Clișeul care circulă frecvent prin capetele celor care nu gîndesc cu propriul cap este că avem parte de politicienii pe care îi merităm. A devenit o axiomă, pe care nimeni nu își bate capul să o demonstreze sau să o infirme. În virtutea acestui clișeu axiomatizat, de la Iliescu la Iohannis, de la Brucan și Roman la Ciucă ori Ciolacu sau Simion, am fi primit ceea ce merităm. Dacă printre politicienii apăruți în postcomunism nu am fi avut parte de Corneliu Coposu, de foștii…
citește în continuare
Iuliu Maniu a fost un luptător și un martir. A dus lupte de natură existențială pentru drepturile, viața și respectarea demnității românilor din Transilvania în cadrul Imperiului Austro-Ungar. După Marea Unire, a dus alt tipuri de lupte, de factură politică internă, dintre care unele au avut miză politicianistă, iar altele mize înalte, legate de supraviețuirea democrației, împotriva hegemoniei Brătienilor, a regelui Carol II, a statului național-legionar, a mareșalului Antonescu, după cum am văzut. Apoi, luptele sale au redevenit existențiale, dar la un nivel și…
citește în continuare
După cum subliniam în prima jumătate a penultimului episod al acestui book review în foileton, socotirea lui Iuliu Maniu ca ”spion”, ”agent” sau ”colaborator” al serviciilor secrete britanice, în particular al SOE, este o eroare de interpretare. Una gravă. A misinterpretation. Conducătorul rezistenței antihitleriste din România era un aliat al guvernului britanic condus de Winston Churchill. Colaborarea antinazistă se petrecea la acel nivel. Iuliu Maniu nu era James Bond. Și nici un trădător de țară, precum Kim Philby. Revenind la Jurnalul interzis al lui…
citește în continuare
Cei care citesc/recitesc Jurnalul interzis al lui Corneliu Coposu pot constata cît de fragilă este granița dintre adevărata istorie a României și denaturarea, ba chiar falsificarea ei[1]. Defalsificarea istoriei în cazul Iuliu Maniu este un imperativ hermeneutic și etic. Cînd sunt rațiuni mai înalte în joc, istoria reală trebuie salvată din mîinile istoricilor de profesie, care de cînd lumea nu au reușit să surprindă decît o mică parte din realitate. Doar abordările multidisciplinare și transdisciplinare ne pot feri de capcana epistemologică a înțelegerii reducționiste…
citește în continuare
Memoria mea emoțională privind America este legată de numeroase repere umane, culturale, geografice, urbanistice, arhitectonice, religioase, politice, mediatice și personale. Unul dintre ele este discursul anual al președintelui în fața camerelor reunite ale parlamentului bicameral, numit ”State of the Union.” Eram în internship la revista The New Republic, în Washington, DC, în 1991, cînd am ascultat primul discurs privind “starea uniunii,” ținut de președintele George Bush. A fost un moment istoric, chiar după ce SUA lansase devastatorul atac împotriva Irakului condus de Saddam Hussein,…
citește în continuare
Fac parte dintr-o minoritate despre care abia mai tîrziu am aflat că este specială. Aceea a celor care nu și-au făcut nici griji și nici speranțe în legătură cu admiterea României în spațiul Schengen în 2022. Nici această minoritate nu este una atotcuprinzătoare, pentru că sunt mai mult subcategorii, iar eu fac parte din subminoritatea și mai restrînsă a acelora care nu s-au simțit nici frustrați și nici jigniți de așa-zisul eșec. De ce? Explicația este simplă. Eram convins că România nu va fi…
citește în continuare
Din motive care nu au depins de mine, am tot amînat comentariul de carte la Jurnalul interzis de Corneliu Coposu și era să devină o nouă filă din inventarul imens al proiectelor neîmplinite[1]. Pe măsură ce am început să-l public am avut satisfacția de a ieși din limitele editoriale restrînse acordate îndeobște categoriei book-review. În același timp, în timp ce scriam și treceam în revistă sursele existente, mi-am dat seama că s-a publicat prea puțin despre aceste două gigantice personalități politice românești – Iuliu…
citește în continuare
Foarte de curînd, a avut loc în o premieră la capitolul pedepselor cu moartea: în statul Missouri a fost executat primul transgender din the USA, prin injecție letală [1]. Guvernatorul republican (un susținător al lui Trump, dar care nu a negat rezultatele propriei sale realegeri din 2020) a respins ultimele apeluri la clemență. Nu a fost executat un nevinovat, cum s-a mai întîmplat în viața reală sau în romanele lui John Grisham[2]. Recentul executat își ucisese în 2003 prietena și aruncase cadavrul undeva lîngă…
citește în continuare
În politica reală, de-a lungul carierei, Iuliu Maniu s-a distanțat ferm deopotrivă de legionari și de comuniști. Față de radicalii de dreapta despărțirea a fost simplificată de actele criminale comise împotriva demnitarilor țărăniști foști și actuali. În schimb, relația cu comuniștii avea să îi fie fatală, la fel precum a fost pentru întreaga noastră națiune, silită să accepte un regim politic pe care nu și l-a dorit (asupra acestei părți voi reveni). În Jurnalul interzis, Coposu acordă un spațiu larg asasinatelor comise de către…
citește în continuare
De ziua mea am primit din partea fiicei mele Sonia un dar special: volumul Renegades. Born in the USA, de Barack Obama și Bruce Springsteen. Neobișnuitul parteneriat între un ”monstru sacru” al rockului, cu origini irlandeze, născut în New Jersey, și primul black President of the United States of America, născut în Hawaii, i-a șocat pe mulți. Subtitlul volumului Renegades. Born in the USA este inspirat de titlul unuia dintre best-selling albums din muzica modernă. Intenționam să scriu un comentariu de carte, dar deocamdată…
citește în continuare
