Zilele trecute citeam un articol despre cum americanii „își sapă singuri groapa”. În cele ce urmează, voi păstra în anonimat originea articolului întrucât doresc să abordez în mod expres raționamentul. Premisa tristă pentru redactorul articolului este că românii nu au afabilitate față de ruși datorită problemelor istorice, a tezaurului, a Basarabiei și a comunismului. În acest sens, direcționează autorul, problemele evidențiate țin de trecut, nu de prezent. Articolul susține că lucrurile au luat o întorsătură radicală întrucât toate instituțiile conducerii SUA s-au angajat în…
citește în continuareDespre opțiunea rusă: între Putin și Hristos
“N-avem niciun interes să promovăm nici pe linia unui curent pravoslavnic imperialismul rusesc. Ideea noastră de integrare a concepției de morală creștină în partidele europene nu are nicio contingență cu ideile manifestate sau ascunse ale imperialismului rusesc. Să ne ferească Dumnezeu de o încercare reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau al panortodoxiei!” (Corneliu Coposu, 1991) Spiritualitatea rusă este fascinantă. Trebuie să recunoaștem valoarea deosebită pe care o au unele capodopere rusești precum Frații Karamazov, romanul lui Dostoievski, sau Ostrov, pelicula iconografică a…
citește în continuareConstructivismul și națiunea. De la imaginar la fabricare: român sau moldovean?
În științele sociale s-a ajuns la un relativ consens în ceea ce privește naționalismul și națiunea în ultimele decenii. Națiunea este percepută ca o construcție socială întrucât aceasta nu are o existență propriu-zisă în afara politicilor sau relațiilor sociale. Cercetătorii contemporani consacrați temei academice cataloghează naționalismul drept formă discursivă. Un exemplu potrivit în acest sens este autorul Umut Özkirimli. Discursul, utilizat într-o paradigmă specifică lui Foucault, este constituit din practicile sistematice care formează subiectul abordat. Este adevărat că există tendințe de revigorare în rândul…
citește în continuare