Sens Politic: Schimbă vizita președintelui Zelensky ceva în dinamica relațiilor României cu Ucraina?
Armand Goșu: Deocamdată, n-am un răspuns la întrebarea dumneavoastră. Pentru că partea română nu face publice informațiile despre natura colaborării bilaterale. Sigur, zvonuri circulă, mai sunt declarații de mulțumire ale părții ucrainene, dar nu poți să formulezi concluzii câtă vreme Bucureștiul nu-și asumă nimic.
Dar cred că această vizită are potențialul de a provoca o veritabilă revoluție în relația bilaterală dintre România și Ucraina. Depinde de ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Depinde de rezultatul alegerilor din Polonia, de duminică. Dacă PiS o să guverneze cu Konfederacja, partid naționalist, cu accente anti-ucrainene, NATO, Occidentul, în general, nu se va mai putea baza pe Polonia și atunci o să utilizeze România ca poartă de acces spre Ucraina. Practic, România, cel puțin pentru câteva luni, dar poate chiar pentru câțiva ani, va fi într-o poziție de invidiat, la care n-a visat niciodată. În condițiile în care Ungaria, Slovacia și acum Polonia au alunecat spre regimuri populiste, asumat anti-ucrainene, cel mai sigur drum către Ucraina va fi cel care traversează România. Deci, Vestul are nevoie de România. NATO, UE, toți occidentalii, până la japonezi, coreeni și australieni, dacă vor să trimită arme, tehnică de luptă, ajutoare umanitare în Ucraina, o pot face – cel mai sigur – prin România. Dacă președintele Zelensky vrea să meargă la Adunarea Generală a ONU sau în vizită la NATO, trebuie să treacă prin România, chiar dacă drumul mai scurt e prin Polonia.
Sunt câțiva “dacă” aici. “Dacă”, după alegerile de duminică, la Varșovia se va instala un guvern din care va face parte și formațiunea politică Konfederacja, cu un program asumat sau implicit anti-ucrainean. “Dacă” președintele Zelensky va decide să mențină linia politică dură în relația cu Polonia și nu va face concesii, chiar cu riscul punerii în dificultate a milioanelor de refugiați ucraineni aflați în Polonia. Însă, odată cu venirea iernii, problema cerealelor care a dus la ruptura dintre Kiev și Varșovia, o să-și piardă din importanță, o bună ocazie ca Zelensky să fie mai conciliant cu Polonia. Și, cel mai mare “dacă”, alegerile din România de anul viitor, parlamentare și prezidențiale, nu vor fi câștigate de AUR.
Sens Politic: Parteneriatul strategic România-Ucraina de care au vorbit cei doi șefi de stat credeți ca va fi urmat de o cooperare instituțională semnificativă?
Armand Goșu: Mai e ceva până la parteneriatul strategic, deocamdată cei doi președinți au anunțat la conferința de presă de la Cotroceni intenția de a încheia un parteneriat strategic și au pus echipele de funcționari să lucreze la un astfel de document.
E o discuție mai veche, datează de la începutul toamnei anului 2014. După anexarea Crimeii, printre experții ucraineni a apărut ideea unui parteneriat strategic cu România. Nimănui nu-i ardea de așa ceva, era campanie electorală. La București, cred că doar eu am scris despre asta, în revista 22, un articol publicat și în volumul Euro-falia.
Dacă se va încheia negocierea acestui document bilateral, dacă se va semna și aproba de către parlament, nu e deloc sigur că va funcționa. România este campioană la parteneriate, a încheiat zeci de astfel de documente, cele mai multe n-au nici o valoare reală.
Cu toate acestea, altceva mi se pare important de subliniat aici.
Eu cred că suntem mai degrabă la capitolul exerciții impuse, că Iohannis n-avea nici o dispoziție să-l primească pe Zelenski. Însă, i s-a cerut acest lucru.
Pe flancul estic s-au produs schimbări importante de poziționare în ultimele luni. Ele sunt rezultatul unui proces început anul trecut. Pretextul este blocarea de către polonezi și apoi de către UE a accesului cerealelor ucrainene. Dar, cred că este mult mai mult decât atât.
Zelensky mi se pare foarte pragmatic. Cât timp a avut nevoie de Polonia a fost foarte curtenitor cu aceasta. Acum, a ajuns la concluzia că are mai mult de câștigat dacă pariază pe Germania. Și militar, vedem cum au crescut livrările de armament și muniție din țările UE, mai ales din Germania, către Ucraina. Și, desigur, politic. Berlinul poate să-i deschidă Ucrainei ușa UE. Cu condiția să nu vină la braț cu Polonia ca să încerce să schimbe raportul de forțe din UE. Eu cred că Berlinul vrea să avanseze în reformarea UE, în transformarea ei într-un pol mondial de putere, care să aibă autonomie strategică. Poate că va încerca să promoveze soluția Uniunii cu mai multe viteze, să desființeze dreptul de veto, să impună adoptarea principiului luării deciziilor cu majoritate calificată. Deci, este un proiect al celor mari, Berlin și Paris, care trebuie să împace cumva extinderea UE spre Est cu dezideratul reformării ei. Iată de ce, pentru a putea apropia Ucraina de UE, Zelensky trebuie să-și caute patroni puternici la Bruxelles. Iar cel mai puternic este, cum altfel, Germania. Polonia guvernată de PiS are o relație proastă cu Germania, și nu e un secret pentru nimeni că Berlinul vrea să-l vadă la guvernare pe liderul opoziției din Polonia, Donald Tusk cu care poate colabora foarte bine. Asta explică și de ce, Bucureștiul a fost acum împins în față ca să compună în relația cu Ucraina, dar după un scenariu german. România încă mai speră ca Germania să convingă Austria să nu se opună intrării României în Schengen. Ar fi ultima ocazie a administrației Iohannis de a livra ceva, de a atinge un obiectiv strategic al Bucureștiului, după două mandate
Această reorientare a Kievului spre Berlin și răcirea relației cu Varșovia, a fost posibilă și pentru că administrația democrată de la Washington, din motive ideologice, nu face echipă bună cu conservatorii de la PiS. Zelensky înțelege că America va intra într-o perioadă politică tulbure marcată de tentativa lui Trump de a reveni la Casa Albă, în care Ucraina n-o să mai fie o mare prioritate. Vedem cum, în ultimele zile, e concurată serios de Israel, și pare să fi dispărut de pe radarul opiniei publice americane, după atacul terorist al Hamas de acum câteva zile.
Acesta este contextul în care în fața Bucureștiului s-a deschis un culoar politic fabulos pe care sper ca România să nu-l rateze. Abia acum există o șansă politică reală ca România să devină o putere regională, un actor politic major pe falia de est a NATO și UE.
Interviu realizat de Alexandru Gussi
