai că apare ca discurs public foarte prezent, poate paradoxal dominant, dar logica ei intră în contradicție, pare că dizolvă, memoria națională, asta fără să…