Pe 26 septembrie 2022, s-au produs în Marea Baltică acte de sabotaj asupra conductelor de gaz Nordstream 1 și Nordstream 2. Cele două conducte fuseseră construite de către Gazprom și o serie de parteneri europeni occidentali pentru a asigura transportul gazelor naturale din Rusia către Germania, iar apoi către alte state membre ale Uniunii Europene. După ce Rusia a invadat Ucraina, una dintre consecințe a fost criza energetică. Toate proiectele au stat sub semnul întrebării. Imediat după atacul la conducte, oficialitățile americane și europene au calificat ceea ce s-a petrecut drept un primejdios sabotaj împotriva infrastructurii energetice a Europei. Președintele SUA, Joe Biden, a promis că va lucra împreună cu aliații pentru a afla cine s-a aflat exact în spatele atacului. ”Prezumția de vinovăție” era că în spatele atacului se afla Rusia, iar președintele Vladimir Putin intenționa astfel să intimideze, ba chiar să pedepsească statele europene pentru a-și retrage sprijinul financiar și militar acordat Ucrainei, pentru a compromite aprovizionarea cu gaz a Europei pe timpul iernii, pentru a-i determina pe occidentali să oprească sancțiunile împotriva Rusiei.
În replică, Putin a acuzat Occidentul că a atacat conductele de gaz, lucru pe care autoritățile din SUA l-au negat vehement. Din punctul de vedere al Washingtonului, Rusia ar fi avut cel mai mult de cîștigat din compromiterea aprovizionării cu energie a Europei. Pe fondul disputei privind găsirea vinovatului și aruncarea vinei dintr-o parte într-alta, au apărut o mulțime de teorii conspiraționiste. Dau un singur exemplu: ziaristul american Seymour Hersh, deținător al premiului Pulitzer și care în toată cariera sa, nu a făcut altceva decît să-și atace și să-și denunțe propria țară, SUA, iar apoi a căzut iremediabil în patima conspiraționistă, a publicat un laborios ”studiu” în care demonstra cum SUA a organizat ”a covert sea operation” și care erau instituțiile militare și de intelligence implicate.
Presa (independentă) din statele scandinave, Germania, SUA, și-a început propriile investigații, iar o serie de articole publicate în ultimele luni i-au disculpat ba pe americani, ba pe ruși. Erau elemente dintr-un puzzle mai larg și care nu se potriveau cu acuzațiile unor oficiali sau cu teoriile conspiraționiste mainstream. Tot felul de ”părerologi” au acuzat presa independentă de investigație că ”face jocurile” lui Putin, întrucît se dovedea că – împotriva tradiției și a propriilor practici, împotriva clișeelor din ultimul an – Rusia nu era de fapt implicată. Este o deosebire majoră față de trecut. Vreme de aproape un secol, de la Lenin încoace, URSS/Rusia a comis sistematic crime împotriva umanității, dar mereu se găseau procomuniști, prosovietici, proruși, care nu doar că negau evidențele, dar reușeau să inducă în eroare opinia publică. Abia din februarie 2022 nu îi mai crede nimeni pe ruși, indiferent că sunt vinovați sau nu.
Apoi, adevărul a ieșit la iveală într-un mod șocant. Jack Teixeira, un aviator în vîrstă de 21 de ani din cadrul 102nd Intelligence Wing al Gărzii Naționale din Massachusetts, a postat vreme de mai multe luni pe un chatroom Discord, care servea ca suport pentru jocul video Minecraft, sute de documente secrete ale Pentagonului. A fost arestat și își așteaptă judecata. Un set de documente era legat de sabotajul Nordstream. După cum a dezvăluit prestigiosul cotidian american Washington Post, pe 6 iunie 2023, un serviciu secret european a descoperit planul și a avertizat CIA, cu trei luni înainte de atac, despre faptul că sabotajul era organizat de către Ucraina, iar atacatorii îi raportau direct generalului Valery Zalujni, comandantul suprem al armatei ucrainiene.
Întreaga operațiune a fost organizată astfel încît președintele ucrainean Volodimir Zelenski să nu știe nimic, astfel încît dacă este întrebat să poată nega fără a minți. Procedeul se numește plausible deniability, fiind practicat și de alte state.
Deocamdată, la întrebările formulate de către Washington Post, nimeni nu răspunde. Iar asta se petrece în condițiile în care operațiunea a fost dezvăluită în ”momentul nepotrivit” de către un tînăr militar care nu îi înțelege ramificațiile. Ce se întîmplă oare cu alte operațiuni speciale despre care nu s-a aflat? Spre deosebire de războaiele precedente, în care secretele mici și mari au ieșit la iveală după decenii sau deloc, acum rolul intelligence este la vedere, în mod deliberat sau accidental, uneori arătînd modul stupid în care acționează, alteori scoțînd în evidență reforme binevenite[1]. Am să revin asupra subiectului, pe măsură ce se vor cumula noi fapte. Pentru că sunt anumite calcule strategice greu de descifrat. Deocamdată.
NOTE:
[1] Despre ”prostiile” comise de superintelingenți am scris în Dan Pavel, ”Intelligence and narrow-mindedness. Politica din ultimul secol și serviciile secrete”, publicat în volumul în Dan Pavel, Războaiele neterminate din era Facebook (Iași: Polirom, 2019).
