Mai țineți minte cine a formulat pentru prima dată în istoria postcomunistă la televizor live principiul pluripartidismului în văzul națiunii? Era însuși Ion Iliescu, fostul nomenclaturist devenit director de editură și revoluționar, iar apoi șef de stat cu mai multe mandate. Enunțarea principiului a fost salutară, dar ulterior susținătorii Frontului Salvării Naționale i-au boicotat și atacat pe liderii și candidații noilor partide, iar în special pe aceia ai partidelor istorice reînființate. Mai toate principiile democrației enunțate teoretic sau instituțiile formalizate constituțional au fost în…
citește în continuareRecitindu-l pe Corneliu Coposu (V). Maniu și dictatura regală
La școala lui Maniu, Coposu a învățat cît de însemnată este lupta împotriva dictaturilor de toate tipurile și nuanțele. După grele suferințe și un preț enorm, Corneliu Coposu a supraviețuit închisorilor comuniste, persecuțiilor și regimului comunist, pentru a lupta după 1989 împotriva moștenirii dictaturilor și regimurilor totalitare din secolul XX. În jurnalul său sunt toate argumentele necesare celor care vor să demonstreze ilegitimitatea unei monarhii care a degenerat în dictatură. Iar Carol al II-lea este un studiu de caz. În Jurnalul interzis, Iuliu Maniu…
citește în continuareViolența politică în America
Zilele trecute, la San Francisco, un individ a pătruns în casa celui de-al treilea om în statul american urlînd ”Where’s Nancy? Where’s Nancy?” (”Unde este Nancy? Unde este Nancy?”). Nu a găsit-o acasă de Nancy Pelosi (era la slujbă, pe coasta de est), ci numai pe soțul acesteia, Paul Pelosi, pe care l-a atacat cu un ciocan, i-a fracturat craniul și i-a provocat răni grave. Agresorul este un obsedat de teorii conspiraționiste, în particular de acelea promovate de mișcarea QAnon pe social media. Între…
citește în continuareCînd Roger Federer plînge
De ce a plîns Roger Federer? Întrebarea de mai sus i-a frămîntat pe mulți dintre cei care au urmărit în direct ultimul meci oficial jucat de marele campion la Cupa Rod Laver, desfășurat la Londra, la sfîrșitul lunii septembrie 2022, sau care au văzut reluările pe canale media și social media. La început credeam că este un fel de interogare retorică, redundantă în condițiile în care unii oameni plîng ușor, din orice motiv, iar alții plîng greu sau deloc. Pentru a disimula incapacitatea unora…
citește în continuareRecitindu-l pe Corneliu Coposu (IV). Maniu și aducerea pe tron a lui Carol al II-lea
Scriam în episodul trecut că dacă nu ar fi fost un martir al comunismului, l-am fi judecat pe Iuliu Maniu mai aspru pentru erorile făcute ca politician. Corneliu Coposu a devenit secretarul personal al marelui lider național-țărănist exact în perioada în care începeau să se vadă efectele negative ale aducerii pe tron a lui Carol al II-lea. Maniu nu a fost un politician perfect[1], dar a știut să tragă învățăminte din greșelile comise, să încerce să le corecteze și mai ales să le explice…
citește în continuareCum și de ce a devenit o înmormîntare cel mai mediatizat eveniment din istorie
Funeraliile reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord au fost urmărite de peste 5 miliarde de cetățeni ai planetei. A fost cel mai mediatizat eveniment din istorie. Interesul ieșit din comun s-a legat de dimensiunile individuală, personală (personalitatea reginei) și familială a evenimentului, precum și de dimensiunile sale civilizaționale, culturale, naționale. Evenimentul a dat măsura relevanței planetare a civilizației engleze și britanice, prea puțin afectată de criticile apocaliptice legate de un simplu referendum democratic privind părăsirea Uniunii…
citește în continuareRecitindu-l pe Corneliu Coposu (III). Martirul Iuliu Maniu
Încep cu anumite precizări care ar fi trebuit făcute la finalul acestui comentariu de carte în serial. Sunt luat la întrebări de anumiți amici, cunoștințe, chiar rude, pentru notele de lectură de pe marginea volumului Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis, reproduse în prima parte a comentariului[1]. Cum adică, ”Iuliu Maniu a fost cel mai important politician român din Secolul XX”? Cum adică, nu știi ce impardonabile greșeli a comis Maniu? Se exagerează meritele sale în înfătuirea Marii Uniri de la 1918. Nici cînd…
citește în continuareRecitindu-l pe Corneliu Coposu (II). Ecce homo – jurnalistul, politicianul, omul
Titlul “recitindu-l pe Corneliu Coposu” nu se referă doar la examinarea textului parțial autobiografic invocat aici și a altor texte scrise de ”Senior”, ci și la efortul de a-l “citi” ca om. Un om este mai greu de citit decît o carte. Cel puțin la prima vedere. Dacă nu este un text esoteric sau cu multiple niveluri de semnificație (vezi Umberto Eco sau Leo Strauss), într-o carte totul este la vedere. Sunt și cărți mai greu de înțeles decît milioane sau chiar miliarde de…
citește în continuareLa noi, o parte din dreapta e cu Trump, stânga abia există
Starea în care a ajuns România după trei decenii de democrație oligarhică și capitalism de jaf ar fi trebuit să țină mulțimile în stradă pînă cînd erau alungați guvernanții din Palatele Victoria și Cotroceni. Dar stînga românească este lipsită de potențial revoluționar. Este o stîngă apatică, leneșă (în latină, acedia este unul din cele șapte păcate capitale), ceea ce contrazice clișeul privind dinamismul stîngii, și care se complace cu un substitut de viață politică pe social media și obscure websites. Există un divorț între…
citește în continuareRecitindu-l pe Corneliu Coposu (I)
Pe 30 decembrie 2014, am primit un dar din partea doamnelor Flavia Bălescu și Rodica Coposu: cartea lui Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis[1]. Am scris pe pagina de titlu, ca să nu uit niciodată. Vizitele la ”surorile Coposu” erau sărbători ale spiritului, iar în perioada ”celor douăsprezece zile și nopți” ale sărbătorilor Crăciunului i-am luat cu mine pe copiii mei mai mici, Andrei și Sonia. Doream ca și ei să se bucure direct de prezența doamnelor, să învețe să asculte și altceva, adică…
citește în continuare