La începutul săptămânii, Libertatea publica un articol despre negocierile între partidele de la guvernare, PSD și PNL, pentru participarea pe liste comune, cel puțin la următoarele alegeri parlamentare, eventual și la celelalte scrutinuri de anul viitor. Președinții celor două formațiuni, premierul Ciolacu și fostul premier Ciucă, au dat de înțeles că o astfel de variantă este posibilă. Jurnaliștii au mai aflat informații legate de aceste negocieri, dar perdeaua de fum rămâne groasă, iar așa-zișii lideri politici preferă să se exprime sub acoperirea anonimatului, așa că nimeni nu-și asumă cu adevărat nimic. Este însă clar că informațiile respective au fost lansate controlat, fie pentru că oricum se afla ceva, fie ca un balon de încercare sau pentru a servi altui scop mai greu de identificat.
Dacă este vorba despre un proiect de alianță electorală aflat într-o fază avansată, atunci sondarea reacției publicului e logică. Avansarea unui nume, Blocul Democratic, se explică doar prin faptul că poartă cu el mesajul și alibiul politic: unirea împotriva unui inamic comun, ieri pentru USL acest adversar era Traian Băsescu, azi e AUR, care deja s-a declarat fericit să joace acest rol, probabil că asta îi și era menirea.
Ne putem imagina că pentru mulți oameni politici din cele două partide, mai ales cei de la vârf, o astfel de alianță e preferabilă unei competiții între partenerii de guvernare. O competiție ar duce inevitabil, mai devreme sau mai târziu în 2024, la o rupere a coaliției, la o criză guvernamentală. O competiție presupune costuri, financiare și nu numai, apoi presupune riscuri, inclusiv ca alții să profite de un război politic între PSD și PNL (fie el și mimat). În plus, rezultatul poate conduce la apariția unei alte majorități din care, spre exemplu, până și un PSD câștigător să lipsească.
Toate aceste riscuri par net mai mari decât acelea presupuse de realizarea alianței: disensiuni interne, o parte din electoratul PNL și PSD se poate duce fie la polul pe care încearcă să-l construiască USR, fie la AUR. Însă dinamica politico-mediatică, ca și sondajele, nu deschid perspectiva unor migrații masive de electorat de la un partid la altul. PNL-ul e de departe în poziția cea mai fragilă, dar el va pierde din electorat și dacă va candida singur, iar perspectiva unei înfrângeri care să-l ducă pe locul trei sau chiar patru va duce la o hemoragie de aleși încă din perioada preelectorală, ceea ce-l poate împinge într-o spirală infernală. În fața unor astfel de riscuri, PNL poate asuma o formă de trădare a electoratului său, sperând că, fie și ca partener care nu mai poate să pretindă paritatea, va putea să păstreze și după 2024 o putere lipsită pe fond de legitimitate electorală.
Din afară e ușor să spunem că îmbrățișarea unui PSD mult mai puternic va provoca asfixierea PNL și că așa ar merge spre o sinucidere politică. Dar oamenii politici ne-au obișnuit cu calcule pe termen scurt, iar pentru cei care azi nu-s capabili să asume o ruptură de PSD în vederea unei competiții electorale în 2024, e logic să vadă alianța cu actualul partener de guvernare ca pe o formă de salvare de la un naufragiu electoral în 2024.
Alternativa pentru PNL nu e participarea singur la alegeri, ci apartenența la un pol anti-PSD format împreuna cu USR. Asta ar presupune nu numai ruperea majorității guvernamentale actuale, ci și, cel mai probabil, o ruptură de Iohannis. Dacă plecăm de la scorul acestuia din sondaje, o astfel de ruptură e vitală. Dar președintele are alte pârghii prin care, din câte se vede, ține PNL ostatic. Pare că oamenii lui Iohannis de la conducerea PNL vor să pună partidul în fața unui fapt împlinit: se vor prezenta rezultatele negocierilor, fără ca să fie cunoscut și votat explicit un mandat al negociatorilor într-un moment vital pentru viitorul și identitatea PNL. Ceea ce e valabil și pentru PSD. Se poate ajunge de la discuții despre un pact de neagresiune, la o înfrățire electorală care va lăsa urme pe termen lung.
Ni s-a spus că în octombrie vom vedea concluziile acestor discuții. Suntem deja la jumătatea lui septembrie, ar fi remarcabil ca lucrurile să se miște așa repede. O aprobare a proiectului listelor comune ar trebui să aducă liniște în raporturile dintre partidele de la guvernare, dar și inversul e valabil, o eșuare a negocierilor poate provoca o criză între PSD și PNL.
Într-un articol din iunie am încercat să argumentez de ce ipoteza provocării unor alegeri anticipate nu trebuie ignorată, deși nu e simplu de realizat (https://senspolitic.ro/guvernul-psd-pnl-intre-populism-guvernamental-si-perspectiva-anticipatelor-un-scenariu/). Ipoteza listelor comune, dacă se confirmă, poate răspunde atât temerilor PNL-Iohannis, cât și intereselor premierului-președinte PSD Ciucă. E deci o variantă mai puțin complicată și probabil mai ușor de acceptat de către președintele Iohannis care speră ca după parlamentare, tocmai la sfârșitul mandatului său, să mai numească un premier. Astfel ar putea rămâne relevant instituțional până în ultimul moment. Această dorință, de a rămâne indispensabil în ciuda nepopularității sale, riscă să se adauge la nota de plată a unui PNL care mai acceptă Iohanno-dependența. Iohannis nu înțelege, sau nu vrea să înțeleagă, că interesele sale post-prezidențiale devin din ce în ce mai divergente în raport cu interesele PNL. Încercarea de a le reconcilia poate fi perdantă pentru ambii. Soluția listelor comune e în spiritul unei false convergențe, dar aici temporalitățile sunt diferite: Iohannis și o parte din PNL câștigă pe termen scurt, pierderile pentru PNL-partener subordonat PSD vor fi resimțite pe termen mediu și lung.
Aici revenim la ipoteza anticipatelor: deși, cum spuneam, listele comune răspund multor argumente care erau în favoarea soluției anticipatelor, rămâne însă o problemă de temporalitate: peste un an poate fi prea târziu pentru președinții ambelor partide, speranța de viață în funcțiile respective fiind dependentă de mulți factori greu de controlat.
Actorii politici nu au încredere unul în altul. PNL și PSD se pot trăda reciproc, PNL se poate revolta până la urmă împotriva lui Iohannis. Calculele făcute pentru alegerile de peste un an riscă să se dovedească hazardate. În plus, avem un președinte PSD care este și premier, în prima fază a câștigat în vizibilitate, în credibilitate, în capacitatea sa de a conduce cu succes partidul în alegeri. Dar norii dificultăților economice nu numai că se văd, sunt negri, grindina cade chiar asupra electoratului partidelor de la guvernare. Marcel Ciolacu personal, dar și PSD-ul în ansamblu, pot ajunge la concluzia că nu rezistă cu succes încă un an la conducerea guvernului.
În acest sens, săptămâna aceasta am aflat că ministrul de Finanțe PNL Marcel Boloș a amenințat cu demisia spunând chiar că România riscă să ajungă iar la mâna FMI:
« Ministrul de finanțe are o responsabilitate anume. A fost o discuție verbală. Am spus că dacă noi la nivel intern nu suntem în măsură să luăm aceste măsuri, atunci vom apela la ajutor extern, la FMI. În domeniul Finanțelor nu poți să te joci cu finanțele României. Chiar dacă sunt dur uneori, trebuie să spun adevărul. Am dorit să-mi dau demisia pentru că nu pot să avansez cu niciuna dintre măsurile discutate. Cu mare greutate Ministerul de Finanțe ține deficitul sub control. Vreau să spun apăsat că simulările făcut de Comisia Europeană pentru noi nu arată deloc bine. Deficitul bugetar ajunge la cote alarmante, ne-au spus că ne așteaptă, suspendarea fondurilor europene, toate, și din politica de coeziune și din PNRR. Nu e o noutate. Să le suspende până intrăm în normalitate. Ticăie ceasul » (digi24.ro).
Acum cinci luni (trecute degeaba) președintele Iohannis făcuse declarații cu implicații similare pentru cine știa să le citească (https://www.presidency.ro/ro/presedinte/agenda-presedintelui/declaratii-de-presa-sustinute-la-finalul-vizitei-la-renewable-energy-school-of-skills-din-constanta). În această logică, nu numai că gravitatea situației ar putea explica unele mișcări politice dramatice, dar invocarea acestei gravități, a incapacității de a face reforme în lunga perioadă electorală din 2024, poate legitima politic declanșarea anticipatelor. Nu putem deci să excludem că varianta anticipatelor mai e încă pe masă, iar avansarea rapidă a discuțiilor despre listele comune poate ascunde pregătirea acestora.
Ar fi cele două variante (listele comune și anticipatele) compatibile? Dacă citim ultima decizie a CCR referitoare la alegeri anticipate vedem că acestea presupun teoretic o reală criză politică, nu una mimată. Asta ar însemna ca această ipoteză ar presupune nu numai o rupere a alianței guvernamentale PNL-PSD până la alegeri, ar și exclude listele comune. Iar asta ar contrazice flagrant discursul despre stabilitate pe care tot insistă președintele Iohannis și toți liderii PNL și PSD, dar nu ar fi prima dată când discursurile acestora s-ar putea schimba brusc. Anticipatele ar fi deci o variantă la care s-ar recurge în cazul unui risc iminent de degradare a situației socio-economice, putând interveni câtă vreme șeful statului nu se află încă în ultimele șase luni ale mandatului său prezidențial. Este deci probabil ca o înțelegere politică PSD-PNL pe ceva mai mult decât un pact de neagresiune, care include promisiunea unor liste comune, să fie o formă de a câștiga timp, chiar o formă de a intimida adversarii politicii care teoretic ar rămâne cu șanse minime de a participa la guvernare în următorii cinci ani. Cvasi-golirea de conținut democratic a anului electoral 2024 trebuie însă privită cu scepticism nu numai de către aceste partide, ci și de ce a mai rămas din societatea civilă pro-democratică.
În concluzie, pe de o parte putem spune că listele comune sunt un proiect care prezintă pe termen scurt avantaje certe pentru ambele partide, pe de altă parte, există semnele unei febrilități politice pe care nu putem să nu o legăm de situația financiar-economică și care poate indica fie încercarea de a instala un fel de monopol politic PSD-PNL, fie creșterea riscului unei crize politice cu consecințe asupra fizionomiei guvernării. În oricare din variantele amintite, faptul ca eventuala alianță electorală PSD-PNL s-ar putea numi Blocul Democratic nu e doar ironic, e de-a dreptul cinic.
