Violența politică în America

Timp de lectură 9 min.

Zilele trecute, la San Francisco, un individ a pătruns în casa celui de-al treilea om în statul american urlînd ”Where’s Nancy? Where’s Nancy?” (”Unde este Nancy? Unde este Nancy?”). Nu a găsit-o acasă de Nancy Pelosi (era la slujbă, pe coasta de est), ci numai pe soțul acesteia, Paul Pelosi, pe care l-a atacat cu un ciocan, i-a fracturat craniul și i-a provocat răni grave. Agresorul este un obsedat de teorii conspiraționiste, în particular de acelea promovate de mișcarea QAnon pe social media. Între altele, susținea teza că fostul președinte Trump era într-o bătălie cu o sectă satanică elitistă, care face comerț sexual cu copii, iar între timp conduce lumea. Sunt zeci de milioane de americani activi pe ”rețele sociale” dintre simpatizanții și votanții Partidului Republican, în particular ai lui Donald Trump, dar nu numai americani și nu numai republicani, care sunt bîntuiți de aceleași teorii conspiraționiste și care nu mai sunt în stare să deosebească între realitate și dezinformare[1]. De aici și pînă la incapacitatea de a face deosebirea în cunoștință de cauză între bine și rău nu mai este decît un pas. Mulți dintre cei care și-au reconstruit identitatea în social media l-au făcut deja. Dar despre aceasta am scris deja pe larg în ultima mea carte, în curs de publicare, și voi reveni asupra subiectului, pe scurt, dacă este nevoie.

Nu este prima dată cînd s-a încercat uciderea distinsei politiciene californiene. Este o persoană incomodă, atît în America, cît și în alte părți ale lumii. Nancy Pelosi tocmai a împlinit 80 de ani, dar nimeni nu o consideră ”prea bătrînă”, ea se află în House of Representatives din 1987, dar nimeni nu întreabă insidios de ce stă de atiția ani în parlamentul american, cum se întîmplă pe la noi. Dimpotrivă, din moment ce a fost de atîtea ori aleasă și realeasă (adică din doi în doi ani), se consideră că are valoare și că face ceea ce promite pentru votanții ei, iar cei care au votat-o o reconfirmă de cîte ori îi acordă voturile. 

Recent, și-a demonstrat tăria caracterului după ce a refuzat să cedeze în fața amenințărilor și șantajului făcut de China comunistă cînd ea și-a anunțat decizia de a vizita Taiwanul. Era vorba despre cea mai înaltă oficialitate americană care a vizitat statul transformat într-un veritabil tabu internațional de către Beijing. Oricine îndrăznize să întrețină relații cu statul democratic Taiwan trebuia să suporte apoi represaliile  “conducerii superioare de partid și de stat” din China. Pelosi a făcut în August 2022 o vizită în Asia (Singapore, Malaezia, Coreea de Sud, Japonia), iar din pricina amenințărilor chinezilor se estima că va renunța la vizita din Taiwan. Atunci, Pelosi și președintele Joe Biden au vrut să arate însă întregii lumi că SUA nu se va dezice de angajamentele de apărare a unui prețios aliat. Rusia deja invadase Ucraine și existau speculații că pentru China era cea mai bună perioadă pentru a invada Taiwanul. Dar semnalele date de politicienii americani ”gerontocrați” au fost ferme.

Pe 6 ianuarie 2021, cînd s-a produs atacul abominabil asupra U.S. Capitol (sediul parlamentului bicameral american) și cînd a eșuat tentativa de lovitură de stat organizată de Trump, atacatorii voiau să asasineze mai întîi două persoane (un republican și un democrat), iar în zelul lor anti-Establishment nu s-ar fi ferit să îl ucidă pe oricare dintre aleși. Ei scandau “Hang Mike Pence!” (”spînzurați-l pe Mike Pence”), adică pe vicepreședintele republican al lui Trump (vicepreședintele ocupă de drept și poziția de președinte al U.S. Senate, al doilea om în stat), dar care a refuzat să anuleze rezultatele alegerilor desfășurate pentru motivul evident că fuseseră corecte. În același timp, ei o căutau pe cea care ocupa poziția de Speaker în U.S. House of Representatives (al treilea om în stat): ”Nancy! Nancy Pelosi! Where you at, Nancy?!, ”Where’s Nancy?” Nu i-au găsit pe cei doi și nici pe ceilalți parlamentari. Secret Service și polițiștii Capitoliului au reușit să își facă datoria, cu cîteva zeci de secunde înainte ca atacatorii să ajungă la birourile acelora. După cum mărturisea una dintre atacatoare (care și-a făcut un selfie video): “We broke into the Capitol. We got inside. We did our part. We were looking for Nancy to shoot her in the frickin’ brain. But we didn’t find her.” Nu mai traduc, dar ideea principală este că își făcuseră partea care le revenea din misiune, adică să o caute pe  “Nancy” pentru a o împușca în cap.

Predau cursuri de ”politică externă americană”,”partide și ideologii politice”, am mai predat cursuri de ”teoria democrației”, ”radicalismul politic în secolele XX și XXI”, am avut burse de studiu în America, o parte din familia mea este acolo, așa că urmăresc cu mare atenție ce se petrece în SUA. În 1990, la prima mea vizită de studiu, am fost sedus de modelul democrației americane și încă mai cred că anumite instituții democratice funcționează. Cu toate acestea, în ultimele trei decenii democrația americană s-a degradat continuu. Nu este un fenomen izolat. Criza democrației este una dintre cele trei mari crize la nivel mondial; am scris despre acest lucru în 2010, am fost acuzat atunci că sunt ”obsedat de crize,” numai că între timp criza democrației americane s-a adîncit [2]. Șase ani mai tîrziu, am primit dovada cea mai puternică: alegerea ca președinte a toxicului Donald Trump.

Mai multe studii și publicate în ultima vreme de către diferite think tanks avertizează asupra faptului că amenințările cu moartea, incitarea la violență, la nerecunoașterea legitimității unor aleși legal din partea celor care cred în mod fals că alegerile prezidențiale din 2020 au fost ”furate”, iar Joe Biden este un președinte ilegitim, vor avea efecte dramatice dacă nu se iau măsuri adecvate. Atacul împotriva familiei Pelosi nu este un act izolat. Mai multe amenințări au fost prevenite de poliție și de law enforcement agencies, însă amenințările cu moartea împotriva politicienilor și a familiilor acestora se înmulțesc. Radicalismul de tip fascist, rasismul, antisemitismul se exprimă tot mai vizibil și explicit. Cazul rapperului Kanie West petrecut tot de curînd arată că nu doar albii radicali sunt antisemiți, ci și anumiți reprezentanți ai comunității afro-americane, ca să nu mai vorbim despre anumiți reprezentanți ai comunităților musulmane americane. Prietenii mei din Los Angeles mi-au trimis fotografii cu afișe, pancarde antisemite enorme din ultimele luni, afișate în locuri publice (de pildă, în unele se spune că tot ce înseamnă COVID-19 este ”evreiesc”). Polarizarea vieții politice americane a atins cote incredibile. Extrema dreaptă și extrema stîngă sunt tot mai influente și mai vehemente. Ura și resentimentele sunt amplificate în Cyberspace. Sunt tot mai puține dezbaterile electorale normale în midterm elections, în care să se discute problemele reale. 

Dincolo de consecințele la nivelul teoriei democrației și al funcționării interne a sistemului politic american, degradarea democrației americane are reverberații de natură geopolitică. În alegerile prezidențiale din 1996, din ordinul lui Vladimir Putin, serviciile secrete rusești l-au ajutat pe Trump să devină președinte. Asta s-a dovedit (cu documente și prin investigații digitale) de către celebra anchetă a fostului director FBI, Robert Mueller. Ceea ce nu s-a dovedit (încă) este dacă respectivul a conspirat în cunoștință de cauză cu un stat străin sau a fost numai manipulat. În februarie 2022, după ce a început invadarea Ucrainei, Trump a declarat că Putin este ”un geniu.” Posibilitatea ca la Casa Albă să se reîntoarcă Trump în 2024 va marca atît un capitol negru din istoria Americii, cît și un coșmar pentru întreaga Eurasie. Oricum, vom afla în curînd dacă republicanii vor deveni majoritari în U.S. Congress.

Aveam de gînd să scriu despre consecințele faptului că Statele Unite ale Americii este un paradox al lumii moderne/postmoderne. În mod curent, administrațiile din Washington (D.C.) monitorizează starea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului în toate statele lumii. În concluziile publicate anual sunt admonestate aspru sau îngăduitor guvernele acelor state. Ca urmare, cetățenii anumitor state (precum România, Bulgaria, precum și altele) nu pot intra pe teritoriul USA decît cu viză. Dacă aceleași standarde ar fi aplicate actualului sistem politic, americanii ar avea dificultăți în obținerea vizei de intrare în democrațiile care sunt și au rămas consolidate. Dar nu mă voi concentra asupra acestor aspecte, pentru că am încredere. În ultimă instanță, democrația americană va ieși din criză, iar administrațiile de Washington, D.C., nu își vor abandona aliații în mîinile inamicilor, Rusia, China, Iranul, Coreea de Sud.

Sunt oare prea optimist?

NOTE

[1] La două zile după ce am scris rîndurile de mai sus, am aflat de scandalul declanșat în America după ce miliardarul Elon Musk, cel mai bogat om din lume, a postat pe Twitter o teorie conspiraționistă privind atacarea lui Paul Pelosi, pe care a preluat-o dintr-o publicație specializată în dezinformare. Musk tocmai cumpărase Twitter, Inc. pentru $44 miliarde, iar așteptările erau că va distruge repede reputația companiei de comunicații. Și s-a dovedit că prezicerile erau întemeiate, la trei zile după încheierea oficială a tranzacției, iar presa americană a dovedit cît de neinspirată a fost intervenția sa. După două ore, Musk a șters postarea, dar răul fusese făcut: el are pe Twitter 112 milioane de followers. Totul se întîmpla duminică, 30 octombrie 2022, cînd Musk era în România, unde închiriase castelul Bran pentru a Halloween party. Despre întregul scandal, vezi Ben Poston, Richard Winton, ”Elon Musk spreads unfounded conspiracy theory about Paul Pelosi attack on Twitter”, Los Angeles Times, Oct 30, 2022, https://www.latimes.com/california/story/2022-10-30/elon-musk-spreads-unfounded-conspiracy-theory-on-paul-pelosi-attack-on-twitter.

[2] Pentru teoria mea privind cele trei crize la nivel mondial, vezi Dan Pavel, ”Preliminarii epistemologice la teoria crizei”, în volumul Dan Pavel, Democrația bine temperată. Studii instituționale (Iași: Polirom, 2010).

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.