Ucraina fermecătoare

La recentul târg de carte Bookfest, publicațiile de tot felul despre Ucraina nu au lipsit, dar mai frumoasă dintre toate a fost, cred, „Ucraina fermecătoare” de la Ratio et Revelatio& Nahs.Haus. Scrisă de trei tineri autori, Victoria Ugryumova (scriitoare, eseistă, scenaristă), Vladimir Nevzorov (fondator al editurii Nahs.Haus, cu sediul acum în București) și Natalia Soboleva (din 2005, director al cinematografului „Kinopanorama” din Kiev), cartea a apărut inițial în limba engleză în 2019, în colecția awesomeheritage.com, cu titlul „Interesting Ukraine. Top 100”. Cu siguranță, ideea de a transforma titlul (din „interesantă” în „fermecătoare”) îi aparține traducătoarei volumului, Raluca Lazarovici Vereș, cofondator și director editorial al editurii „Ratio et Revelatio” din Oradea (din 2013), cea care semnează și o emoționantă prefață la ediția românească. La Editura Nahs.Haus au mai apărut volumele Interesting Kyiv, Interesting Chernobyl, iar alte câteva, despre România, Viena, Paris, Moscova, sunt în curs de apariție. 

La origine, ghid de călătorie, „această carte conține 100 de articole fascinante despre cele mai vii simboluri ale Ucrainei – de la cele oficiale, cum ar fi simbolurile naționale, emblema și steagul național, până la cele populare, precum borșul și horilka; principalele orașe ucrainene, personalități istorice remarcabile, cele mai populare feluri de mâncare ale bucătăriei naționale, produse de artizanat, frumuseți naturale și realizări în domeniul științei și tehnologiei.” (https://www.ratioetrevelatio.com/carti/ucraina-fermecatoare/). Textele accesibile și scurte, dar nu simpliste, cu detalii atrăgătoare, însoțite de imagini frumoase de calitate excelentă fac din această carte o lectură agreabilă, care îmbogățește cultura noastră generală despre Ucraina, nu foarte bine pusă la punct, de obicei. Ucraina fermecătoaree o carte care și-a propus să fie o încântare pentru ochi și spirit. 

Chiar dacă în biblioteca mea se află Cobzarul lui Taras Șevcenko (1814-1861), m-am mirat să aflu că el era cunoscut și apreciat în epocă mai mult ca pictor, fiind absolvent al Academiei de Arte din Sankt Petersburg. Titlurile textelor sunt însoțite de subtitluri explicative și, dacă Șevcenko era „poetul și scriitorul de frunte al Ucrainei”, Lesia Ukrainka e considerată „prima femeie autor clasic în literatura ucraineană”. Impresionante picturile lui Mîkola Pîmonenko (pictorul satului ucrainean), cu lumina lor caldă și subiectele de poveste, am simțit nevoie să mai caut și alte picturi de ale lui! Am citit cu interes articolele cu tematică istorică și pe acelea despre Gogol, Dovjenko (cel mai renumit clasic al cinematografiei ucrainene), Skovoroda („Socrate” al Ukrainei), am aflat că ucraineanca Roxolana, din sclavă a ajuns prima doamnă a Imperiului Otoman, ca soție a lui Suleiman Magnificul etc., găsim rezumate captivante despre istoria cazacilor și a ciumacilor, despre cele mai importante sărbători naționale…  Catedrala „Sfânta Sofia”, cu cea mai mare colecție din lume de mozaicuri și fresce de secol XI, „a fost primul monument ucrainean inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO”, iar Lavra Peșterilor din Kiev este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Rusia Kieveană. Cu toate că nici textele despre obiectivele turistice, cu indicații cum se ajunge mai ușor la ele, nu sunt puține, putem afirma totuși că avem în față un adevărat ghid cultural, nu unul obișnuit, turistic. Avem, ca s-o citez pe Raluca Lazarovici Vereș din Cuvântul-înainte, „o carte – simbol de pace, care neapărat trece prin cunoaștere reciprocă întru bucurie, acea bucurie a împărtășirii a ceea ce această țară cvasinecunoscută până acum are mai bun și mai frumos. Sau ce a avut, fiindcă, de pildă, despre Mariupol nu mai e valabil nimic. Dar Mariupol va rămâne în istorie mai mult ca oricare alt loc, ca altar de sacrificiu suprem și un exemplu de dragoste de țară și dorință de libertate a poporului ucrainean!”.

Textul despre limba ucraineană mi s-a părut mai puțin convingător, atunci când se precizează că, în Evul Mediu, limba Rusiei era numită moscovită, iar celei ucrainene i se zicea limba rusă. Inițial, m-am gândit că subiecte sensibile pentru publicul român, precum „Cernăuți”, „Cetatea Akkerman”, „Cetatea Hotinului” poate ar fi fost mai bine să lipsească. Dar, pe de o parte, fiind vorba de o ediție cu largă difuzare în limba engleză, este bine să cunoaștem ce cred ucrainenii și ce va afla publicul străin despre aceste teritorii, iar pe de altă parte, ar fi fost păcat ca acestea să rămână necunoscute în prezent din cauza unui trecut tragic (pentru noi). Astfel, „Cernăuți este centrul istoric al Bucovinei, situat pe malul râului Prut. Este un oraș relativ tânăr; prima referință scrisă datează de la începutul secolului al XV-lea. De atunci, a aparținut Principatului Moldovei, Imperiului Otoman, Austro-Ungariei, României și URSS; în prezent este centru regional al Ucrainei” (tema 54, cu subtitlul: Mica Vienă ucraineană).  Cetatea Hotinului, cea mai „râvnită” dintre cele șapte Minuni ale Ucrainei, provine de la cuvântul „a dori”, iar orașul Hotin „a fost revendicat de tătari, de conducătorii din Genova, Moldova și Valahia, de regii din Comunitatea Polono-Lituaniană și de sultanii Imperiului Otoman.” Despre Cetatea Albă aflăm că, „după ce Hoarda a pierdut regiunea, structura a căzut în mâinile domnitorilor moldoveni, care au început să construiască cetatea pe care o cunoaștem astăzi”. Mi-am adus aminte că niște refugiate din Nikolaievul asediat, cu care am călătorit împreună din Chișinău spre aerportul Henry Coandă în martie a.c., după ce au aflat că m-am născut în Moldova și locuiesc la București, mi-au spus despre Cernăuți  că „a fost ocupat de români o bună perioadă de timp”… Mi-am dat seama că asta este viziunea oficială care a intrat în conștiința ucrainenilor. 

Fiind o carte tradusă din engleză, aș sugera, la o eventuală reeditare, uniformizarea și adoptarea ortografiei numelor după regulile limbii române (cuvinte precum „Makariyivskyy”, v. textul 82, sunt greu de citit etc.), așa cum s-a făcut în cazul celor deja cunoscute în spațiul nostru. Nu am citit și alte ghiduri despre Ucraina, ca să pot face comparații, dar după lectura acestuia, Ucraina devine țara pe care vrei s-o cunoști mai bine și s-o vizitezi neapărat.