Comemorarea Unirii Basarabiei cu România din 1918 în presa exilului românesc

Publicarea unei cărți în exil era o aventură rară și costisitoare, tirajele erau mici și ajungeau cu greu la destinatari. De aceea, publicațiile periodice rămân principalul mijloc de informare din exil, iar BIRE are un loc aparte printre acestea, fiind, așa cum am mai spus, cea mai longevivă revistă din exil (1948-1990). Din primele cercetări, pe baza fondului arhivistic al IICCMER, am putut urmări două direcții tematice: 1) Basarabia, pământ românesc, cu momente istorice importante legate de Marea Unire, de  liderii politici care au luptat pentru unitate națională, cu descrierea comemorărilor dedicate unirii sau expunerea unor argumente legate de dreptul românilor asupra Basarabiei şi 2) ce se petrece în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în perioada postbelică, procesul rusificării fiind unul de interes special, descrierea fenomenelor sociale actuale din RSSM, cu accent pe schimbările politice, deportări, încălcarea drepturilor omului. 

Cea mai clară imagine a modului în care românii din exil înțelegeau să lupte pentru Basarabia, să-i păstreze vie memoria, să sensibilizeze cât mai mulți oameni etc. sunt știrile despre comemorarea unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918. În presa exilului, cele mai multe comemorări sunt anunțate cu ocazia zilei de 10 mai, când se sărbătorea Independența României. Exilații se mai întâlneau şi cu ocazia unor sărbători religioase (Paștele, Crăciunul). Știrile, ca și comemorările, de altfel, sunt asemănătoare, indicând invitații, români de vază, dar și personalitățile internaționale, care țin discursuri pe teme istorice, urmate de momente artistice și uneori, dacă bugetul permitea, „gastronomice”. Fiecare text conține desigur și elemente deosebite. Să urmărim câteva:

Un text scurt în BIRE, nr. 195, 15 martie 1955, p. 9: „COMEMORAREA LA PARIS A ZILEI UNIRII BASARABIEI”:

„Asoc[iația] «Pro-Basarabia» va comemora aniversarea unirii Basarabiei în sala Muzeului Social -5 rue Las Cases (Métro Solferino), Sămbătă 26 Martie, ora 9 seara. Reuniunea va fi prezidată de d. Marius Moutet, senator, fost ministru și d. André Joyel-Faure va vorbi despre «Destinul tragic al Basarabiei». Cu această ocazie își va da concursul violoncelistul Adalbert Rozsa, care a ales recent libertatea la Paris. Se va proiecta filmul «Patria Nouă», tratând situația refugiaților în Franța. Intrarea liberă.” 

O altă consemnare, în BIRE, 264, 1 aprilie 1958, p. 8, o știre fără titlu:

„A 40-a aniversare a Alipirii Basarabiei la Patria-Mamă a fost comemorată la Paris de Fundația Regală Carol I, în saloanele Misiunii Catolice Române. Cu această ocazie a vorbit dl prof. Marcel Fontaine, care a evocat momentele istorice ale acestei uniri… A urmat apoi citirea unor poezii de către d-nii: av. Virgil Vasiliu, tenorul Paul Mazilu și N. Chiriac. În cuvântarea sa, dl prof. Fontaine a subliniat drepturile României asupra provinciei românești, făcând o paralelă între Alsacia și Lorena și Basarabia. La Biserica ort[odoxă] Română cât și la cea catolică română a avut loc câte un Te-Deum oficiat de păr[intele] Grațian și Mgr. Cosma. A fost de față reprezentantul CNR d. prof. V. Veniamin, cât și un număr mare de refugiați”.

Un text mai amplu, în nr. 372, 16 aprilie 1963 (pagina 4) al revistei BIRE, la rubrica „Știri și fapte din exil” are titlu, „Comemorarea Unirii Basarabiei la New-York” și, spre deosebire de primele două expuse, este indicat și autorul (sau un pseudonim): „De la corespondentul nostru A. Schoenfeld”.Primele detalii: „Miercuri, 27 martie, la ora 6 p.m., a avut loc în sala «Free Baltic House» din New-York comemorarea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, organizată de Fundația Româno-Americană «Iuliu Maniu»”. 

În prezența unui public numeros și select, s-a intonat „Imnul Național American, apoi Imnul Național Român”. „După aceea, părintele Găldău, conducătorul bisericii române «Sf. Dumitru» a rostit o rugăciune ocazională. Cuvântul de deschidere l-a avut dl ing. Mihai Marinescu, care după ce a arătat importanța acestei zile, a dat cuvântul d-lui Ervin Popa, profesor de științe economice la Sorbona, care a făcut istoricul Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, din 27 martie 1918. D-ra Ingrid Popa a recitat cu mult suflet poezia «Căsuța dela Nistru» de Ion Buzdugan. Îndelung aplaudat a fost cunoscutul diseur Jean Moscopol, care a cântat romanțe și cântece românești, acompaniindu-se la ghitară. Dna Margareta Hagiani, acompaniată la ghitară de Jean Moscopol, a cântat diverse cântece românești.” La finalul programului, „o acvarelă bucovineană, pictată de d-na Iza Constantinovici, pusă la loterie, a fost câștigată de profesorul Ervin Popa, conferențiarul serii.”  Programul se încheie cu cuvântul de încheiere și mulțumire al domnului inginer Marinescu și cu un „excelent bufet” servit de doamnele membre ale Fundației „Iuliu Maniu”. 

Asemenea evenimente apăreau consemnate nu doar în BIRE, desigur. De pildă, în revista „Cuvântul românesc” din mai 1983 (nr. 85, p. 21) e publicat un text și mai detaliat, „Comemorarea Unirii Basarabiei la Los Angeles” (semnat „Corespondent”): 

„Anul acesta, spre deosebire de anii trecuți, comemorarea Unirii Basarabiei a fost desfășurată într-un cadru deosebit, datorită faptului că se găsea între noi I.P.S. Episcopul Natanaiel Pop, dela Vatra Românească. La banchet au rostit cuvântări: Miron Bonca, Președintele Consiliului parohial al bisericii „Sfânta Treime” – unde s-a ținut comemorarea, apoi Părintele Constantin Alecse și I.P.S. Episcopul Natanaiel.

După aceea s-a desfășurat un program cultural întocmit de doamna Doina Lupașcu și domnul Dumitru Caranfil.”

După prezentarea programului, 

domnul Mihai Teodorescu a recitat cu multă însuflețire poemul „Basarabia”, compus de el cu această ocazie.  Doamna Doina Lupașcu a dirijat corul de copii, care a cântat: „S-a ruginit /sic!/ frunza din vii”, „Românașului îi place”, „Limba noastră” și „Mama”. Tânărul Mihai Constantin a recitat poezia „Căsuța dela Nistru” de Ion Buzdugan. Doamna Lupașcu și Dan Serban au cântat în duet „Bătrânii” de Octavian Goga. Domnișoara Cristina Casilescu a câtat cu multă măiestrie (la vioară) Balada” de Ciprian Porumbescu.

La sfârșit, Miron Butariu a venit cu propunerea de a trimite un mesaj Președintelui Statelor Unite, rugându-l să condamne „practicile inumane, care, de fapt sunt crime de genocid”, comise de Uniunea Sovietică în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Textul mesajului începe astfel: „Comunitatea românilor din Sudul Californiei, într-o adunare care s-a ținut la Parohia Ortodoxă Română „Sfânta Treime” din Los Angeles, California, pentru comemorarea unirii din anul 1918 a Basarabiei cu România, își exprimă gratitudinea cu care (sic!) denunțați imperialismul sovietic, colonialismul practicat de el și violarea drepturilor omului.” Se menționează momentul 1940, când a fost anexat teritoriul Basarabiei, precum și politica dusă de sovietici în aceste teritorii („distrugere a culturii românești, prin deportare de populație, persecuții și teroare organizată”), în concluzie: „«Credem cu tărie că o condamnare publică a acestor practici inumane, care de fapt sunt crime de genocid, va folosi popoarelor care au nenorocul să trăiască sub un așa de despotic guvern.» Aplauze furtunoase au aprobat textul telegramei.” 

Ar mai fi de adăugat că până în momentul documentării acestui studiu nu auzisem de poezia „Căsuța dela Nistru” care probabil se citea prin toate comunitățile românești, de Ion Buzdugan (1884-1967), poet, traducător, secretar al Sfatului Țării în 1918. Am găsit-o reprodusă într-o revistă din exil și, pentru a intra în atmosfera comemorărilor, vom reproduce un fragment (prima și ultima strofă):

Căsuță părintească, în satul de la Nistru,

Cu ochii plânși în lacrimi și rugăciuni în șoapte,

Ce glas străin de buhă se tânguie sinistru,

Sub streașina ta veche, ca la priveghi, în noapte?

     …

Căsuță dela Nistru, de hoarde pângărită,

Ne-om mai vedea vre-odată, la vatra în ruine

Să-ți îngenunchi în față, icoană răstingnită,

Să plâng de fericire, căsuța mea, cu tine?!

(„Cuvântul Românesc”, martie 1983, p. 13)

(fragment din „Basarabia în publicaţiile exilului românesc postbelic”, în Anulaul IICCMER, vol. XIX, După 35 de ani. Reinterpretări și demitizări ale comunismului românesc, Iași, Polirom, 2024)