Se mai poate minți poporul cu sondorul? Nu știm, dar încercări sunt. În țări mai bogate și mai democratice decât România sunt zeci de institute care fac sondaje și destule organizații media care le comandă pe cele care apar în spațiul public. Prin istoric, prin control reciproc, sondajele politice păstrează o credibilitate cu atât mai mare cu cât sunt un reper necesar. Ele arată raporturi de forțe și tendințe care sunt cu atât mai greu de contestat cu cât e vorba de un timp mai lung. Pentru analiștii politici ele stabilesc o serie de borne ale analizei, nimic mai mult. Dar e deja foarte mult. Manipularea sondajului poate fi fin-sociologică, dar oricum există diverse metodologii care pot da rezultate sensibil diferite și asta nu pune în discuție acuratețea sondajelor în general. Manipularea este făcută la nivelul prezentării sondajului, propaganda politică sau militantismul jurnalistic vor da părțile din sondaj care le convin, vor concentra multe date în puține cuvine potrivite. Bref, multe discursuri politice invocă în mod manipulator sondajele, dar nu ele sunt de vină, ci reaua credință a modului cum sunt instrumentalizare și eventuala lipsă de discernământ a receptorilor. De altfel, în acest sens putem vorbi nu numai de politicieni incompetenți, ci și de cetățeni incompetenți.
În cazul României, lipsa de resurse de la nivelul instituțiilor media (căci lumea primește informația gratis, deci de proastă calitate), precum și lipsa altor organizații private destul de bogate ca să facă cadou cetățenilor sondajele pe care le comandă, fac ca în spațiul public să apară relativ puține sondaje politice, iar cele mai multe să fie direct sau indirect comandate de partide. Deci credibilitatea lor este minimă.
Pe de altă parte, există momentul adevărului: cel mai mare « sondaj » sunt alegerile. Instituțiile de sondare a opiniei publice care își câștigă banii din zona comercială vor să-și câștige credibilitate arătând că pot trece cu bine testul acestui moment al adevărului. Problema în România este că majoritatea acestor sondaje de calitate nu sunt publice.
În ultimele zile au apărut mai multe sondaje care au fost preluate de mass-media, cea mai rostogolită știre fiind aceea în care era testat scorul unei eventuale candidaturi la alegerile prezidențiale a lui Mircea Geoană. Înainte de a vedea efectul acestei « știri », trebuie să subliniem măsura în care un sondaj făcut cu un an înainte de prezidențiale trebuie privit cu circumspecție. În primul rând, pentru că cei care răspund sunt puși în fața unei situații pur ipotetice. Lor li se spune, spre exemplu, să-și închipuie că fostul președinte PSD e candidat la prezidențiale, apoi că e independent, apoi că adversarii săi vor fi X, Y, Z. Cel sondat trebuie deci să spună cum crede că va vota dacă lucrurile chiar vor sta așa peste un an. Sondajul cere celui care răspunde să se proiecteze într-un viitor abstract, apoi, iată că rezultă în lumea reală din octombrie 2023 e o « știre » despre acest voiaj într-un viitor care poate că nici nu va exista. Metodologic, sondajul poate fi impecabil. Dar mesajul implicit al știrii « conform unui sondaj Geoană e pe primul în topul prezidențiabililor » e eronat. Și asta nu numai pentru că mulți nu înțeleg ce e un sondaj la nivelul unui sociolog. Dar să reluăm știrea:
« Actualul secretar general adjunct al NATO Mircea Geoană este prima opţiune pentru alegerile prezidenţiale, din postura de candidat independent, având aproximativ un sfert din intenţiile de vot, urmat în ordine de Marcel Ciolacu, George Simion, Nicolae Ciucă, Diana Şoşoacă, Cătălin Drulă, Dacian Cioloş, Kelemen Hunor, relevă datele unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News,ro. » (sursa News.ro)
Iată și cifrele publicate: Mircea Geoană (Independent) 24,6%, Marcel Ciolacu (PSD) 21,4%, George Simion (AUR) 18,5%, Nicolae Ciucă (PNL) 12,8%, Diana Şoşoacă (SOS) 8,4%, Cătălin Drulă (USR, PMP, FD) 5,4%, Dacian Cioloş (REPER) 3,4%, Kelemen Hunor (UDMR) 2,3% și alt candidat 3,3%. În sondaj citim că aceste cifre sunt raportate la o bază de numai 47.7% din totalul eșantionului, cei care « își exprimă preferințele pentru candidații de pe listă și au declarat că merg singur la vot » (cifrele sunt apropiate în cazul raportării la o bază de 75.9% din eșantion, cei care își exprimă preferințele pentru candidații de pe listă, chiar dacă nu merg sigur la vot). Pe primele cifre, cu cei care merg sigur la vot, ajungem astfel la aproximativ 12% dintre cei care au răspuns care l-au indicat de pe lista pe Geoană. Suntem departe de știrea news.ro de mai sus care ne spunea că Geoană are « aproximativ un sfert din intențiile de vot ». Nici în cazul tuturor celor care s-au exprimat nu se ajunge la 20%, pentru că e vorba de o raportare la 75,9% din eșantion. Institutul de sondaje INSCOP a furnizat mai multe date decât o fac uzual alte institute. Totuși, modul în care comanditarul sondajului, deși o instituție de presă, îl prezintă e unul în care se urmărește punerea în valoare a candidaturii lui Mircea Geoană. Iar acest tip de interpretare a fost preluat de multe instituții media, construind-se astfel un fel de rampă de lansare pentru ideea că Mircea Geoană, dacă ar candida, ar domina competiția.
În mod legitim, ne putem arăta suspicioși câtă vreme în general un astfel de sondaj politic conține o serie mai lungă de întrebări și este aproape imposibil ca el să nu fi testat și alți candidați. Spre exemplu, un candidat comun PNL-PSD, sau alt candidat pentru AUR, sau în listă putea să nu fie Șoșoacă, ceea ce probabil l-ar fi plasat pe Simion pe locul I. Geoană însuși putea apărea drept candidat PSD, totuși a condus acest partid. De altfel, pentru turul doi s-au prezentat tot felul de finale: Geoană-Simion, Geoană-Boc etc. Este clar că existau și întrebări privitoare la alți candidați.
Nu este deci vorba despre o manipulare a cifrelor, ci de un adevăr parțial și o încercare de supra-interpretare care să mărească și să orienteze impactul publicării sondajului. Iar această orientare este în favoarea lui Mircea Geoană care, dacă ar vrea să fie candidat, ar putea de mâine să negocieze politic și să strângă bani de campanie de pe alte poziții decât cele de dinainte de publicarea sondajului.
Directorul general al INSCOP, Remus Ştefureac, a simțit nevoia să precizeze:
«Este doar prima fotografie a unei confruntări electorale care va cunoaşte multe modificări pe parcus, va domina anul electoral 2024 şi va influenţa decisiv performanţa partidelor în celelate tipuri de alegeri de anul viitor (europarlamentare, locale şi parlamentare) » (sursa: observatornews.ro)
Totuși, condițiile în care a fost publicat acest sondaj ne spun că e mai mult un prim pas al campaniei unui candidat, decât o simplă informare a publicului. Secretarul general adjunct al NATO nu poate să între în dezbaterile partizane, dar iată că și-a lansat cu succes o implicită campanie electorală. Existau semne premergătoare, dar această legitimare iluzoriu științifică a cifrelor din sondaje îl propulsează în fruntea plutonului de candidați.
De acum încolo toate discuțiile despre prezidențiale vor trebui să țină cont de acest sondaj, care poate fi considerat o manieră informală prin care Mircea Geoană și-a confirmat intenția de a candida. Asta nu înseamnă că o va putea face, dar șansele să candideze pot crește dacă impactul unui astfel de sondaj este cel scontat. Dar, de ce nu, poate că, până la urmă, nimeni de pe lista ipotetică de mai sus nu va fi candidat la alegerile prezidențiale din 2024…
Acesta e un bun exemplu care ne arată cum sondajele de opinie pot fi instrumentalizate eficient atunci când sunt corecte, am putea spune mai ales atunci când sunt corecte. Dar și beneficiază de complezența mass-media la nivelul difuzării și interpretării sale necritice.
În concluzie, răspunsul la întrebarea de mai sus este că, până și în cazul românesc, sondajele trebuie luate în serios atunci când sunt asumate de instituții care țin la blazonul lor, însă interpretarea nu poate să fie monopolul celor care le realizează sau le comandă. Influența care se urmărește prin publicarea unor sondaje nu este în primul rând asupra electoratului, ci asupra participanților la sfera politicii: de la oamenii cu influență în partide și sponsori, la nivel central și local, la cei cu funcții în stat și la cei din mass-media în sensul cel mai larg. Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. O cifră din sondajele politice la fel. Ca și imaginea, și cifra poate să fie adevărată, în timp ce cuvintele respective să nu fie.
